„Brexit”: demnitate sau „democrație” colonială ?

Pavel Roman, 26 iunie 2016, Ora 14:41

  • print
  • |
brexit-demnitate-sau-democratie-coloniala-46733-1.jpg

 

„Br-exit", „Br-in" sau „Br-out", mi-e totuna când am strachina goală și nu știu cine mi-a șutit mâncarea. În portofoliul meu de fost șomer (actual liber-căutător de loc de muncă), de țăran fără pământ (vândut, pe nimic, străinilor, pentru că, urmare a politicii guvernamentale falimentare, nu asigura venituri nici cât impozitele) și fără perspectivă, cu unica garanție de salahor la corporațiile multinaționale (printre care și Britanice) „Br-exit" sau „Br-in" nu se reflectă, cum nici în logica mea de supraviețuire. Și nici nu-mi consum puținii neuroni rămași în urma stress-ului produs de guvernările anti-cetățean, tip „Năstase", „Boc" sau „Ponta" - care mi-au răpit opt ani din viață în luptă cu „sistemul" ce mi-a încălcat drepturile -,  cu viitorul britanicilor. În orice circumstanțe britanicii rămân un etalon: adică un popor unde s-a născut democrația, unde da nu este nu, unde demagogia și ipocrizia sunt rapid sancționate, unde minciuna nu ține și unde limbajul de lemn nu este contabilizat ca valoare. Și, indiferent de „exit", „in" sau „out", cel mai sărac britanic are asigurat un venit de minim o mie de lire lunar, bașca prețuri accesibile, mult sub cele din România.

          Dacă am fi corecți și cinstiți am constata că Brexit-ul, în fapt, înseamnă o palmă grea aplicată - de o nație care nu se vrea nici înregimentată, nici călărită și nici vasalizată -, unei structuri devenită prea conservatoare, subordonată corporațiilor, denumită aiurea UE și nu imperiul franco-german, unde corporațiile germane și clasa politică germană, „pas cu pas" (fără nici o aluzie !) pun în aplicare planul lui Hitler, de acaparare a „spațiului vital" și de creere a unui Reich, pentru ca națiunea germană să devină stăpâna unui imperiu care să-i asigure opulența și controlul total asupra europei.

          Analizat, dincolo de propaganda naționalist-șovină și de teoriile abstracte ale raselor superioare se știe că și primul și al doilea război mondial au fost pornite de aceleași nații și au avut același scop: extinderea imperiilor și acapararea de teritorii pentru a le exploata bogățiile și a le transforma în piețe de desfacere pentru marile corporații. În istoria modernă, germanii (inclusiv austriecii) s-au simțit nedreptățiți, sufocați și blocați de către anglo-saxoni sau de către francezi, în tentativa lor de a coloniza și exploata resursele coloniilor. S-au simțit precum o pasăre în colivie și, de aceea, au dorit să „zboare" ! Și cum, istoric vorbind, nu există bunăstare și opulență a unor nații fără exploatarea altor nații (modern: financiar, prin burse sau tehnologic, prin acumulare de plusvaloare) și UE se înscrie în același tipar al formării unui imperiu, cu singurul amendament că nu s-a utilizat forța armată, ci, formal, propaganda anticomunistă, antitotalitară, instaurarea democrației sau respectarea drepturilor cetățenești. După cortina demagogică însă, frumos ambalat și ascuns de marketing și propagandă, cruntul adevăr este că în locul tunurilor, tancurilor, aviației sau infanteriei, puterile europei (Germania, Franța) au utilizat capitalul. Capitalul acumulat în urma „colectării" plusvalorii asigurată de exploatarea progresului tehnologic și efectele liberei concurențe. Și când capitalul acumulat a devenit excedentar încât a blocat economia (criză de supraproducție și sufocarea pieței de consum) iar resursele erau consumate aproape în întregime, imperiul german (Germania, Austria), luând la remorcă Franța, a decis extinderea, înglobând Est-ul comunist, bogat în resurse și care deținea o piață de consum virgină.

          Dacă, ințial, Marea Britanie a făcut, formal, parte din trio-ul de bază al nașterii noului imperiu (formal) germano-franco-anglo-saxonic, ulterior, anglo-saxonii au reacționat pentru că au înțeles că UE e, de fapt, o șmecherie germanică, de reconstrucție a Reich-ului gândit de kaizerii nemți și împărații austrieci. Și, prevăzători, chiar dacă au acceptat regulile jocului impuse de pro-germanii de la Bruxelles, majoritari, au abordat cu prudență extinderea corporatismul multinațional și și-au protejat corporatismul național, făcând eforturi uriașe ca marile corporații germane să nu acapareze sectoarele vitale ale economiei Marii Britanii și să transforme și Marea Britanie într-o colonie germană. În aceste circumstanțe, lovindu-se de zidul intereselor economice naționale și de un protecționism bine gândit și calculat al britanicilor în ceea ce privește liberalizarea totală a pieței și utilizării monedei comune, așa cum rezultă din declarațiile rămașilor de la Bruxelles, respectiv ultimaturile și graba exluderii Marii Britanii din „imperiul" germanic numit UE, mă întreb dacă nu cumva a fost vorba de „Br-aut" și nicidecum de „Brexit" iar rezultatului „Brexit"-ului n-a fost cumva chiar dorința Bruxellului filo-german. Când nu poți pune mâna pe resursele naturale, nu poți controla economia și, în special, finanțele unei țări, firesc că nu te interesează să împarți doar piața de desfacere, nu ?

