Best Dental

Pentru asta a murit Dinu Brătianu la Sighet ?

Pavel Roman, 26 iulie 2015, Ora 15:19

  • print
  • |
pentru-asta-a-murit-dinu-bratianu-la-sighet-46643-1.jpg

Liberalismul, în sens larg, reprezintă un model de societate caracterizată, de regulă, prin: libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piață pe baza inițiativei private și un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităților sunt garantate, concepte a căror implementare este posibilă prin limitele asignate (fixate) statului și prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertății. În sens politic, liberalismul este doctrina care vizează reducerea puterilor Statului la protecția drepturilor și libertăților individuale, opunându-se ideii de "Stat providențial", în care indivizii ce compun statul sunt liberi să își urmărească propriile interese, atât timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți. Deci un percept de tip biblic, ideal, bazat pe pricipiul absolutismului binelui, de genul: ce ție nu-ți place altuia nu-i face. Din punct de vedere economic, în accepțiunea majorității, liberalismul este doctrina care proclamă libera concurență pe piață și, în special, neintervenția Statului în economie (indiferent de forma de proprietate, publică sau privată) și are ca principiu fundamental, nu proprietatea publică ci proprietatea individuală.

O dată jaloanele trasate, se pune întrebarea: Unde se situează actualul PNL, împreună cu leaderul lor incontestabil, Iohannis, în acest moment, pe grila liberalismului real ? Prin modul cum au reacționat la modificările aduse Codului fiscal, adevărul e că se situează pe nicăieri. Complet în afara doctrinei, a principiilor fundamentale liberale, confuzi, deraiați spre populismul stângist și spre o social-democrație de conjunctură semicapitalistă amestecată aiurea cu socialismul perpetuat de la comuniști, caracterizat printr-o luptă teribilă de acaparare și însușire a proprietății publice, prin orice mijloace morale sau imorale. Un soi de amalgam în care doctrina există și nu prea, în care se face recurs la normalitate abia după ce s-a acaparat puterea imoral și după ce proprietatea publică a devenit privată printr-un fel de uzucapiune originală, în care se mizează pe faptul că proprietarul de drept este naiv și nu percepe că a fost deposedat de proprietate. Asta pentru că doctrina comunistă a fetișizat noțiunea de devălmășie și a formalizat dreptul de proprietate, metamorfozându-l în ceva pur teoretic ori abstract.

Continuând să navigheze fără orizont, având ca azimut exclusiv propriile interese materiale, clasa politică s-a transformat într-o adunătură bezmetică, fără ținte precise, împrumutând, din mers, frânturi de doctrine, cu care încearcă să peticească golul doctrinar ce o caracterizează. Centru, stânga, dreapta, centru-stânga, radicalismul, extremele, liberalismul, social-democrația, naționalismul și toate curentele posibile sunt prezente la fiecare formațiune politică într-o proporție mai mare sau mai mică, în funcție de interese, încât a devenit o stupiditate diferențierea grupărilor pe bază de doctrină, pentru că așa ceva nu mai există. Ceea ce-i caracterizează pe toți însă e faptul ca au clacat. Au clacat și social-democrații, au clacat și naționaliștii, au clacat și radicalii și, mai ales, au clacat liberalii. Urmărind puterea cu orice preț și social-democrații și liberalii au renunțat definitiv la doctrină, programele lor politico-economice devenind un melanj stupid și inaplicabil de doctrine și principii, în care libera concurență pe piață și, în special, neintervenția Statului în economie au devenit un fel de fifty-fifty acceptat contra naturii, iar principiul fundamental liberalist al primordialității proprietății individuale, a fost înlocuit cu acceptarea unui surogat născut din mariajul forțat cu proprietatea publică, păstrată pentru că slujește interesele celor care vor să parvină material prin politică, chiar dacă aceasta contravine principiilor doctrinare liberale.

