Banii noştri, ce-aţi facut cu ei?

Mai acum câteva zile, pe uşa de la intrarea în blocul în care locuiesc a apărut un ditamai afişul. Locatarii posesori de autoturisme erau rugaţi să nu mai folosească parcările plătite din faţa blocului, pentru că urmau să se execute lucrări de reabilitare, comandate de către primăria de sector. Într-adevăr, a doua zi şi-au făcut apariţia în zonă o groază de utilaje, de camioane şi o echipă numeroasă de muncitori. Au eliberat una dintre parcări, apoi au trecut la „râcâirea" asfaltului de pe stradă. I-am întrebat dacă repară si strada. Răspunsul a fost, în cel mai bun caz, interesant.

Am aflat că, dacă tot le-a venit materialul şi parcările celelalte sunt ocupate, toarnă pe stradă. Aaa, şi restul parcărilor - mâine? - am mai întrebat eu. Nu, cred că la anul, că acum nu mai sunt bani, am primit încă un răspuns, la fel de năucitor. Una peste alta, dacă tragem linie, lucrurile stau cam aşa: meşterii au cârpit ce-au apucat, adică o bucată de drum şi una de parcare, că acolo era liber. Ce scria pe contractul lor cu primăria nu pare să aibă vreo importanţă. O dovadă mai clară că nu contează decât să se pape bani publici, iar lucrările sunt de ochii lumii nu cred că se poate găsi.

Poate că nu contează prea mult cum se distrează asfaltatorii cu strada mea, dar întâmplarea e definitorie pentru afacerile cu statul român. Doar plătim milioane de euro americanilor de la Bechtel, deşi ei şi-au trimis până şi utilajele din ţară...

Tot săptămâna trecută, celebrul, de acum, Blejnar de la Fisc anunţa, cu mândrie patriotică, mari realizări în branşă: a scăzut cheltuielile pe care le face instituţia pe care, cu onor, o conduce şi a tăiat, fără milă, unităţile neprofitabile din sistem. Adică a desfiinţat câteva centre de colectare mai amărâte şi a dat afară oamenii care lucrau acolo. Că nefericiţii contribuabili care locuiesc în zonele respective vor trebui să bată mulţi kilometri pentru a-şi plăti „dările" către stat contează mai puţin. Important e să vadă „boborul" că austeritatea s-a lipit şi de funcţionarii guvernamentali, că reforma instituţiilor statului nu-i doar o vorbă-n vânt şi că la curtea regelui Blejnar se şi munceşte, nu doar se ia şpagă.

Dacă s-ar fi pus la punct şi un sistem alternativ de plată a taxelor şi impozitelor (sistem care, teoretic există, a costat o groază de bani, dar e funcţional doar ici-colo), iniţiativa ar fi fost chiar lăudabilă. Aşa, însă, rămâne doar ce este, adică un exerciţiu de imagine. Dacă punem la socoteală cât se fură, în continuare, în vămile româneşti, descoperim că mult trâmbiţata măsură nu face nici măcar cât o picătură într-un ocean. Oricum, economiile pe care le va aduce la buget, pentru primele trei luni, iniţiativa domnului Blejnar s-au anulat, deja. Le-au păpat muncitorii mei, în câteva ore. Ăia, cu asfaltul de la colţul străzii...

Claudiu Bran