4 stele mari şi o memorie scurtă

Nu, nu-i vorba despre astrologie, medicină sau numerologie, ci despre un om (de fapt, mai corect ar fi despre o persoană sau, şi mai bine, despre un personaj) care, de curând a făcut frumos către obiectivele aparatelor de fotografiat din...Biroul Oval. Aţi ghicit, probabil, că nu poate fi vorba decât despre ministrul Apărării Naţionale, generalul în rezervă cu 4 stele Gabriel Oprea, cel care l-a însoţit pe preşedintele Traian Băsescu în vizita la Casa Albă, pentru semnarea acordului privind amplasarea scutului antirachetă la Deveselu.

De altfel, era de neconceput absenţa ministrului la Washington, mai ales că presa din România făcea, în urmă cu un an, un soi de analogie între politicianul dâmboviţean şi locatarul de la Casa Albă. Barack Obama este şeful de stat care l-a decorat pe un sergent american cu Medalia de Onoare - cel mai mare ordin militar de decorare pentru vitejie împotriva duşmanului. Medalia a mai fost dată şi altor militari, dar numai post-mortem. Oprea al nostru a procedat asemănător, dar cu o mică-mare diferenţă: a instituit emblema "Onoarea Armatei României", cea mai înaltă distincţie pe care o conferă Armata Română, şi, după numai câteva luni, i-a înmânat-o şefului său de Guvern, premierul Emil Boc.

Dar, până la urmă, cine este Gabriel Oprea? A fost mai puţin de o lună ministru al Administraţiei şi Internelor în Guvernul Boc I. A demisionat, 20 de zile mai târziu, după ce PSD i-a retras sprijinul politic pentru că l-a numit în funcţia de secretar de stat pe Virgil Ardelean, la DGIPI. A fost propus şi pe lista Guvernului Liviu Negoiţă, într-un mandat care s-a sfârşit înainte să înceapă. În perioada 2003-2004, Oprea a fost ministru delegat pentru Administraţia Publică, în Guvernul Năstase. În perioada 2002-2003 a fost prefect al Capitalei. Înainte de 2002 a mai deţinut funcţiile de preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare, iar înainte de 1989 a fost ofiţer de justiţie militară şi ofiţer în Ministerul Apărării Naţionale. De câţiva ani este "soluţia imorală" a politicii româneşti.

În sensul că a adunat, de la mai multe partide parlamentare, senatori şi deputaţi "independenţi" care au asigurat majoritatea, chiar şi fragilă, a actualei puteri. Recompensele, aşa cum era normal, n-au întârziat să apară. Gurile rele spun că ascensiunea sa rapidă are drept explicaţie o veche asociere cu Dorin Cocoş şi netezirea drumului către afirmare pentru Elena Udrea. Nici material nu stă tocmai rău, presa vorbind de vreo şapte case şi de sume in euro cu şase zerouri.

Din păcate, la fel ca pe mulţi alţii, înălţimile l-au ameţit. Caracterul iese la iveală abia în momentul în care omul este pus la încercare. Oprea a avut norocul să aibă parte de "o zână bună". Adică de un om care l-a luat, l-a trimis la şcoala militară, l-a vegheat şi l-a împins de la spate, i-a netezit drumul în viaţă. Pentru că-i o persoană publică şi nu am acordul său de a face aceste dezvăluiri, o să-i public doar iniţialele: I.M. Mă aşteptam ca măcar acum, când este pe culme, Oprea să-şi exprime recunoştinţa pentru binefăcătorul său. Ei bine, nici măcar nu-i mai răspunde la telefon. Quod erat demonstrandum.

Mihai Ghezea