Lipsa de transparență în utilizarea banului public și a unei legislații restrictive și prohibitive în ceea ce privește cheltuirea banului public, sunt rădacina tuturor relelor în România și motivul pentru care atât social-democrația cât și liberalismul au devenit concepte desuete, golite de substanță. Într-o țară în care ținta oricui, de la „vlădică la opincă", în politică, a devenit administrarea banului public, în interes personal (principiu demonstrat de modul fraudulos în care sunt alocați și utilizați banii publici, aproape fără excepție, de către ordonatorii de credite, numiți, exclusiv, politic) firesc că principiile liberale de bază, respectiv implementarea economiei de piață pe baza inițiativei private și a unui sistem transparent de guvernare, în care banul public să fie utilizat eficient, a devenit ceva secundar, neesențial, esențial fiind alimentarea bugetului cu cât mai multe taxe, impozite și alte contribuții, sprea a se asigura „potul" suficient împărțirii între clanurile politice. Restul, adică o taxare care să stimuleze economia, să favorizeze producția, să relanseze mediul de afaceri și să asigure un cadru concurențial care să stimuleze producția, au devenit concepte transferate economiei monopliste, în care corporațiile fac legea.

Raportându-se la grila generată de conceptele doctrinei liberale, unii analiși se întreabă dacă liberalii și, mai ales, Iohannis, vor capota sub presiunea realității care dirijează prezentul în România, adică a unui populism de moment și a demagogiei de perspectivă. Rezumându-ne la ce s-a petrecut în ultima perioadă, cel puțin în ce-l privește pe Iohannis, acesta a capotat deja de la doctrina liberală, fiindcă, speculându-i lipsa unei doctrine și a unor principii solide în ceea ce privește viziunea economică liberală, Ponta l-a executat doctrinar mai ușor decât părea și mai ceva decât își închipuia orice social-democrat că se întâmpla. Profitând de desele voiaje ale președintelui (rămâne ca timpul să ne dovedească cât de productive pentru țară și cetățeni au fost) Ponta și echipa sa de terminații ale mafiei corporațiilor monopliste au continuat și finalizat, „pas cu pas", operațiunea de transformare a României într-o colonie a corporațiilor monopliste concepută și demarată de guvernarea Năstase. Sub ochii unei opoziții, declarată formal liberală, al cărei scop este doar obținerea puterii și a unui președinte căruia i se alimentează orgoliul narcisist, liberalismului românesc i s-a aplicat cea mai cruntă lovitură posibilă, fiind pus în fața imposibilității existenței doctrinare. In condițiile în care, teoretic, liberalismul este doctrina care proclamă libera concurență pe piață și, în special, neintervenția Statului în economie (indiferent de forma de proprietate, publică sau privată) și are ca principiu fundamental, nu proprietatea publică ci proprietatea individuală, cum mai pot liberalii repara răul produs și care continuăa să se producă constant, adică eliminarea conceptului liberei concurențe pe piață, înlocuită cu practicile monopoliste și instituirea intervenției totale a Statului în economie prin politici fiscale ce încurajează monoplizarea activităților și eliminarea concurenței ? Ce mai pot face liberalii și Iohannis în cazul exploatării monopliste a petrolului românesc, a comerțului cu carburanți, a exploatării și comerțului gazelor, a energiei electrice, a utilităților, telefoniei, a producției și comerțului de carne, produse din carne, legume și fructe, a producției și comerțului cu ciment, bitum, oțel, etc., etc., etc., care au devenit activități pur monopliste ce au îngropat concurența în România ? În loc de liberalism, bazat pe conceptului liberei concurențe pe piață, așa zisa doctrină social-democrată ne-a transformat în modelul de vârf al monoplismului economic, guvernat de lipsa concurenței, concept antiliberal. Și după ce-a transformat România într-o bază pură a corporațiilor monopliste, pentru a securiza transformarea și a apăra sistemul nou creat, Iliescu, Năstase, Tăriceanu, Boc, Băsescu, Ponta, au recreat statul polițienesc, împânzind țara cu servicii speciale, ce ne situează pe primul loc ca procent la mia de locuitori în UE și NATO, care apără și servesc, exclusiv, practicile