Democrația e sinonimă cu statul laic

Pavel Roman, 20 noiembrie 2015, Ora 08:41

  • print
  • |
democratia-e-sinonima-cu-statul-laic-46685-1.jpg

Suporterii turci, la meciul de fotbal Turcia - Grecia, disputat recent, în momentul de reculegere în memoria victimelor atentatelor din Paris, strigau: "Allahu Akbar"! Întâmplător și pacifist?

Și ei, turcii, vor în UE ! Credeți că-i poate integra statul laic, în care creștinismul este religia de bază, pe acești musulmani fanatici, care au avut un stat laic dar l-au schimbat pe unul religios ? Nu ne sinucidem, din punct de vedere social și religios, dacă acceptăm acest gen de emigranți pentru care învățăturile lui Mahomed sunt fundamentul vieții spirituale și materiale ? Leaderii politici europeni propovăduiesc toleranța creștinilor față de musulmani. Dar de ce nu vorbesc și de reciprocitate ? E posibilă toleranța și din partea musulmanilor ? Eu, din experiență multă în acest sens, vă spun că nu. Raportul real dintre creștinarea musulmanilor și islamizarea creștinilor este net în defavoarea creștinilor. Ca să înțeleagă o realitate pe care n-o percep, i-aș plimba, incognito, pe leaderii politici ai Europei (inclusiv pe Iohannis) prin cartierele arabe ale marilor orașe europene, precum Marsilia, Paris, Madrid, Londra, Bruxelles, Barcelona, Munchen, Napoli, etc., să simtă, „live", ce înseamnă „integrare" socială a musulmanului și, în special, a tineretului, stresat de spectrul șomajului și a nesiguranței viitorului. Nu știu dacă, după o astfel de excursie „de documentare" ar mai avea ipocrizia să susțină ca musulmanii religioși, care nu acceptă regulile statului laic - decât în măsura în care coincid cu cele religioase -, pot fi integrați cu adevărat. După ce vor constata că în aceste cartiere domnește sharia, nu legile statului de care aparțin și că polițiștii nu intră decât susținuți de forțele speciale, nu știu dacă ar mai avea, sincer, aceeași opinie despre umanitarismul democratic și eficiența lui în cazul musulmanilor. Leaderii noștrii politici predică toleranța, având la bază Declarația universală a drepturilor omului, legile democratice și morala creștină. Nici una dintre acestea nu sunt recunoscute și cu atât mai puțin însușite de marea majoritate a musulmanilor, ei doar profitând de ele. Cu mici excepții (prea puține însă pentru a constitui majoritate), reprezentate, în special, de intelectuali - care au înțeles ce înseamnă morala și până unde aceasta se asociază cu religia -, musulmanii, care au fost crescuți, educați și îndoctrinați în învățătura Coranului, urăsc creștinii, din principiu și urăsc tot ceea ce face creștinul. Ei îi consideră pe toți cei ce cred în Isus, că sunt „necredincioși", pentru că Isus a fost om, iar un om nu poate fi Dumnezeu și că a-l considera pe Isus fiul lui Dumnezeu este o blasfemie. Așa a stabilit Mahomed, iar cuvântul lui Mahomed nu poate fi pus la îndoială. În aceste condiții, dacă vrem să conviețuim cu musulmanii, avem două alternative: ori devenim toți atei și ne renegăm credința în Isus ca fiu al lui Dumnezeu (ca să nu mai ofensăm musulmanii cu credința noastră), ori ne convertim toți la islamism și devenim „soldați" ai lui Mahomed, adică intrăm în rândul „credincioșilor". Asta ca să nu-i jignim și ofensăm pe „musafirii" noștrii. Pentru că a crede în Isus ca fiu al lui Dumnezeu și a fi creștin, pentru musulman e ofensa supremă, intolerabilă. Și, reciproc, dacă nu credem că Mahomed este trimisul lui Dumnezeu pe pământ, iarăși este ofensă supremă, intolerabilă. In ambele cazuri cel vinovat, dacă nu se supune musulmanului sau nu încheie „tratate de pace" cu el, trebuie să moară, pentru că a ofensat islamul. În concluzie, creștinii trebuie să dea dovadă de o toleranță dincolo de normalitatea socială, de legea statului laic, pentru a nu ofensa sau jigni musulmanii. Trebuie să aibă grijă ce spun, să nu pronunțe numele lui Mahomed într-un anume mod, să nu critice obieciurile și cutumele musulmane, chiar dacă încalcă normele civilizației, stabilite prin legi, pentru a nu ofensa și jigni musulmanul. El, în calitatea sa de „credincios" trebuie să dețină un statut special, garantându-i-se mult mai multe „drepturi" decât creștinului, indiferent unde se află.   Reciproca nu este admisibilă, pentru că, prin definiție, „soldații" lui Mahomed, în baza „împuternicirii deslușite" (Conform Coranului) sunt ultrasensibili la jigniri și nu tolerează tot ceea ce consideră ca fiind ofensă la adresa profetului sau a lui Dumnezeu. Pentru ei a crede că Isus este fiul lui Dumnezeu este o ofensă împotriva lui Dumnezeu, intolerabilă și au „împuternicire deslușită" de la Mahomed pentru a acționa în acest sens. Deci, logic, noi suntem toți intolerabili și nu trebuie să fim ofensați când sutem uciși pentru că trebuie să admitem ca fiind ceva sine qua non monopolul intolerabilității și a ofensei împotriva lui Dumnezeu deținut de musulmani, iar ei trebuie să beneficieze de un fel de imunitate mistică, dincolo de legea laică, atunci când îl răzbună pe Mahomed sau Dumnezeu, pentru că o fac în „legitimitate" spirituală. Chiar așa o fi ? Chiar dețin monopolul ofensei și intoleranței și trebuie să le acceptăm necondiționat, pentru că așa ne solicită leaderii politici, care, se pare, sunt cei mai reprezentativi atei și nu înțeleg ce se petrece în fapt ?