          Întorcându-mă la strachină, uitându-mă (indecent !) în strachina britanicului, privesc lucrurile mult mai circumspect și cu mai puțin pesimism vis-a-vis de „nenorocirea" britanicului. Pentru că, vorba unui amic mai profund, britanicul și-a păstrat și petrolul și brânza și fermele de vite și „Rover"-ul și „Rolls Royce" și „iarba verde de acasă" (adică pământurile), acasă (!!!???). Într-adevăr, sunt ale corporațiilor ! Dar ale corporațiilor britanice, pentru că ei, prevăzători, fripți cu „diplomația" germanică, n-au avut un Năstase, un Tăriceanu sau un Ponta care să înstrăineze toate resursele țării, pe șpăgi sau menținere la putere, contra iluziei aparteneței la UE (Apropo ! UE n-a adus nimic în strachina românului, din contra, a golit-o !). Contrar pesimismului, sunt convins că britanicul de rând va rămâne cu același nivel de trai, poate fără chipsurile și Bosch-ul german (dar au Black & Decker), fără parfumurile și vinurile franțuzești (dar le au pe cele din Australia, Africa de Sud, Portugalia) pentru că printr-o politică prudentă, nu s-au lăsat seduși de mirajul UE germanice, ce a cotropit Europa și a îngenuncheat economiile țărilor înglobate. Și nici nu se aliniază și nici nu tremură, din contra, la bătaia din picior a „kaizerului" german care „recrutează" necesarul de sclavi din țările arabe, păstrând valorile (medici, ingineri, IT -iști etc.) și „exportând" pe cei ce nu corespund, adică frustrații, neintegrabilii, cu tot cu fanatismul religios și bombele lor.

          Cugetând, fără a mă lăsa influențat de media, întreb: Avem dreptul moral, noi, care nu suntem în stare să-l întrebăm pe Năstase, Tăriceanu, Ponta de ce-au dat „PETROM" austriecilor și „Rompetrol" lui Patriciu; de ce am dat pădurile austriecilor; de ce am dat energia electrică și gazul nemților și austriecilor; de ce am dat pământurile italienilor, nemților sau francezilor; de ce tolerăm ca marile corporații să ne fure, pe față, externalizând profitul, înainte de a fi impozitat, de ce ne-au transformat în colonie și sclavi ai corporațiilor, să criticăm Marea Britanie pentru „exit" sau „aut" din UE, adică de ce nu acceptă statutul de colonie germană ? Făcând o paralelă între ce-a pierdut Marea Britanie și ce-am pierdut noi prin aderarea la UE, respectiv între conservatorismul britanic, care n-a acceptat moneda comună, subvenția agricolă impusă de UE și nici dictatura corporatistă multinațională și prostia noastră, care, prin „aleșii poporului" am cedat totul, în numele himerei apartenețe la UE (care nu se va realiza, niciodată, în fapt, adică să obținem drepturi egale cu Germania, Franța, Italia sau, măcar, Polonia), nu suntem stupizi să-i criticăm pe britanici pentru decizie ? Chiar așa ? O colonie corporatistă, îngenuncheată de marile corporații europene, ce fac legea, ce nu mai deține drept de proprietate aproape pe nimic, decât pe „brand-ul" încă numit "România", are dreptul legtim să dea lecții unei adevărate puteri industriale, capabilă să existe independent de UE ? Să nu uităm că NATO nu înseamnă nici Berlin, nici Paris și nici alte capitale europene. NATO înseamnă Washington, via Londra, axă care nu vede cu ochi buni expansionismul și colonialismul german în Europa, indiferent de marketingul sub care este ascuns. Și nici slugărnicia vasală corporatistă a puterii de la București, care face jocul așa zisei UE, în cazul „exit/out"-ului Marii  Britanii și care se comportă ca un purtător de cuvânt al intereselor imperialiste germane, cărora s-a subordonat necondiționat. În loc să speculăm situația, să ne întărim vocea în consiliul UE și „să batem cu pumnul în masă", solicitând un tratament egal cu cel al celorlalți din UE pentru cetățeanul român, cronic fanarioți, cu strachina goală, pentru a fi remarcați de kaizerii UE, ne comportăm ca niște slugi, criticând și înjurând pe cei care nu-și vând țara, nu-și pierd demnitatea și nu-și vând conștiința contra profitului și beneficiului corporatist, transformând, cu bună știință, cetățenii în sclavi ai corporatismului imperialist. Dacă a ajuns să ne deranjeze demnitatea britanicului, cel care a inventat și respectă democrația, avem o uriașă problemă de conștiință. 

 

 

 

EDITORIAL

Dacă Ciolacu va candida, oricine îl bate în turul doi

Dacă Ciolacu va candida, oricine îl bate în turul doi

Dacă Ciolacu va candida, oricine îl bate în turul doi  Liderul PSD, Marcel Ciolacu, e forțat să candideze la alegerile prezidențiale, însă   orice candidat îl va învinge în turul doi, asta pentru că românii se vor mobiliza anti-PSD. Comasarea alegerilor e vitală pentru PNL În ...

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
12:18
BREAKING NEWS:

„Atac la persoană” atacă din nou