și politica monopolistă din România, devenită politică publică de stat. Îmbrobodit cu teme și obiective false, pentru a-i distrage atenția, Iohannis, din păcate, în loc să contracareze politica corporațiilor monopoliste, a ajuns, în numele unor concepte demagogice, să facă jocul monopolurilor. Și, în timp ce polonezii sancționează dur, logic și firesc, camarila comunistă, diminuând privilegiile sfidătoare de care beneficiau foștii servanți comuniști, Iohannis, sfătuit prost, a capotat și n-a înțeles că reîntregirea pensiilor militarilor a însemnat, în primul rând, reacordarea de pensii nesimțite celor care au făcut poliție politică, adică foștilor ofițeri de securitate și foștilor activiști de partid sau ofițeri acoperiți (verificați, vă rog, ce pensii au ofițerii demascați de CNSAS că au făcut poliție politică, care au nenorocit și distrus vieți și au servit mașinăria comunistă de eliminare fizică a intelectualilor din România), respectiv celor care au fost principalele instrumente de represiune ce au închis și distrus floarea intelectualității românești în perioada 1947 - 1990. Același lucru s-a întâmplat și în cazul promulgării legii ce acordă privilegii nemeritate parlamentarilor, care și-au securizat partea materială, într-o perioadă de criză pe care ei au provocat-o și pentru care ar fi trebuit sancționați, nu premiați. A continuat, într-un moment nefast și cu promulgarea ordonanței de mărire a salariilor demnitarilor, crescându-le anormal, pe timp de criză, lăsându-se prins în offside, demagogic, deși a fost inițiativa lui Ponta. A comis-o și în cazul Codului de procedură fiscală, prin care statul a redevenit o entitate superioara economiei private, recentralizând puterea economică, politică și socială (un fel de neocomunism amestecat cu monopolism, adică fără capitalismul în care concurența este baza) dând o palmă cruntă doctrinei liberale. A făcut-o și în cazul ROMPETROL, când Ponta a făcut cadou KazMunaiGaz rafinăria, fără ca Iohannis să intervină și să ceară autorităților să recupereze bunul statului, înstrăinat nelegal, contrar politicilor liberale. A comis-o și în cazul OMV când, în calitate de președinte și apărător constituțional al proprietății publice, Iohannis n-a pus piciorul în prag în cazul prelungirii nelegale și nejustificate a contractului de redevență fără negociere și n-a cerut autorităților să ancheteze cine se face vinovat de o asemenea crasă, iresponsabilă și păguboasă neglijență. A comis-o și în cazul acordării, de către Guvernul Ponta, facilităților discreționare, anticoncurențiale, unor companii străine, în defavoarea celor românești, prin modificarea OG 99/2000 și OUG 28/1999 pe care le-a promulgat asigurând contrlul monopolist în comerț unor companii străine. A comis-o și în cazul amnistiei fiscale, dedicată, în fapt, de către Ponta, slugoilor media, care, comportându-se ca și cum legea e valabilă doar pentru fraieri, au fost scutiți să plăteasc contribuții pentru miile dee euro lunar încasați din fraude fiscale, pentru servicii de maniplulare. Și, capac la toate, după ce a fost păcălit de Ponta, cu toate OUG-urile de urgență, prin care și-a răsplătit mafia ce-l menține la putere și a acordat privilegii tuturor agenților comuniști, Iohannis a mușcat și cu Codul fiscal, rău de tot, căzând în cursă ca un șoarece naiv, opunându-se - influențat de niște politruci fără experiență profesională reală, gen Mihalache (care este domeniul profesional în care a activat acest individ și în care a performat, real, de are astfel de pretenții de mare specialist în toate, precum foștii activiști de pardid ? Ce realizări profesionale l-au consacrat pe acest individ pentru a ajunge mare specialist în Administrația Prezidențială ?) -, exact măsurilor celor mai liberale posibile, care ar fi fost un punct forte pentru relansarea economiei și a politicii liberale reale în Romănia: reducerea taxelor și, în special a TVA - TVA care, oricum, în România a fost colectată în proporție de 58 % și a impozitului pe dividende, care, în fapt, reprezintă o dublă taxare (dividendele fiind, în fapt, profitul net rezultat după aplicarea impozitului de 16% pe profit sau venit, adică o suprataxare a veniturilor deja taxate).

