Sonimpex Topoloveni Best Dental
Pescuit sportiv Faur ALDIS

Nu nebunia, ci hoția și prostia au distrus și continuă să distrugă România

Pavel Roman, 4 august 2015, Ora 20:10

  • print
  • |
nu-nebunia-ci-hotia-si-prostia-au-distrus-si-continua-sa-distruga-romania-46649-1.jpg

Ambasadorul Norvegiei către români: „Puteţi hrăni 80 de milioane de oameni, dar importaţi (achiziționați de pe piața UE) două treimi din alimente. Este cel mai mare paradox. E o nebunie!"

Adevărul e că nu e nebunie, ci prostie, lăcomie și hoție, reminiscențe dureros de actuale ale trecutului fanariot și administrației otomane. Și nici netransformarea industrială a materiilor prime provenite din agricultură, ce se vede clar în structura exporturilor sau livrărilor pe piața UE, din lipsa tehnologiei moderne, nu e cauza și nici argumentul dezechilibrului uriaș dintre balanța importului/achizițiilor din UE și exportului/livrărilor intracomunitare la produse agricole, unde raportul dintre import/achiziții-export/livrări este de 3/1, cum susțin unii specialiști. Exportăm/livrăm intracomunitar materii prime, precum cereale sau plante tehnice, tranzacţionate la bursă (grâu, porumb, orz, rapiță, soia, sau seminţele de floarea soarelui), ce presupun investiții minime și muncă puțină, randamentul fiind dependent de sol, ploi, adică de mila lui Dumnezeu. In structura achizițiilor intracomunitare/importurilor, în contrast însă, cea mai mare pondere o au produsele finite, precum făina, pastele făinoase, legumele, fructele, conservele, etc., care presupun transformare tehnologică și muncă. Grav și cu consecințe catastrofale asupra balanței de plăți externe și economiei reale (nu cea tip lon, în care prelucrăm doar materiile prime puse la dispoziție de investitori) e faptul că deși dețineam, cândva (și încă deținem) un potențial uriaș și am avut capacități de producție competitive, rentabile, ponderea majoră în cazul importurilor/ achizițiilor UE agro-alimentare o dețin carnea de porc, zahărul, laptele și produsele lactate, legumele și fructele, adică sectoare ale agriculturii care ar fi trebuit să devină de bază într-o europă unită, în care asigurarea hranei populației și materiilor prime pentru industrie constituie unul dintre principalii factori ai dezvoltării economice și asigurării nivelului de trai decent. Din postura de furnizor de materii prime (în special cereale), România nu poate emite pretenții că ar putea, vreodată, să devină competitivă cu restul țărilor UE și să beneficieze de tratament echitabil.

Din cauza prostiei managementului guvernamental, a non-combatului și nepăsării parlamentarilor români din PE, respectiv a lipsei unor politici coerente de perspectivă, dintr-un exportator consacrat de cereale, carne de porc, carne de vită, lactate (unt și brânzeturi) și, mai ales, zahăr, România a retrogradat la statutul de exportator de cereale, care, culmea, a devenit domeniul de care depind guvernele în anii când Dumnezeu binecuvintează cu precipitații și dă frisoane guvernelor în anii secetoși ce afectează grav PIB-ul României și destabilizează economia.