Eu cred că, în fața lui Dumnezeu, suntem toți egali și nimeni n-are drept să judece, în numele lui Dumnezeu (Au analizat psiho-analiștii politici problema și din acest punct de vedere ?). Ar trebui, în orice stat democratic, ca intoleranța religioasă să fie aspru pedepsită și să se înceapă cu expulzarea celor care propagă intoleranța religioasă și se consideră îndreptățit să răzbune ofensa religioasă. E dreptul și alegerea liberă a oricărui om să practice ce religie dorește, dar ar trebui intezisă, cu desăvârșire, orice formă sau încercare de impunere a religiei, de orice natură. Într-n stat laic - cum ne pretindem a fi majoritatea țărilor UE - orice organizație religioasă care propagă sau are în recuzită (învățături) intoleranța religioasă sau pedepsirea fizică, de către militanți, a ofensei religioase, ar trebui scoasă în afara legii și desființată. Indiferent cum se numește: creștină sau musulmană, hindusă sau mozaică, dacă încalcă normele morale de drept ale statului laic, o astfel de religie n-are ce căuta în societate. Nu e posibil ca în secolul XXI, al logicii, științei, umanismului, democrației - în care s-au cristalizat valorile autentice morale, pe principiul respectului reciproc, al egalității și echității, al inviolabilității proprietății și al intimității personale, făra influență religioasă -,  să acceptăm, fără condiții, emigranți care nu acceptă că trebuie să renunțe la fanatismul religios și să se supună legilor laice și trebuie, noi, care am reușit să scăpăm de plaga monstruasă a dictaturii religioase (inchiziția și alte forme radicale, stupide) să acceptăm, din nou, arbitrariul religios impus ca regulă socială. Adică să tolerăm absurdul, stupidul, fanatismul, incultura, prostia, imoralitatea, ca să nu jignim sau ofensăm pe cei care și-au construit un mod de viață primitiv, bazat pe ură împotriva creștinului, eliminând valorile morale umane reale. A nu se uita că cea mai mare victorie a societății umane a fost scoaterea din structurile de putere executive ale statului, religia, religie care practica arbitrariul și vămuirea conștiinței, înterpunându-se între om și divinitate, adică eliminând liberul arbitru. Iar o democrație autentică nu poate fi construită având la bază religia, respectiv abstractul, indiferent de natură, fapt ce se vede în toate statele unde ajung la putere partide ultrareligioase sau religioase și unde arbitrariul religios ia locul concretului stabilit prin lege. Deci, sunt de principiul că „în odăița ta" și în conștiința ta, ești liber să faci ce vrei, să crezi în ce vrei, să-ți manifești liberul arbitru, dar în societate, adică în public, nu aduci și nu impui nici „odăița" nici conștiința proprie, nici primitivismul găndirii, ci respecți, fără rezerve, regulile comune sociale, laice, în care n-au ce căuta regulile religioase abstracte și discriminatorii, de nici un fel. Iar toleranța, când e vorba de principii, crez, dispute, trebuie să fie reciprocă, eliminându-se arbitrara și stupida ofensă personală (ca reacție împotriva unui punct de vedere contrar), pentru că, numai nebunii cred că dețin monopol pe Dumnezeu și că Dumnezeu împuternicește omul să-l reprezinte sau să decidă în numele său. De aceea, oricărui emigrant, autoritățile laice, pe lângă verificările de rutină, profesionale, privind CV-ul său real (nu cel fabricat), trebuie să le impună, dacă vor să se stabilească într-un stat laic, să renunțe la manifestarea în public a credinței, a religiei a obiceiurilor, la statutul de „soldat” a lui Mahomed și să accepte că toleranța trebuie să fie reciprocă iar ofensa nu poate fi acceptată, ca justificare a violenței cronice, sub nici o formă, într-o lume normală, în care concretul nu poate fi substituit de abstract. Grantează politicienii așa ceva ? Garantează că emigranții vor renunța la „împuternicire deslușită" de la Mahomed de a elimina, fizic, „necredincioșii" și că vor respecta regulile statului laic, renunțând la a propaga, public, crezul religios ? Mi-e teamă că nu garantează nimeni și nici nu vor crea instrumente pentru a proteja cetățenii de agresiunea religioasă musulmană.

Pavel Roman

 

 

 

 

EDITORIAL

Dacă Ciolacu va candida, oricine îl bate în turul doi

Dacă Ciolacu va candida, oricine îl bate în turul doi

Dacă Ciolacu va candida, oricine îl bate în turul doi  Liderul PSD, Marcel Ciolacu, e forțat să candideze la alegerile prezidențiale, însă   orice candidat îl va învinge în turul doi, asta pentru că românii se vor mobiliza anti-PSD. Comasarea alegerilor e vitală pentru PNL În ...

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
07:57
BREAKING NEWS:

„Atac la persoană” atacă din nou