Beianu dă la gioale, înainte de începerea partidei

Beianu dă la gioale, înainte înainte de începerea partidei

Vom vorbi în continuare despre întâmplări de după, dar mai ales de dinaintea apariţiei primului număr al ziarului. Pentru că şi înainte, s-au petrecut lucruri semnificative, în afară de documentarea propriu-zisă.

O vom lua însă în ordine inversă faţă de desfăşurarea lor în timp. Şi anume de la conferinţa de presă a domnului Dumitru Beianu, imediat după apariţia ziarului. Spune domnia sa: „Tuturor cetăţenilor din judeţul Giurgiu vă spun că nu este absolut nimic adevărat în aceste minciuni. (…) Voi continua disputa cu dumnealor doar în instanţă. Voi formula plângeri penale, civile, deşi nu prea mă pricep, am apelat la doi avocaţi” În încheierea conferinţei, domnul Beianu ţine să fie foarte clar ce fel de atitudine va avea şi subliniază: „ Luni, la prima oră, mă voi prezenta la DIICOT cu o plângere împotriva publicaţiei şi a semnatarului acestui articol, pe care îl consider drept calomnie şi atac la demnitatea unei persoane publice”.

Mai clar de atât nici că se poate.

Totuşi – şi aici vorbim pe probe – domnul preşedinte al CJ Giurgiu a încercat, încă din timpul documentării, să oprească această anchetă. Dacă a văzut că nu ne poate aborda direct decât în cadru oficial, adică în biroul domniei sale, unde de altfel l-am căutat, sau la redacţie, unde discuţiile vor fi înregistrate audio şi video, a încercat o altă manevră. Printr-un intermediar.

Acest intermediar nu este oricine. Fost şef la doi şi un sfert, apoi şef pe la DNA, apoi în structurile de conducere ale MAI, care mă cunoaşte din timpul unei anchete pe care am desfăşurat-o în urmă cu 15 ani despre mafia lemnului din Maramureş. Acesta m-a sunat – dovadă listingul telefonic al meu – ca să-mi ceară să nu public ancheta. I-am spus că asta nu se poate. Ca să scap de insistenţele lui, i-am spus că materialul, documentat temeinic mai multe  săptămâni în mijlocul verii, a fost scris şi predat, iar eu plec în concediu.

Desigur, telefonul putea fi o simplă iniţiativă proprie a persoanei respective, pentru a se pune bine cu domnul Beianu, preşedintele CJ neavând nici un fel de legătură cu acest demers. Sau altcineva din preajma domniei sale să fi luat această iniţiativă, fără să-l consulte, la fel, pentru a se pune bine cu dânsul.

Numai că după discuţia cu mine, personajul care m-a sunat, a sunat direct la domnul Beianu, ca să-i raporteze ce a făcut. Conţinutul acestei discuţii îl avem înregistrat în întregime, obţinut prin mijloace absolut legale şi pe care îl vom pune la dispoziţia instanţei, dacă domnul Beianu se va ţine de cuvânt şi ne va da în judecată. Merită însă să luaţi şi dumneavoastră la cunoştinţă de câteva pasaje semnificative. Nu redăm înregistrarea în întregime, pentru că în discuţie apar şi alte personaje, care nu au nicio legătură cu acest subiect şi nu vrem să le amestecăm.