E clar că ambasadorul Norvegiei are dreptate. Intr-adevăr ! Putem hrăni 80 de milioane de guri, dar n-o facem. De ce ? Pentru că n-avem tehnologie modernă ? Că nu avem sisteme de irigații moderne ? Că suntem comozi și nu ne place să muncim ? Aiurea ! Explicația e mai complexă, dar simplă și logică: am avut și avem guverne pline de proști aroganți și infatuați, plini de diplome și doctorate inutile, lacomi și hoți și europarlamentari a căror unică preocupare e să încaseze lefurile și diurnele și care n-au făcut și nu fac nimic concret pentru România, nu pentru că nu vor (aceștia sunt puțini) ci pentru că n-au înțeles și nu înțeleg mecanismele prin care UE ne-a distrus agricultura și dintr-o putere agricolă și un brand valoros în industria alimentară, UE ne-a transformat într-o țara dependentă total de corporațiile multinaționale producătoare. Am avut și avem un guvern de proști pentru că în 2007, când s-a negociat aderarea la UE, românii nu s-au dus cu fruntea sus, precum cei din Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia sau țările baltice, ci s-au dus în genunchi, umili, ca cerșetorii, fără specialiști, cu popi și secretare (amante) în echipa de negociatori și, pentru că nu le-a păsat de țară și cetățeni, au acceptat toate condițiile impuse de negociatorii UE, oricât au fost de mizerabile, condiții care au adus România în postura că, deși are posibilitatea să asigure hrana pentru 80 milioane persoane, nu i se mai permite să asigure hrana nici pentru cele 20 milioane câți trăiesc în România. Adică, de proști, pentru că am fost reprezentați de lichele politruce, ne-am băgat singuri capul în laț, angajându-ne ca în loc să ne asigurăm hrana prin mijloace proprii, să achiziționăm de pe piața UE 2/3 din necesarul de alimente. Și, spre deosebire de Polonia, Cehia și alte țări care au aderat la UE și care s-au bătut pentru fiecare kilogram de produs contingentat, reprezentanții României au acceptat, fără nici o opoziție, contingentarea producției agricole, adică tot ceea ce marile corporații europene, producători și procesatori, au stabilit ca limite pentru România. Iar ținta a fost, din start, distrugerea agriculturii românești, în special domeniile producției de carne, lactate, legume, fructe și, nu în ultimul rând, zahăr, pentru ca România să devină, în aceste domenii, o piață de desfacere pentru marile corporații agricole europene. Cum însă contingentarea nu avea în vedere și producția agricolă de subzistență sau comerțul desfășurat de micii producători autohtoni, curațarea pieței și de producția internă agricolă de subzistență, s-a făcut într-un mod diplomatic, speculându-se, din nou, lipsa de reacție (prostia) a Guvernului României, prin impunerea și subevaluarea de către UE a subvenției acordată proprietarilor de terenuri agricole, crescătorilor de animale, cultivatorilor de sfeclă de zahăr și producătorilor de zahăr sau cultivatorilor de legume și fructe. Astfel, din prostie crasă și lipsă totală de interes pentru producătorul agricol autohton, delegația română, ce a negociat aderarea și capitolul agricultură, a acceptat, pe lângă contingentarea producției - ce ne-a făcut dependenți de achiziții intracomunitare și import și cele mai mici subvenții agricole din Europa. Spre comparație, pentru un ha. de teren cultivat, în Grecia se acordă 600 euro/ha., în Spania 600 Euro/ha., În Italia, Germania, Franța, Olanda, 500 euro/ha. Cum poate fermierul român, cu o subvenție de 170 euro/ha., să concureze cu cel care are o subvenție de 500 sau 600 euro/ha. ? Cum poate reduce costurile pe unitatea de produs, când cel care are subvenția de 500 sau 600 euro/ha. are asigurată integral contravaloarea costurilor de producție și chiar și profit ? Imbecilii care au negociat pentru România nici n-au înțeles nici nu s-au străduit să înțeleagă acest lucru iar acum se miră de ce românii nu mai cultivă legume, sfeclă de zahăr, nu mai plantează livezi, nu mai cresc animale, adică, cu excepția cerealelor și plantelor tehnice - pe care le crește Dumnezeu -, fermierii români (cu mici excepții, care reprezintă experiențe traumatizante în ceea ce privește munca în zadar) agricultura românească nu mai produce nimic. Cum să concureze fermierul român, cu marile corporații internaționale, ce încasează subvenții de 500-600 euro/ha., când costurile pe unitatea de produs ale fermierului român sunt de trei ori mai mari ? Cum să concureze fermierul român cu cel polonez sau ungur când subvențiile în Polonia și Ungaria sunt mai mult decât duble ? Iar demnitarii români, în loc să recunoască prostia, să spună adevărul și să caute soluții să repare ce-au stricat popii și secretarele ce-au făcut parte din echipa de negociere a aderării la UE, caută justificări în alte părți decât unde trebuie. Degeaba acuzăm marile retailuri pentru politica lor comercială care ține, de fapt, de lipsa ofertelor interne. Prețul de vânzare este dat de cantitatea de marfă existentă pe piață și de costul de producție. Or, la acest capitol, UE a avut grijă să fim necompetitivi și să nu constituim o alternativă concurențială.

