Asasinii din umbră

Îmi este greu să scriu aceste rânduri deespre moartea unui tânăr prieten care mi-a fost ca şi un fiu. Totuşi scriu în speranţa că poate cineva compentent va face ca în viitor să nu se mai repete asemenea drame. Săptămâna trecută, presa scrisă şi televiziunile au dat o ştire seacă: un tânăr de 22 de ani a fost ucis într-un accident de muncă, îngropat de viu sub un munte de pământ.

Atât cei care au scris, cât şi cei care au difuzat ştirea, au făcut-o cu nonşalanţă, cu mult sânge rece, fără să le tremure pixul sau vocea. Pentru care motiv niciunul dintre aceştia nu a facut o anchetă jurnalisitică să afle cauzele, adevăratele cauze ale acestei morţi, să vadă ce se ascunde în spatele aşa zisului accident? Cine sunt adevăraţii autori morali ai uciderii acestui copil de numai 22 de ani? Cu siguranţă dacă era vorba de fiul unei persoan importante, toată presa era prezentă şi făcea săpăturile necesare.

Oare chiar nu interesează pe nimeni cum în această ţară banul public şi fondurile structurale sunt drămuite, împărţite sub formă de comisioane, iar copii nevinovaţi sunt omorâţi în aşa-zise accicdente la locul de muncă?

Este foarte adevărat că SC Energo Construcţia SA Bucureşti condusă de celebrul Lucian Naidin este o societate plină de datorii la bugetul de stat şi nu numai, că marile lucrări pe care le câştigă pe bandă rulantă sunt executate de firme mici din zonele respective, evident contra unui comision. Deşi contractele încheiate în această speţă cu Ecoaqua Călaraşi prevedeau ca şi clauză că au voie să dea în subantepriză doar 9% din lucrarea respectivă, celebrul Naidin îşi lua comisionul care ajungea până la 20% din valoarea lucrării şi nu-l mai interesa cum se desfăşoară aceasta, ci doar termenele de execuţie şi evident comisionul său. Aşa s-a întâmplat şi în oraşul Olteniţa.

Dorinţa de îmbogăţire peste noapte a făcut ca aceştia să folosească muncitori fără să fie angajaţi pentru a frauda bugetul de stat şi fără să le asigure o minimă protecţie. Cei doi patroni Naidin şi Ghencea şi-au luat banii din lucrarea respectivă să poată face sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou fericiţi în sânul familiei sau în ţări exotice. De partea cealaltă, familia lui Cătălin este împietrită şi distrusă de cele întâmplate.

Oare există cineva, UN OM, aparţinând unei autorităţi competente care să poată face o anchetă corectă, imparţială, în cazul acestui accident, iar vinovaţii să fie traşi la răspundere, chiar dacă ei se numesc Ghencea sau Naidin?

CĂTĂLINE, PRIETEN DRAG, ODIHNEŞTE-TE ÎN PACE. NOI, PRIETENII TĂI, NU TE VOM UITA NICIODATĂ.

Mihai Ghezea