Basescu a trecut flota: prin “triunghiul bermudelor”

La câteva luni după ce Traian Băsescu a fost ales președinte al României, Înalta Curte – Secția penală, prin sentința nr. 293 din 27.04.2005 (dosar nr. 4539/2004) a restituit la DNA "Dosarul Flota" în vederea „refacerii rechizitoriului” ca o consecința a "neregularități actului de sesizare".

Înainte de 1989, compania unică, Navrom Constanţa administra flota românească, însumând în jur de 300 de nave. În mai 1990, Navrom este divizată în trei entităţi: Navrom, Romline şi Petromin. Din portofoliul total de nave, Petromin primeşte 89, în majoritate mineraliere. În ianuarie 1991, Petromin devine societate comercială pe acţiuni cu capital integral de stat, având obiect de activitate "transporturi maritime". La nivelul anului 1991, capitalul social era de 562.189.275 lei (9,3 milioane de dolari).
În acel moment, Traian Băsescu era subsecretar de stat pentru transporturi navale în Ministerul Transporturilor, condus de Doru Pană. Iar directorul Petromin era Călin Marinescu, zis "Şogunul", care anterior fusese şef de serviciu exploatare în vechiul Navrom.
În expertiza din 2007, la ”Dosarul Flota, se precizează că s-a ajuns la nevoia unei colaborări internaţionale, deoarece "Flota comercială s-a aflat la începutul anului 1990 în faţa unei diminuări drastic a contractelor de transport datorită pierderii exclusivităţii contractelor externe, sistării oricărei subvenţii de la stat şi nu în ultimul rând diminuării volumului exporturilor. La acestea se adăugau calitatea slabă a echipamentelor din dotarea navelor, în majoritate de producţie autohtonă, datorită cărora navele s-au dovedit necompetitive pe o piaţă concurenţială".

Venirea vichingilor

Între 19 şi 22 martie 1991 a fost organizată la Bucureşti a XV-a sesiune a Comisiei mixte interguvernamentale română-norvegiene de cooperare economic. Atunci s-au întocmit primele documente privind o eventuală colaborare între Petromin şi firma norvegiană Klaveness.
Rechizitoriul din 2004 consideră că relaţiile bilaterale Petromin-Klaveness au fost inițiate pe căi private, prin intermediul unui broker, iar lucrările Comisiei mixte au fost folosite doar ca paravan pentru derularea unei relaţii pur comerciale, fără implicare guvernamentală: ”Încă din prima parte a anului 1991 apare cetăţeanul norvegian Knut Hartmann din firma de brokeraj maritim Hjalmar Bjorge KS, care l-a contactat în mod repetat, în România, pe directorul general al CNM Petromin SA, învinuitul Marinescu Călin, pentru grupul de firme private Torvald Klaveness, din Oslo, interesat în navlosirea (închirierea pe termen lung) navelor maritime mineralier de mare capacitate româneşti”, se spune în ducument.
După tatonările semnalate atât de procurori, cât şi de experţi, la 22 martie 1991 se încheie discuţiile dintre români şi norvegieni. Anchetatorii susțineau că” În jurul datei de 22 martie 1991, brokerul (Knut Hartmann) şi unii reprezentanţi ai grupului de firme Torvald Klaveness, componenţi ca simplii agenţi economici însoţitori ai delegaţiei norvegiene interguvernamentale, au fost întâmpinaţi de învinuitul Băsescu Traian, care a prezentat datele generale şi funcţionale ale Portului Constanţa, fără nicio concretizare sau vreo referire la o eventuală cooperare”.
După vizita norvegienilor în România a urmat o întâlnire la Oslo, între 8 şi 11 aprilie 1991. Oficial, era vorba de o conferinţă a Organizaţiei Maritime Internaţionale (IMO). Delegaţia română era formată din Traian Băsescu, subsecretar de stat, directorul Petromin, Călin Marinescu, şi un director din Ministerul Transporturilor, Alexandru Bunea. Anchetatorii din 2004 acuză că Traian Băsescu era singurul care avea mandat oficial pentru a participa la conferinţă, dar a făcut diligenţe ilegale pentru a-i lua şi pe ceilalţi doi.