Și pentru că prostia nu era suficientă pentru falimentarea agriculturii, iar românul se obișnuise să trăiască cu puținul produs în gospodăria proprie, în ecuație a mai fost introdusă și lăcomia și hoția. Adică taxa pe valoarea adaugată impusă de guvernul Boc, aplicată produselor agricole, a fost cea mai mare din Europa. Deci, nu ne-a fost suficient că am acceptat contingentarea producției și cea mai mică subvenție din UE, am mai pus și un bir uriaș, care să descurajeze total fermierul român să mai producă, culmea, înainte de a implementa și un mecanism eficeint și sigur care să asigure colectarea birului.

Chiar dacă, aparent, între cel ce opera achiziții intracomunitare și fermierul român, exista tratament egal în ceea ce privește TVA, în fapt mecanismul de impunere și colectare al TVA în România, controlat în totalitate de crima organizată, a lovit, direct, doar producătorul autohton. Asta pentru că guvernanții români (gen Coca Andronescu, care după 12 ani de participare la ședințele de guvern în care s-au expus argumentele modificările cotei de TVA, până în 2015 nu știa ce însemnă metoda simplificată de colectare a TVA), plini de doctorate futuriste și inutile, habar n-au ce înseaamnă, în fapt, TVA, cum funcționează mecanismul de aplicare, calcul și colectare al TVA și n-au înțeles că TVA plătită de cetățean poate fi însușită, aproape fără riscuri, de către orice comerciant interpus între producător/achizitor intracomunitar/importator și vânzătorul final. Guvernanții români, plini doar de ifose și aroganță, n-au înțeles și n-au fost capabili să conceapă (cel mai corect, n-au fost lăsați de mafia care i-a susținut) un mecanism de colectare al TVA, în așa fel încât TVA plătită de cetățean vânzătorului să ajungă la bugetul de stat și nu în conturile mafiei și a crimei organizate. Mai mult decât atât, lacomi și hoți, s-au lăcomit la șpăgile oferite de mafie și crima organizată pentru numirea în funcția de șef al ANAF (adică exact instituția ce organizează și efectuează colectarea TVA) și ministru de finanțe, a unor indivizi docili, care, consecvent, au servit, exclusiv, interesele mafiei, menținând ca mecanism de colectare al TVA un sistem arhaic, plin de lacune, ce permite mafiei și crimei organizate să colecteze TVA în numele statului. In acest caz nu prostia, ci hoția, adică corupția și lăcomia, au fost cele care au determinat guvernele României să mențină cotele ridicate de TVA la alimente (24%) și mecanismele deficitare de colectare a TVA, care, astfel, au mai aplicat încă o lovitură mortală fermierului român. Or, menținând un mecanism de colectare al TVA controlat aproape în totalitate de mafie (în perioada 2007 - 2011, peste 80% din TVA plătită de cetățean la stat, din comerțul cu cereale, carne, legume-fructe, etc., a fost sustrasă de mafie și crima organizată), cel ce a fost efectiv executat a fost fermierul român, pentru că din 24% reprezentând TVA sustrasă, crima organizată își asigura și sursa acoperirii pierderilor înregistrate în urma practicării unor prețuri de dumping (cu care elimina concurența fermierului român) și sumele necesare mituirii guvernanților pentru a menține, în continuare, mecanismul păgubos pentru stat de colectare a TVA.

Din comerțul cu cereale, carne, legume-fructe, zahăr, România a pierdut zeci de miliarde de lei (miliarde de euro) anual, care au ajuns în conturile mafiei. Și, pe lângă pierderile financiare uriașe, cotingentarea producției și subvențiile agricole de batjocură în raport cu restul țărilor din UE, mecanismul cretin și păgubos de colectare a TVA, care a adus venituri uriașe mafiei și crimei organizate (implicit demnitarilor care făceau și fac parte din aceste organizații) a avut un rol decisiv în falimentarea totală a agriculturii, care reprezintă, în acest moment, un capitol închis pentru România și un pariu pierdut din start de toți demnitarii țării.

