Ponta sacrifică securitatea națională pe altarul „relației” cu China

Victor Ponta este extrem de apropiat de China, la fel cum au fost și înaintașii săi din scaunul de președinte PSD, Ion Iliescu și Adrian Năstase.

Victor Ponta este atât de apropiat de China încât a ales să se căsătorească cu actuala soție la Beijing. Victor Ponta este atât de apropiat de China încât a mers acolo aproape în fiecare an, în ultimul deceniu. Victor Ponta este atât de apropiat de China încât acum o lună a mers la Beijing fără o delegație de oameni de afaceri, așa cum fac liderii occidentali. Victor Ponta este atât de apropiat de China încât la prima întâlnire bilaterală pe care a avut-o cu ocazia Adunării Generale ONU, a fost cu vice prim-ministrul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze, Zhang Gaoli. Victor Ponta este atât de apropiat de China încât de la New York a plecat într-o nouă vizită oficială la Beijing.

România este parte a sistemului de securitate occidental, prin apartenența la NATO, dar și parte a sistemului energetic occidental. Securitatea energetică este o componentă majoră a securității naționale. Nu ne așteptăm în viitorul previzibil la o invazie rusească, însă ne așteptăm ca oricând tovarășii de la Moscova să taie gazele, încălcând contractele bilaterale, așa cum de altfel au făcut-o recent, chiar dacă doar parțial.
De aceea consider că din rațiuni ce țin de siguranța națională, sistemul energetic național trebuie deschis doar companiilor ocidentale, dar mai ales celor americane. Din păcate, premierul Victor Ponta nu gândește așa, iar acțiunile sale produc îngrijorare nu doar la București ci și la Bruxelles.

Primele îngrijorări cu privire la politica guvernului Ponta în domeniul energiei au fost exprimate încă din noiembie 2013, când un oficial european declara pentru Financial Times că prin summitul Europa Centrală și de Est - China, ce a avut loc la București, România ar submina negocierile dintre Comisia Europeană și Beijing.

Comisia se temea atunci că Beijingul adoptă aceeași tactică pe care a adoptat-o cu un relativ succes și Moscova, aceea de a negocia individual cu state europene, reușind astfel să distrugă consensul european și forța de negociere a UE.

Între timp, jocurile au luat o amploare și mai mare, și aș vrea să discutăm astăzi despre două dintre cele mai importante obiective strategice, pe care Victor Ponta este pregătit să le ofere pe tavă unui stat nedemocratic, fapt ce va avea efecte asupra securității naționale.

Primul mare semn de întrebare privește centrala nucleară de la Cernavodă. De câțiva ani se tot discută despre deschiderea reactoarelor 3 și 4. Un moment prielnic dar pe care statul român l-a ratat a fost momentul în care bulgarii au închis centrala nucleară de la Kozlodui. Atunci a existat un deficit de energie electrică pe piața bulgară, iar noi am fi putut suplini această cerere. Între timp însă, bulgarii și-au rezolvat deficitul. În ultimii ani, criza economică a redus consumul de energie electrică și pe piața internă.

Astăzi producem mult mai mult decât consumăm. Am citit cu toții povești despre investitori în energie regenerabilă care după ce și-au luat subvențiile de la stat nu au reușit să se lege la sistemul național de energie. Altfel spus, o mare parte din energia electrică produsă în România se pierde. În acest context m-a suprins declarația din 10 septembrie 2014 a directorului general Nuclearelectrica, Daniel Lulache, ce ne-a transmis că fără reactoarele 3 și 4 România nu își va asigura necesarul de energie electrică. Daniela Lulache a anunțat apoi că doar compania China General Nuclear Power Corporation a fost declarată "investitor calificat".

Sunt două chestiuni aici. Prima privește accesul companiei chineze la documente clasificate românești. A doua chestiune este că dacă partea chineză va construi acestor reactor, o componentă esențială a sistemului de securitate național va fi controlat de o țară non-NATO, care acționează ca un competitor economic și militar al Alianței Nord-Atlantice.

În timpul vizitei în China, din urmă cu aproximativ o lună, s-a relevat că implicarea chinezilor în domeniul strategic al energiei urmează a fi mult mai amplă, inclusiv la termocentrala de la Mintia-Deva, cea mai mare din ţară pe cărbune. În perioada summitului din noiembrie despre care vorbeam mai sus, partea chineză își arăta interesul și pentru alte obiective strategice, precum proiectul Tarnița - Lăpuștești (jud. Cluj), unde ambasadorul chinez vorbea de investiții de un miliard de euro, termocentrala de la Halânga, vizată de Hisun PSV Technology, precum și Complexul Energetic Oltenia (Rovinari).

