MINCIUNA PUBLICA

MINCIUNA PUBLICA

Suntem mințiți că prosperitatea economică (cel puțin a unei părți din populație) s-ar datora creșterii eonomice și a plusvalorii create în economie. Toți guvernanții ne-au mințit, în bloc, ascunzându-ne că, în fapt, prosperitatea a avut la bază vânzarea proprietății publice și împrumuturile externe contractate de guvernele ce-au administrat țara. Ni se ascunde faptul că în loc să investim banii obținuți din tranzacționarea averii publice și cei din împrumuturi, eficient,  guvernele i-au folosit pentru a ascunde realitatea, utilizînd banii atât pentru menținerea în funcțiune a unui aparat administrativ supradimensionat, clientelar, care a asigurat voturile pentru accederea și menținerea la putere cât și pentru a răsplăti clientela politică ce-a contribuit la ascensiunea la putere (Raportul Curţii de Conturi  arată că banii împrumutaţi de stat au fost folosiţi aproape în totalitate pentru finanțarea golurilor din buget, precum cele din sistemele de pensii şi de sănătate și pentru salarii la instituțiile publice). Ni se ascunde faptul că, raportând datoria publică la numărul populației, fiecarui român (copil, pensionar, elev, student) îi revine obligația de a achita o datorie de 4500 euro către cămătarii internaționali, datorie care, indiferent cum (prin impozite, taxe, confiscare sau naționalizare de proprietăți, sechestru și valorificare la licitație de bunuri), cetățeanul o va plăti, cu siguranță, chiar dacă n-a contractat-o și n-a fost de acord cu contractarea ei.

Dincolo însă de modul pervers, mincinos, ipocrit și fraudulos în care a fost administrată țara, cea mai mare minciună, pe care ne-au vândut-o guvernanții și clasa politică o constituie așa zisa eficientizare a activității de colectare a veniturilor fiscale și a activității administrației publice prin reorganizare a administrației publice în folosul cetățeanului. In realitate, în spatele demagogiei eficientizării, prin reorganizare sau inființare și desființare de instituții, clasa politică și mafia care controlează puterea în România, au realizat, ceea ce numai dictaturile au putut realiza: disoluția totală a autorității publice. Astăzi, doar formal România mai are instituții publice care reprezintă autoritatea publică. Toate instituțiile fundamentale ale statului, începând de la Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, ministere, autorități publice centrale și până la cele reprezentând administrația publică locală, au fost subordonate mafiei politice (prin numiri arbitrare, examene trucate sau trafic de influență), modelate în spiritul realizării scopului celor ce dețin puterea și sunt controlate, total, de către cei ce au pus în practică și exploatează, în continuare, sistemul care permite jaful averii publice și al banilor publici în România. Iar paradoxul, care certifică generalizarea hoției proprietății publice și banului public, îl constituie faptul că raportul dintre cei prinși că devalizează patrimoniul public sau banii publici și frecvența cazurilor de devalizare a banilor publici ori furtul din banii publici, este net în „favoarea" celor ce comit furturi din patrimoniul public și banii publici.

Minciuna publică, prin care, ani de zile, reorganizările administrative, în pofida rezultatelor catastrofale (în general, reorganizările au însemnat experiențe de genul înlocuirii chirurgului cu mecanicul auto și invers), au fost prezentate ca și soluții ale eficientizării activității sau creșterii eficienței colectării veniturilor publice, n-a făcut altceva decât să consolideze un stat mafiot, real, care funcționează paralel cu cel formal, scriptic, reprezentat de instituțiile publice, ce și-au pierdut autoritatea publică în favoarea mafiei politice.  Minciuna publică prin care reorganizarea administrativă a fost prezentată ca și o soluție, când adevarata soluție ar fi fost instituirea unor standarde de performanță profesionale, care ar fi eliminat mediocritatea, a distrus, iremediabil, toată autoritatea publică, transformând instituțiile publice în instrumente ale mafiei ce guvernează țara și în oaze pentru clientela politică sau privată.De asta nici nu se dorește competiție reală (concureță) pentru ocuparea funcțiilor publice. Iar efectul a ani și ani de numiri politice se contabilizează în incompetența crasă generalizată, birocrație excesivă, degradare profesională și blocaj total instituțional. Exact ce-și dorește crima organizată! De asta nu se renunța la politizarea integrală a administrației publice: ruperea de politic și profesionalizarea ar presupune pierderea controlului statului de către crima organizată și, implicit, a protecției statului. De fapt, dacă analizăm rolul lor si efectele activității, politicienii sunt o uriașă farsă pentru societate. Sunt un balast care frânează și blochează reforma societății și implementarea statului de drept. Sunt, în definitiv, în modelul actual și cu metehnele actuale, o creație sinistră a crimei organizate, pentru că sunt, de fapt, tamponul care protejează activitatea crimei organizate și perdeaua care ascunde adevărul despre adevăratul nivel al hoției și corupției, respectiv că tot ceea ce se întâmplă este ceea ce dorește crima organizată, iar politicienii nu sunt decât interfața care obtureaza vederea cetățeanului condamnat să vegeteze în ignoranță. Pare absurd? Luați fiecare exemplar politic, individual, studiați-i originile obscure și activitatea reală (nu cea publică) și o să vedeți că scopul lor n-are nimic comun cu cel oficial. Dacă analizați numărul uriaș de politicieni și de funcționari numiți de politicieni, cercetați penal, sancționați și condamnați pentru fapte grave în ceea ce privește administrarea averii publice în folosul crimei organizate, o să constatați că aceștia au fost și sunt, în bloc, doar instrumentele unor grupuri de interese și acționează la comanda acestora. Nimeni n-a fost și nu e pe cont propriu, decât din "accident". Toți au suportul și comanda la o grupare care are ca scop devalizarea bugetului de stat. Or, ca să realizezi asta ai nevoie de indivizi docili și controlabili în administrația publică, adică de indivizi oportuniști, fără caracter, fără conștiință, dispuși la orice pentru a obține o funcție. Și cum pot fi "plantați" astfel de indivizi in administrația publică, decât prin intermediul instrumentului politic? Că e Poliție, Parchet, Justiție, ANAF, Curtea de Conturi, ANPC, ANSVSA, sănătate, învățământ, presă etc., crima organizată, prin intermediul politicului, își instalează pionii, după care acționează. Deci, crima organizată nu e clientela politică, cum se spune. E mai grav! Nu crima organizată, ci clasa politică e clientela crimei organizate. Ei sunt cei ce beneficiază de suport pentru accederea în funcții. Or, când s-a ajuns aici, statul de drept e mort. Ce se vede, public și oficial, e doar o farsă pentru cei care nu văd ce se întâmplă după perdeaua politică, unde crima organizată face legea și unde nu există opreliști generate de legi sau limite. 

Iar dincolo de general, se află particularul, particularul care are legi proprii, nescrise, pentru care Constituția și codurile legislative sunt jaloane printre care se strecoară cei ce controlează sistemul administrației publice.