Dacă ar fi avut în anturajul său specialiști adevărați, lansați și promovați de economia reală, privată, care au dobândit experiență, înțeleg mecanismele și știu concret ce influență au taxele asupra economiei și care este echilibrul dintre taxe și stimularea creșterii economice reale (nu fictive, pe care o clamează Guvernul Ponta) Iohannis nu s-ar fi opus promulgării noului Cod fiscal, ci ar fi speculat din plin oportunitatea, pentru că noul Cod fiscal reprezintă, cu mici excepții, cel mai liberal Cod fiscal aplicabil în prezent în România. Dincolo de populism, de interese politice și de manipularea electorală, noul Cod fiscal renormalizează fiscalitatea armonizând-o cu cea europeană, în afara căreia, orice alte variante, reprezintă experimente păguboase. Toate măsurile nou introduse în Codul fiscal, contrar suținerilor lui Mugur Isărescu, Băsescu și alți interesați să apere prezentul mecanism de colectare bugetară, chiar dacă pare o utopie, nu afectează nici volumul încasărilor bugetare și nici stabilitatea bugetară, pentru că privesc, exclusiv, domenii controlate, în general, de mafia economico-financiară care operează în paralel cu mecanismele instituționale, fără a influența însă, concret, volumul real al încasărilor. De exemplu: In cazul TVA, România are un grad de colectare de aproximativ 58 % (fața de 87% media din UE), ceea ce în volum înseamnă o colectare, în perioada ianuarie - iunie 2015, de 44,353 miliarde lei, față de 76,47 miliarde lei cât ar fi posibil (Deci, o pierdere de aproximativ 30,1 miliarde lei). Cum un grad de colectare al TVA de 100% nu este posibil (nici o țară nu a reușit o astfel de performanță), ținta ar trebui să fie cea a UE, respectiv 83%. In acest caz, dacă mecanismele de colectare a TVA ar fi funcționat corect, la sfârșitul lunii iunie 2015 România ar fi trebuit să colecteze 63,47 miliarde lei din TVA. Un plus de 19,11 miliarde lei (aproximativ 4,33 miliarde Euro) față de TVA colectată în fapt. Potrivit lui Ionuț Dumitru, președintele Consiliului fiscal, adoptarea noului Cod Fiscal va genera, ca efect de runda întâi, un deficit de 17,1 miliarde de lei, respectiv 2,3% din PIB, în 2016. Deci, reducerea TVA de la 24 la 19%, reducerea impozitului pe dividende, CAS, etc., sunt sustenabile, teoretic, numai din colectarea TVA la nivelul celei din UE, adică la nivelul a 83% din TVA achitată de consumator. Dacă la aceasta mai adaugăm și creșterea producției, generată de creșterea consumului ca urmare a reducerii prețului bunurilor de larg consum (cu cel puțin 3% în cazul reducerii TVA de la 24 la 19%), care, la rândul ei presupune creșterea volumului taxelor, este evident că relaxarea fiscală prevăzută în noul Cod fiscal este mai mult decât stimulatorie pentru economie și reprezintă o gură de oxigen pentru economia sufocată și paralizată de taxele iresponsabile introduse de guvernele Boc-Băsescu, care colectau bani la buget pentru a-i oferi mafiei retrocedărilor (In acest context, declarațiile lui Băsescu despre catastrofa ce va urma dacă intră în vigoare noul Cod fiscal sunt demagogice și stupide, ale unui marinar ce analizează economia de pe puntea unui vapor în tangaj, pentru că nici în timpul lui Boc România n-a fost în criză, criza fiind una creată artificial pentru a se colecta mai mulți bani la buget, adică pentru a se majora fondul destinat furăciunilor. Iar asemănarea cu Grecia este una forțată, pentru că România n-are nimic comun cu Grecia în materie de economie și fiscalitate).