Al doilea element de îngrijorare este povestea din aceste zile cu preluarea de către chinezi a companiilor Electrica (ENEL) Dobrogea, Oltenia, Muntenia Sud. Electrica nu a fost privatizată integral, există încă sucursale ce sunt deținute de statul român, precum Muntenia Nord sau Transilvania Nord.

Sucursalele privatizate au fost preluate de italienii de la Enel, iar acum aceștia au anunțat că doresc să vândă 64,4% din Enel Distribuţie Muntenia şi Enel Energie Muntenia, 51% din Enel Distribuţie Banat, Enel Distribuţie Dobrogea şi Enel Energie, precum şi 100% din compania de servicii Enel România (deţinută prin Enel Investment Holding BV). Aceste companii operează o reţea de electricitate de 91.000 de kilometri şi distribuie circa 14TWh de electricitate anual, cu o cotă de piaţă de 34%. Diviziile Enel din România vând aproape 9 TWh de energie anual către aproximativ 2,6 milioane de clienţi, dintre care 2,4 milioane casnici (unde are o cotă de piaţă de 20%), iar restul companii (segment pe care controlează 38% din piaţă).

Între Enel și statul român a apărut un scandal ce pare fabricat. Astfel, litigiul nu are ca obiect obligaţii post-privatizare, cum ar fi investiţii nerealizate. Statul român, prin Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie SAPE desprinsă din Electrica şi controlată de Departamentul pentru Energie, a anunţat că va deschide la Tribunalul de Arbitraj din Paris o acţiune împotriva Enel (italienilor) prin care solicită 521 milioane euro de la privatizarea Muntenia Sud.

Statul român invocă „Opţiunea Put" din contractul de privatizare. Electrica (SAPE) are dreptul de a vinde şi Enel are obligaţia de a cumpăra întreg pachetul de acţiuni de 23% deţinut de statul român.

În acest context, Enel anunță că dorește să vândă participaţiile din România. Prima și singura companie interesată este State Grid Corporation of China, ce aparține statului chinez. Suprinzător, chinezii au primit imediat acces la documentația companiilor și au și făcut prima „vizită de lucru".

De aici derivă mai multe chestiuni ce pot fi considerate un atentat la siguranța națională, deoarece informațiile oferite părții chineze țin de securitatea națională. În niciun caz, acestea nu pot fi oferite unei companii din afara arhitecturii de securitate euro-atlantice. Transferul acestor companii către o firmă deținută de statul chinez afectează pe termen mediu și orientarea euro-atlantică a României. China este parte a Organizației de Cooperare de la Shanghai, alături de Rusia și alte patru republici ex-sovietice. Obiectivul declarat al organizației este acela de a limita influența SUA. Astfel, prin această cedare am sfida pur și simplu aliații noștri occidentali. Dacă chinezii vor lua aceste companii, vor putea controla, prin Electrica Dobrogea, aprovizionarea cu energie a unor obiective ce țin de siguranța națională, precum: baza americană de la Mihail Kogălniceanu, facilităţile Marinei Militare Române, portul Constanţa, ecluzele canalelor navigabile Dunăre - Marea Neagră şi Midia Năvodari. Prin Electrica Muntenia Sud vor controla aprovizionarea cu energie a Bucureştiului.

O problemă cu aceste companii este că nu sunt cotate la bursă, iar de aici derivă lipsa de transparență și implicit suspiciunile de corupție. Aceste suspiciuni sunt generate în acest caz de modul în care s-au derulat evenimentele. Astfel, Francesco Storace, preşedintele Enel a anunţat pe 11 iulie 2014 că vinde participaţiile din România. Pe 28 iulie 2014 chinezii erau deja la Bucureşti să studieze documentaţia! Orice om de afaceri înțelege că afacerea pare aranjată dinainte, cu atât mai mult cu cât italienii nu au făcut nicio publicitate internaţională, cum ar fi fost normal. Dacă afacerea ar fi fost pur comercială, italienii ar fi făcut publicitate internaţională tranzacţiei sau ar fi scos pe bursă pachete de acţiuni, pentru a obţine un preţ mai bun.

Statul român se află acum într-o situație dificilă. Dacă va avea loc tranzacția dintre Enel și chinezi, dispar clauzele post-privatizare, ce aveau scopul de a proteja statul român. Astfel, chinezii nu vor avea nicio relație contractuală cu statul român și deci nicio obligație. Acest lucru a fost recunoscut indirect chiar de ministrul Energiei. Pe termen mediu și lung, chiar și economia românească va avea de suferit, pentru că noii proprietari vor lucra exclusiv cu furnizori și contractanți din China. Nu ar fi nicio supriză nici dacă chinezii vor aduce muncitori chinezi.
Chiar și compania italiană merită o atenție deosebită. Enel a fost în centrul mai multor scandaluri de corupție în ultimele decenii, fiind chiar și în România acuzată că a umflat facturile cu 6%.

