Ați distrus administrația! Lăsați măcar Justiția fără diletanți și impostori

Am vrea o lume a justiției, normală, capabilă, în orice împrejurare, să deosebească binele de rău și adevărul de minciună.

O astfel de lume nu poate fi construită de impostori, ale căror scopuri sunt pur materiale, cei ce se folosesc de funcție, în primul rând pentru a profita material. Genul acesta de oportunism material, care introduce și cea mai imorală factură sociala în ecuație, adică politicul în actul de justiție, cu toată mizeria ce-l acompaniază (mafie, crimă organizată, corupție, nepotism, oportunism, arivism, manipulare prin minciună, dezinformare, prostituție morală, impostură. etc.), are, evident, o influență nocivă asupra actului de justiție și un efect puternic asupra credibilității.

Cetățeanul analizează și se uită cu încredere la justiție, nu circumspect, luând în calcul variabilul și riscul determinat de imoralitatea unor magistrați. Pentru că imoralul introduce arbitrariul și cetățeanul își pierde încrederea. Or justiția, pentru cetățean, este principalul pion al democrației și al garantării libetaților indivduale și respectarii drepturilor constituționale și nu are voie să se amestece în mocirla unei societăți alterată moral de o clasă politică ale cărei acțiuni sunt mai degrabă specifice unor interlopi decât unor indivizi cinstiți, aflați în slujba celui ce i-a votat și le-a acordat încrederea să-i reprezinte.

Deși, teoretic, justiția ar trebui să fie, prin definiție, complet apolitică, în practică, având în vedere exemplele din ultima perioadă, vizând promovările pe criterii exclusiv politice, precum Bica, Nițu, Volintiru, etc., etc., demonstrază ca e departe de a fi așa. Cum poți fi echidistant și cum poți analiza obiectiv cazurile ce privesc fapte comise de oameni politici, când ești numit politic, pe față, fără perdea ? Pornind de la acest exemplu tot mai mult mi se întărește convingerea ca tele-justiția la care asistăm, e de fapt un teatru prost regizat, o răfuială între clanuri mafiote și între grupări de interese - care au ca scop înlăturarea celor care spoliază statul, nu pentru a-l apăra, ci pentru a le lua locul celor înlăturați și că în România s-a instituit un fel de perpetum mobile al alternanței la putere, având ca scop acesul la dirijarea mecanismelor de jefuire a statului, iar instituțiile statului, prin cârtițele instalate (numiți, eclusiv, pe criterii exclusiv politice), sunt folosite ca arme de către combatanți.

Curios și enigmatic, nimeni, nici măcar justiția, nu încearcă să distrugă mecanismele de fraudare a bugetului (atribuirea de fonduri pe criterii clientelate și mecanismul spalării banilor publici, legile care întrețin mecanismele evaziunii fiscale. etc). Iar pentru justificarea morală a mega tele-justiției, în lipsa probelor concludente și incontestabile, care ar trebui să preceadă măsurile (ex: cazul Udrea sau Greblă, arată, din ce în ce mai mult, arestarea acuzaților ca fiind o măsură excesivă, forțare, executată la o comandă externă mecanismului justiției, pe baza unor denunțuri sau a unor informații luate ca atare, făra verificări pertinente - deși legea spune ca organul de cercetare este obligat să adune probe și în favoarea celui acuzat, nu numai în devafavoarea lui) și acoperirea unor abuzuri în luptele dintre clanuri, se apelează la mass-media, în cele mai multe cazuri intoxicată (exceptando pe cea aservită), prin prezentarea, într-o formă exagerată și subiectivă, doar a probelor adunate exclusiv în defavoarea acuzatului, cu ajustările de rigoare, de multe ori nefundamentate pe realitate, bazate pe pasiuni și interese personale.

