Cine numără ouăle gardienilor?

Şoc! Justiţia românească şi-a luat inima în dinţi şi a aruncat pe piaţă, acum la sfârşit de gerar - început de făurar, două bombe de mare calibru: Vîntu şi Năstase ar putea fi colegi de celulă. După cum ştiţi, ambii s-au ales cu câte o sentinţă ce prevede „cazarea" la puşcărie. E adevărat că niciuna dintre cele două sentinţe nu este definitivă, dar contează mai mult semnalul care a fost dat.

Chiar dacă Vîntu a declarat deja recurs şi spune că îşi va juca mai bine cărţile în faţa judecătorilor de la Curtea de Apel, iar Năstase a declarat că va merge până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, putem vorbi despre „un posibil avertisment pentru clasa politic", cum defineşte prestigiosul "The Economist" hotărârile judecătorilor de pe malul Dâmboviţei. Cu alte cuvinte, dacă un fost premier e gata-gata să ajungă după gratii, asta ar trebui să însemne că fiecare dintre politicienii noştri ar trebui să realizeze faptul că după faptă mai vine câteodată şi "răsplata".

Multe voci se aud comentând că acuzaţiile (şi, automat, şi pedepsele) sunt "subţiri" în comparaţie cu "calibrul" celor doi. Pentru cei care nu ştiu, precizez că Adrian Năstase s-a ales cu o pedeapsă de doi ani cu executare pentru o acţiune ilegală de strângere de fonduri pentru propria campanie electorală prezidenţială, iar Sorin Ovidiu Vîntu a primit şi el 6 luni, tot cu executare, pentru şantaj. Până la urmă, nici nu mai contează motivele. Să ne reamintim că Al Capone, mafiotul care a dominat lumea interlopă din Chicago în anii '30 nu a fost arestat pentru crimă, ci pentru... evaziune fiscală.

Până acum, de fiecare dată când un greu a fost reţinut şi eliberat a doua zi sau după câteva zile se invocau vicii de procedură sau se demonstra că respectivul nu reprezintă un pericol pentru societate. De această dată vorbim, însă, despre sentinţe date de către magistraţi, după judecarea cu atenţie a dosarului. Iar vechea placă, folosită constant de către orice politician sau om de afaceri prins cu ocaua mică, referitoare la comenzi şi presiuni politice nu mai impresionează, de mult, pe nimeni. Sper ca acesta să fie un început şi ca justiţia românească să ne scape odată de eticheta de ţară cu corupţia cât casa, dar fără niciun corupt.

Însă, cum cu o singură floricică (două, în cazul nostru) nu se face primăvară, aşteptăm ca după cei doi să fie trimişi şi alţii. Nu de alta, dar altfel trece timpul la o miuţă, în curtea "pensionului". După ce dă firul ierbii, bineînţeles. Măcar de două echipe să se-adune...

Mihai Ghezea