Nu mai căutați intelectualul! E Ciolacu

Nu mai căutați intelectualul! E Ciolacu

De doi ani și ceva, PSD dă ocol cuibarului cu ouă de aur, privind Cotroceniul de la distanță, pe furiș, ca un șacal care a pus ochii pe coteț, dar își ferește privirea. „Cred cu certitudine că România are nevoie de un președinte de stînga“, zice Marcel Ciolacu. „De data aceasta, PSD nu va veni neapărat cu un om politic. Va veni cu un intelectual“, adaugă el sibilinic, ca un proroc din Buzău ieșit la pescuit pe Dîmbovița.

Din ce zice Ciolacu se înțelege că oamenii politici din PSD nu sînt intelectuali. Adică atîtea și atîtea doctorate care le atîrnă la gît nu fac cît o ceapă degerată. El însuși și-a abandonat lucrarea de doctorat, începută la SRI, după ce a văzut că plagiatul îți poate dăuna în carieră. Și Mihai Tudose a renunțat la timp. Despre el, Ciolacu zice: „Îmi doresc foarte mult ca Mihai Tudose să vină în Guvern la rotativă“.

În noua lui definiție practică, doctoratul a devenit o barieră în drumul către putere. Și, în timp ce citiți aceste rînduri, pesediștii își îngroapă doctoratele în spatele casei, sperînd să scape de ele ca de niște cadavre care îi pot elimina din joc.

Înainte să aflăm numele intelectualului pe care îl dorește Ciolacu la Cotroceni, să privim un pic la ce face, în privința asta, șeful PSD. Și vedem că nu face nimic. Nu discută în partid, nu discută în afara partidului, nu caută nimic și pe nimeni. Doar stă. Stă și așteaptă să treacă timpul. Să se scurgă termenul la care cineva ar putea fi desemnat. „Nu e acum timpul să vorbim despre prezidențiale“, zicea pînă nu demult, cînd îl întreba presa, cu aerul că sînt altele de făcut, iar umerii lui erau apăsați de poverile acute. Acum împrăștie momeli din trusa de pescar și urmărește pluta. Iar plevușca se repede ba la cuvîntul „intelectual“, ba la „un președinte de stînga“, ba la Maia Sandu, ba la Ion Cristoiu, ba la Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei.

Marcel Ciolacu trage de timp. Îl cumpără ieftin de pe piața publică. Iar vremea se scurge, încet-încet, în favoarea lui. Vine rotativa, sînt atîtea de făcut și atîtea de vorbit. Alte și alte urgențe vor lăsa în umbră întrebarea despre candidatul la președinție. Va trece 2023, va trece și ceva din 2024 și, deodată, într-o bună zi, se va constata că nu mai e timp pentru a construi un candidat la președinție. Intelectualul n-a fost găsit, Maia Sandu a rămas o glumă, Ioan-Aurel Pop a fost un iepure, Ion Cristoiu – un iepuraș.

Și, la cererea partidului, Marcel Ciolacu acceptă, aproape în silă, să candideze. El face o concesie, avertizează că nu are nici o vină dacă pierde. Și, astfel, deschide calea oricărui aranjament politic, de la victorie la înfrîngere în turul doi.

Așa că nu mai căutați degeaba! Intelectualul e Ciolacu.