Cea ce mi se pare extrem de curios însă, este faptul că Iohannis și opoziția critică noul Codul fiscal al puterii, reproșându-i că nu vine cu soluții și nici nu identifică sau stabilește sursele de venit suplimentare pentru înlocuirea pierderilor generate de relaxarea fiscală, în special privind reducerea cotei TVA. Având în vedere adevărul despre ce înseamnă TVA în România și cât din total taxă colectată ajunge la bugetul de stat, Iohannis și opoziția, în acest caz, nu sunt decât campioni ai ipocriziei, urmărind (cu sau fără știință), în fapt, nu îmbunătățirea colectării TVA și asigurarea veniturilor la buget, ci menținerea mecanismului actual de sustragere a TVA (motiv pentru care se urmărește menținerea, în continuare a cotei de TVA de 24% din prețul de vânzare). În altă ordine de idei, Iohannis și opoziția nu spun nimic și nu denunța creșterea anormală a taxelor pe proprietatea privată și alte taxe introduse prin noul Cod fiscal și, mai ales, ascund faptul că, în realitate, reducerea TVA, de la 24 la 19% nu are cum afecta grav bugetul public pentru că, oricum, 80% din TVA colectată de la cetățean era și este sustrasă în continuare de către mafie și crima organizată.

Extrem de curios este și faptul că nimeni din actuala opoziție (opoziție care a protejat aceleași mecanisme de sustragere a TVA, pe care le protejează și actuala putere), nici măcar fostul ministru Ialomițeanu, deși îl cunosc foarte bine, chiar și sub aspectul sumelor pierdute, nu vor să spună și ocolesc adevărul. Adevărul despre faptul că România, în condițiile menținerii sistemului actual de colectare al TVA (pentru care și marile corporații din UE și FMI și BM fac presiuni să fie menținut, fiindcă le servește de minune interesele) n-are nici o șansă să-și redreseze agricultura sau industria alimentară, deci economia, fiind pre-condamnată să rămână codașa europei la asigurarea hranei. Adevărul despre faptul că foștii și actualii guvernanți au rol de decor, fiind marionetele mafiei și crimei organizate care se ocupă de colectarea TVA în România și despre faptul că schimbarea mecanismului de colectare al TVA poate asigura suficiente resurse pentru ca reducerea cotei de TVA de la 24 la 19% și a impozitului pe dividende să nu afecteze, în nici un fel, bugetul public.

Intrebarea, care rămâne și devine, deja, retorică: Știind că e unica, cea mai corectă și eficientă soluție, de ce nici puterea și nici opoziția nu propun schimbarea actualului mecanism de colectare al TVA, cu unul mai simplu, precum metoda simplificată aplicată la cereale, care ar aduce un plus de cel puțin zece miliarde de euro anual la buget ? Chiar nu pot face față nici puterea și nici opoziția presiunilor mafiei și crimei organizate care doresc menținerea actualului sistem de colectare al TVA ce le asigură câștiguri de peste 80 miliarde lei anual ? Chiar nu-i pasă guvernantului și demnitarului român că, pe lângă iresposabilele decizii legate de contingentare a producției agricole și acceptarea subvențiilor impuse de UE, furtul TVA și menținere actualului mecanism ce protejează furtul TVA, reprezintă principalul motiv al falimentului economiei și agriculturii românești ?

Or, dacă pierderea a 80 miliarde lei nu contează, majorarea taxelor pe proprietate nu contează și nici falimentul economiei și fermierului român nu contează, ce contestă, totuși, opoziția la noul Cod fiscal ? Pierderile pe care le pot înregistra crima organizată și mafia ce sustrage TVA ? E unica explicație logica ! In aceste condiții, evident, viitorul ministru de finanțe și viitorul șef al ANAF, vor fi tot ai mafiei, pentru că sunt deja posturi amanetate de cei care vor să mențină actualul mecanism de devalizare a economiei, pentru care se pun „la bătaie" milioane de euro de către crima organizată (inclusiv corporațiile multinaționale).

Și atunci cine câștigă din circul servit de putere-opoziție pe tema Codului fiscal dacă nimeni nu se atinge de câștigurile mafiei ? Cum să hrănești 80 de milioane de oameni când mafia nu câștigă nimic ? Așa-i că n-are logică ? (!!??)


Ec. Pavel Roman

 

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

Cartier Militari ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
10:30