Colaborare inechitabilă

După semnarea protocolului din martie s-a făcut următorul pas în derularea afacerii Petromin - Klaveness: semnarea unei scrisori de intenţie pentru detalierea modului de colaborare dintre cele două părţi. Echipa Băsescu-Marinescu-Bunea a semnat la Oslo scrisoarea de intenţie prin care se puneau bazele unei companii mixte, Petroklav, în care Petromin şi Klaveness aveau cote egale de participare.
La data de 27 iunie 1991 s-a încheiat un act adiţional la acest contract de asociere prin care Petroklav Inc. Liberia devine Petroklav Inc. Bahamas, cu sediul în Bahamas, cu capital social în sumă de 2.000 de dolari deţinut în proporţii egale de cele două societăţi semnatare, respectiv CNM Petromin Constanţa şi Klaveness AS Oslo. Obiectivele societăţii mixte Petroklav Inc. Bahamas au fost: ”să opereze în comun un număr de nave aparţinând CNM Petromin, precum şi alte operaţiuni comerciale în beneficiul ambelor părţi, să modernizeze şi să retehnologizeze aceste nave”. Compania Petroklav Inc. Bahamas a devenit operaţională la 28 august 1991 prin preluarea în exploatare a primei nave, mineralierul Cărbuneşti și a funcționat exploatând cele patru nave - Cărbuneşti, Barboşi, Băneasa şi Balota - între 28 august 1991 şi 20 iulie 1992. În Rechizitoriul din 2004 se acuză faptul că asocierea nu ar fi fost supusă de Consiliul Împuterniciţilor Statului (CIS) de la Petromin şi Guvernului României
După 20 iulie 1992, colaborarea dintre Petromin şi Klaveness s-a desfăşurat pe o altă formulă. Dosarul "Flota" ajungea la adevărata sa anvergură, care a atras exploatarea în total a unui număr de 16 nave ale Petromin.

Cele 16 mineraliere ale Petromin, incluse în colaborarea cu partenerii norvegieni, au fost transferate, închiriate, vândute şi rebotezate până li s-a pierdut urma. Afacerea dintre Petromin şi partenerul norvegian Klaveness a luat amploare din 1992, când activitatea firmelor comune a fost mutată din Bahamas în Liberia, iar navele româneşti au fost transferate şi ele în noile companii. Bazele extinderii au fost iniţiate pe 29 ianuarie 1992, la sediul Ambasadei Norvegiei la Bucureşti. Traian Băsescu şi reprezentanţii Petromin s-au întâlnit cu cei ai Klaveness şi au discutat despre găsirea unei finanţări pentru modernizarea a 15 nave din flota Petromin şi finalizarea construcţiei unei alte nave, numită 22 Decembrie, aflată în stadiu avansat de execuţie.
Rezultatele proaste obţinute de navele supuse contractului şi necesitatea de a rambursa creditul contractat au determinat Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), care deţinea peste 70% din Petromin SA, să vândă navele din asocierile din Liberia, proces care s-a derulat în perioada 1997-2000. Modul în care s-a derulat vânzarea navelor a lungit lista inculpaţilor. Pe lângă Traian Băsescu şi oficiali ai Petromin SA, au mai fost puşi sub acuzare şi numeroşi funcţionari ai FPS, printre care şi preşedintele Fondului, Radu Sârbu.

Naufragiul definitiv

Rechizitoriul din 2004 stabileşte: „Prejudiciul este de 156.977.064,80 de dolari provenit din neîncasarea sumelor din vânzarea navelor din companiile subsidiare proprietare de unică navă".
În prezent, din 89 de nave la constituire, în 1990, compania Petromin mai are două nave, ambele sub pavilion maltez. Este vorba de vrachierul „Carmen Sylva" şi de cargoul „Ileana", scos din exploatare şi ancorat în portul Agigea.
Deocamdată, dosarul a fost închis prin rezoluţia procurorilor, dar nu există o sentinţă judecătorească în urma căreia problemele să fie cu adevărat lămurite.
Astfel, „Dosarul Flota”, partea disjunsă cu Băsescu, a fost pusă la păstrare în așteptarea zilei când acesta nu va mai fi președinte, și când va beneficia de aceeași soartș ca a celorlalți 79 de co-inculpați, adica de o scoatere de sub urmărire penală.Acesta a fost scenariul prin care „ Flota” a fost trasă pe linie moartă la DNA (ca toate celelalte dosare penale ale lui Traian Basescu) în pofida faptului că 16 nave de mare tonaj au dispărut fără ca cineva să răspundă...

Dan PAPIJ