Deci, ce raportează fostul şef de la doi şi un sfert şi de la DNA domnului Beianu: „ Alo? Cu respect domnule preşedinte, sunt (…urmează numele). Am vorbit cu dumneavoastră ieri. Vă mai aduceţi aminte?” „Da, da, da”! „Ieri sau alaltaieri, în legătură cu Ovidiu, cu Sorin. Deci… domnul Beianu sunteţi, nu?” „Continuaţi” „Deci, am vorbit cu el”. „Aşa”! „A predat materialul ieri. (…) Mi-a spus că v-a căutat şi la sediu, mi-a spus tot. Dar i-am spus: măi Sorine, dar nu stau lucrurile aşa. Cică, băi, i-am pus şi trei întrebări, i-am luat punct de vedere. V-a căutat pe la sediu şi a lăsat la jandarm numărul lui de telefon. Dar e tardivă. Îmi pare rău. Eu nu am aflat decât ieri sau alaltaieri. Dacă ştiam dinainte, mergeam eu acolo, luam masa. Eu îl ştiu de 15 ani. L-am salvat de la moarte acum 15 ani. Credeţi-mă, nu m-aş fi băgat dacă… Omul e şi foarte dificil. I-am spus: băi, vezi că te-ai pus pe mână proastă. Dar, ştiţi cum e cu jurnaliştii ăştia. Ăsta-i jurnalist vechi. Cum să retrag acum materialul. Nu am cum.” „Păi şi ce facem?” „Pleacă diseară la mare (…) că-i acolo nevasta şi copilul (o precizare: nu am nevastă, sunt divorţat de mai bine de 15 ani, iar copilul are 36 de ani, nu mai merge demult cu părinţii la mare. E la casa lui, pe picioarele lui. Mama ei de obedienţă. Tatăl lui de pupincurism) A rămas când se întoarce din concediu… (aici se cuvine o altă precizare, personală. Nu am fost nicăieri în concediu în vara asta. Doar de două ori, în week-end la Vama Veche, locul cel mai aproape de sufletul meu de pe litoral de foarte mulţi ani, o dată, o jumătate de zi la Costineşti, la serbările Remember Costineşti, unde mi-am amintit de tinereţe, pe când, student fiind, trudeam toată vara la Radio Vacanţa Costineşti şi unde m-am întâlnit, la spectacol, cu doi prieteni vechi şi dragi sufletului meu, Mircea Vintilă şi Ducu Bertzi şi apoi patru zile în Retezat, cu alţi prieteni dragi sufletului meu. În rest, muncă. Inclusiv la Bascov, la crima aceea oribilă, în alte locuri unde s-au întâmplat evenimente, dar şi la Giurgiu, pentru că documentarea s-a desfăşuarat în mai multe etape. Pe lângă culegerea de informaţii trebuind să şi scăpăm de cei care se ţineau de noi ca scaiul. Mama ei de obedienţă. Tatăl lui de pupincurism) I-am zis. Băi, ai ceva cu omul? A rămas să mă revăd cu el (din nou precizare, nu ne-am mai revăzut niciodată şi nici nu-mi doresc decât la tribunal, unde să certifice autenticitatea înregistrării) Deci, materialul sigur va apărea.” „Şi avem vreo variantă să o rezolvăm”? „Nu ştiu, să mă văd eu cu domnul (…) şi cu dumneavoastră, să gândim o altă strategie pentru viitor. S-o dăm şi altfel. Deci, eu dacă ştiam mai repede, cu mare drag… Eu dacă ştiam că era la Giurgiu, mergeam peste el la Giurgiu. Mă ştie foarte bine, acum 15 ani, eu l-am ajutat. În momente grele. El a venit să facă o emisiune. Nu vă spune nimic la dumneavoastră zona Maramureşului, zona Borşa. Acolo este mafia mafiilor, mafia mafioţilor. Şi ăsta a venit ca nebunul, s-a băgat între ei acolo, a filmat pe ascuns, stilul lui, că era la ţineţi aproape sau nu mai ştiu. Şi ăştia s-au luat cu maşinile cu săbiile după el. Eu eram şef la Maramureş şi m-au sunat de la Bucureşti şi mi-au spus, băi, salvează-l pe ăla, că ăla moare. Şi numai eu ştiu cum l-am salvat. (Aici se mai cuvine o precizare. Nu numai că nu m-a salvat, dar era şi mână-n mână cu mafioţii, împreună cu şeful de atunci al IPJ Maramureş, destituit după anchetă, şi le transmitea celor care îmi puseseră gând rău, locul unde mă aflam. Viaţa mi-a fost, într-adevăr, în pericol atunci. Dar am fost salvat de o trupă de elită de la Jandarmerie, trimisă de comandantul de atunci, generalul Cearapin, Domnul să-l odihnească, cu care eram prieten şi care aflase de întâmplare şi a reacţionat imediat, şi de către ofiţerii de la Crima Organizată de la Cluj. Predat apoi la Vâlcea gărzilor de corp profesioniste venite de la Bucureşti. Un an de zile am fost păzit atunci de ei, oameni deosebiţi, cu care am rămas prieten, pentru că în multe nopţi şi zile am împărţit o bucată de pâine, pentru că atât aveam de mâncare la noi).  Mi s-a făcut şi milă de el. Mi-a spus că i s-a stricat aerul condiţionat la maşină, pe căldurile astea, adică chestii dinastea, intime, altfel nu mi-aş fi permis să spun la domnul preşedinte, dom’le, lăsaţi-mă pe mine să văd cum o scald. O să mă văd cu dumneavoastră să vă spun eu mai multe după ce se întoarce, să vedem, poate găsim o soluţie, să o gândim.”

Soluţia deja o ştiţi. O vedeţi în ziar.

Să revenim acum la momentul de după apariţia materialului şi declaraţia preşedintelui CJ că va reclama peste tot. Vă reamintesc ce a spus domnul Beianu chiar la începutul conferinţei de presă: „Tuturor cetăţenilor judeţului Giurgiu, vă spun că nu este nimic adevărat în aceste minciuni”.

O întrebare simplă atunci. Dacă nu este nimic adevărat în aceste minciuni, de ce domnul preşedinte Dumitru Beianu a încercat din răsputeri să oprească apariţia materialului, prin topt felul de interpuşi (mama ei de obedienţă, tatăl lui de pupincurism).

De ce a dat la gioale, încă înainte de a începe partida, ca să folosesc un termen din sport? De ce nu a rămas să vadă despre ce este vorba în anchetă şi apoi, dacă era ceva neadevărat, să ne dea în judecată? De unde ştia domnul Beianu ce va cuprinde materialul şi dacă va fi cumva încriminat în el sau nu?

Mama ei de obedienţă. Tatăl lui de pupincurism.

Sorin Ovidiu Bălan