Nu îmi plac scenariile și nu sunt un admirator al teoriilor conspiraționiste, însă cred că în acest caz avem o posibilă înțelegere chinezo-italiană mai largă, în care intră și companiile românești. Italia este dependentă de vânzarea obligațiilor de stat, iar cel mai important cumpărător este chiar statul chinez. Invitaţia chinezilor de a finanţa deficitul bugetar italian prin cumpărarea de obligaţiuni datează din 2011. Obligaţiunile italiene nu sunt cumpărate de companii chinezeşti, ci chiar de fondul suveran al RP Chineze, controlat de guvernul de la Beijing, China Investment Corporation. O sursă din zona energiei mi-a explicat că măcar aceste informații, publice de altfel, sunt de ajuns pentru a lua în calcul și posibilitatea unei înțelegeri italo-chineze.

În contextul în care guvernul Ponta aruncă sistemul energetic național în mâna chinezilor, cred că trebuie să ne amintim și de un alt dosar în care Victor Ponta a jucat cu aceștia, în ciuda intereselor naționale de securitate. Mă refer aici la memorandumul semnat de premier cu Huawei, ce aduce grave atingeri siguranței naționale. Prin acel memorandum, guvernul Ponta promitea sprijin pentru participarea companiei chineze la structuri de securitate naționale. Documentul a fost semnat la Palatul Victoria, cu ocazia vizitei premierului chinez la București. Sigur vă amintiți contextul, cu acea ocazie pesediștii au scos steagul NATO de la tribuna Parlamentului. Tot de atunci ne amintim cum un premier slugarnic l-a luat și apoi l-a condus pe premierul chinez la aeroport. În oglindă, când prin țară venea un oficial american, Ponta nici măcar nu se gândea să meargă la aeroport, iar dacă mergea o făcea doar pentru a fugi din țară.

Primul semnal de alarmă în legătură cu acest memorandum a fost tras de președintele Traian Băsescu, public, însă a trecut pe lângă urechile premierului. Ieșirea lui Băsescu a avut un motiv foarte serios: Huawei nu are voie să facă afaceri în SUA deoarece se ocupă cu afaceri de spionaj. Dacă domnul Ponta nu ne crede sau nu citește presa americană, poate cel puțin să se informeze de la SRI, serviciu care a fost cu siguranță informat, instituțional, despre opinia NSA despre Huawei. Compania chineză căreia Ponta dorește să-i ofere acces la informații ce țin de siguranța națională a fost chiar subiectul unei anchete a unei comisii a Camerei Reprezentanților din SUA.

Huawei a fost exlusă de la licitații cu statul nu doar în SUA ci și în alte democrații consolidate, precum Canada sau Marea Britanie.
Refuz să cred că premierul României face acest joc periculos conștient, în ciuda faptului că în urmă cu ceva ani declara că este sedus de "modelul chinezesc". Mi se pare de necrezut ca lângă el să nu există experți care să-l atenționeze că prin deciziile pe care le susține afectează securitatea națională a României. Cred că mai degrabă Victor Ponta nu înțelege jocul în care este unul dintre actori.
Cealaltă variantă este una ce nu poate fi scrisă pentru că ar roși până și hârtia.

Nu aș vrea să încheiem într-o atmosferă sumbră. Chiar și în astfel de cazuri există soluții extrem de simple pentru a elimina orice suspiciuni cu privire la transprența proceselor de privatizare. În cazul companiilor de utilități publice, există un interes uriaș din partea românilor, iar acest lucru a fost evident în cazul ofertei Romgaz, unde cu o zi înainte de închiderea ofertei deja existau de aproape șase ori mai mulți ofertanți decât cererea. Cetățenii români au în bănci 80 de miliarde, iar lor trebuie să li se ofere posibilitatea de a investi în companiile naționale. În acest sens, Polonia este un exemplu de succes.

Cât despre scăpările domnului Ponta, sper din tot sufletul, pentru viitorul acestei țări, că dacă va ajunge într-o funcție mai importantă decât cea de acum, să lase deoparte tricoul criminalului Che Guevara și să îmbrace măcar costumul lui Tony Blair. Are și bătrânul Tony destule păcate, dar măcar prin deciziile luate nu a pus în pericol securitatea națională.

Sursa: inliniedreapta.net