Nu contest că mulți dintre cei anchetați - sau poate toți? -, au furat, au primit mită sau au făcut trafic de influență - fapte notorii într-o societate care funcționează, exclusiv, pe aceste principii, când este vorba de administrația publică sau fraudarea fondurilor publice ori a taxelor și impozitelor -, ci subiectivismul - în anume cazuri, când, evident, în joc sunt interese politice -, abordărilor și "coada" introdusă de politic și acceptată inexplicabil de către magistrați în actul de justiție, prin acceptarea promovările imorale, în dauna celor firești, ce, în loc să se bazeze, exclusiv, pe valoare profesională și integritate morală, se bazează pe „propte" politice. Or, când ai fost promovat dintr-un mediu unde mafia făcea legea și n-ai avut coloana vertebrală și nici tăria morală să nu profiți de poziția profesională și conjunctură, lăcomindu-te la a încasa (legal, dar profund imoral) sume uriașe, știind că aceste sume, dacă n-ai fi fost în funcție, nu le-ai fi încasat (nu cred ca soția procurorului era singurul notar în Tg. Jiu și nu cred că Ciurel întămplător a ales acest notar iar magistratul nu știa proveniența banilor și imoralitate tranzacției), cum mai poți fi obiectiv, anchetându-l pe Ciurel sau alții din anturajul său când prosperitatea materiala ți-a fost asigurată de acest individ, iar sursa banilor este, evidet, una obscură ? In acest caz n-ai participat, indirect la împărțirea veniturilor dintr-o activitate ilicită ? Dacă te faci că nu știi sursa banilor (în cea mai mare parte din spălarea fondurilor publice, a subvențiilor, fraude fiscale, subvenții publice, etc.), insultând bunul simț, cetățeanul și pe Dumnezeu care a dotat omul cu rațiune în acest fel, înseamnă că n-ai nici o vină ? Și o spun ca unul care a lucrat în sistem, fiind în aceeși postură, dar care n-a profitat nici o dată și n-a acceptat ca soția să presteze servicii celor aflați în verificări sau celor care știam că sunt abonați la fraudarea bugetului (Am și fost verificat în acest sens, pentru că părea anormal acest lucru într-un mediu viciat complet, în care astfel de practici au devenit normale).

Vrem o revoluție morală în clasa politică și ne bucurăm, sincer, când DNA și SRI fac curățenie în administrație, „priponind" corupții și profitorii sau pe cei ce favorizează hoțiile din bani publici ori pe cei ce comit fraude fiscale. Ba chiar am fost și sunt printre cei care am solicitat public „clonarea" DNA ca o alternativă viabilă a curățirii sistemului politic infestat de hoți, impostori și parveniți prin fraudă fiscală. Dar, din păcate, am ajuns să constat că nu-i totul O.K. și că, precum în filme sau la emisiuni TV - unde vezi doar ceea ce s-a filmat, limitat -, suntem constrânși și determinați să percepem doar ceea ce ni se oferă, adică o parte a adevărului, în funcție de interesele politicianiste obscure sau ale unor grupări ale căror scop nu sunt neapărat cele mai „ortodoxe".

Pentru a elimina jumătățile de măsură și suspiciunile că nu trăim doar într-o iluzie, că am scăpat de metodele și metehnele tipic comuniste, în care „execuțiile„ erau pre-programate, iar procesele piese de teatru cu scenarii strict respectate, am dori să știm tot adevărul, nefracturat în bucăți, adică și întregul, cel protejat de subiectivismul celor influențați de politic. Dar pentru asta cred că trebuie o revoluție morală chiar și în SRI și DNA, pentru că, raportat la veniturile medii (exceptând ofițerii SRI care nu se pot lăuda la acest capitol și de aici cred că vine și o parte a frustrărilor ce se observă în abordarea societății civile), magistrații au asigurată o independență financiară certă menită să-i ferească de tentații. Asta dacă nu sunt lacomi, caz în care sistemul ar trebui să aibă pârghii corecționale, pentru că lăcomia (în pofida eforturilor clasei politice care o afișează ca pe o virtute) este, evident, un viciu și un atribut al imoralității, ce afectează caracterul și, implicit, deciziile profesionale. Când un sistem, în loc să elimine, ascude imoralitatea și o protejează (în această categorie intrând și „acoperițiiț, a căror existență în acest domeniu nu are nici o justificare logică, decât dacă admitem ca fiind logică manipularea actului de justiție de către alte grupări decât cele ce servesc justiția), e clar că ceva nu este în regulă nici în curtea D-nei Koveși. Iar acest lucru, se pare, este speculat de cea ce o denumea Elena Udrea (cred că în calitate de fostă membră, la un moment dat!?) o „putere ocultă", care începe să devină extrem de prezentă în societatea românească, controlând, în special partea șantajabilă a justiției, adică segmentul imoral. O „putere ocultă" perfidă, imorală, dar extrem de eficientă!

Pavel Roman