E adevărat că nici Guvernul Ponta n-a prevăzut relaxarea fiscală și majorarea salariilor pentru că dorea relansarea economică a țării, ci a făcut-o din considerente pur electorale, pentru a se menține la putere. Totuși, dacă specialiștii din jurul președintelui ar fi analizat corect impactul noului Cod fiscal asupra economiei și prin prisma efectelor asupra relansării producției și prin prisma surselor disponibile pentru a atenua impactul asupra bugetului public, ar profitat de oportunitate, pentru că era suficientă reorganizarea sistemului de colectare al TVA, prin introducerea masurii simplificate de colectare a TVA, măsura care, cu siguranță, ar fi asigurat sursele finanțării deficitului creat de noile măsuri fiscale. Din păcate, se pare și în anturajul președintelui României sunt acceași omni-prezenți indivizi care sunt plantați, sponsorizați sau întreținuți de mafia TVA, pentru care reducerea TVA de la 24 la 19% sau modificarea sistemului de colectare a TVA ar însemna pierderi uriașe. Din acest motiv, mai degrabă, cred că președintele a fost sfătuit (prost dar nu dezinteresat) să nu promulge noul Cod fiscal și nu pentru că n-ar fi existat sursele necesare acoperirii deficitului creat de noile măsuri sau că măsura nu este bună. Exemplul reducerii TVA de la 24 la 9% în cazul cărnii, legumelor și fructelor, fără nici un impact negativ asupra bugetului - din contra, încasările bugetare au crescut -, este dovada că, cel puțin în ceea ce privește reducerea TVA de la 24 la 19 %, în condițiile în care România se colectează doar 58% din TVA achitată de consumator, bugetul public nu va fi afectat negativ în ceea ce privește încasările din TVA, afectată fiind doar mafia TVA care ar contabiliza direct „pierderile". Să nu fi înțeles Iohannis și consilierii săi acest lucru ?

Și ca dilema liberalismului promovat de președintele Iohannis să fie și mai cețoasă, acum, ca și când Austria ar fi cel mai onest partener al României și nu ne-ar fi exploatat, prin metode curat neortodoxe, în regim de monopol (complet antiliberal) cea mai mare avuție națională, petrolul, colectând profituri uriașe, și nu ar fi defrișat direct și indirect, prin achiziții masive de lemn tăiat nelegal, aurul verde al României, Iohannis pleacă la Viena. Era, chiar acum, momentul să plece la Viena, când încă contractul de redevență al OMV pentru exploatarea zăcămintelor de petrol românești, nu e nici negocial, nici creionat și nici semnat ? Cât încă Codul silvic, care limitează monopolul austriac aspra tăierilor de masă lemnoasă, încă nu este aplicabil și austriecii continuă să defrișeze România, fără nici o restricție, amenințând (ba chiar punând în practică amenințările) cu procese internaționale statul român pentru că se opune deșertificării țării prin exploatarea iresponsabilă a masei lemnoase ? Ce-o să facă Iohannis la Viena ? Se va întoarce, precum Băsescu la început de al doilea mandat, spășit și resemnat că nu se poate face nimic pentru ca petrolul românesc să fie, din nou, al României și pădurile românești, din nou, ale românilor ? Parcă și Băsescu, până la vizita sa (chipurile, medicală) la Viena ne promitea desecretizarea contractului PETROM/OMV. După vizita (medicală) de la Viena ați mai auzit ceva despre desecretizarea contractului privatizării PETROM și clauzele secrete năstăsiste care au lăsat România fără cea mai importantă resursă națională, petrolul, pentru care există atâtea conflicte armate pe mapamond ? Asta o să aflăm și după vizita lui Iohannis la Viena, precedată de vizita lui Năstase, Băsescu și Ponta (sau, mă rog, tata socru, pentru că totuna e !) ? Că petrolul românesc, este, în fapt, proprietatea austriecilor și pădurile idem ? Că România, contrar politicii economice și doctrinii liberale, trebuie să devină o colonie, exclusiv, de tip monopolistă, în care nu trebuie să funcționeze principiul concurenței și în care statul trebuie să aibă rol major în apărarea intereselor corporațiilor monopoliste, care continuă să susțină vechiul Cod fiscal ce le avantajează ? S-a refăcut cumva imperiul austriac și noi n-o știm oficial ? Politicienii noștrii au devenit cetățeni austrieci și noi n-o știm ?

 

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
04:37