Best Dental

Cioloș n-a salvat agricultura, dar va salva economia românească ?

Pavel Roman, 11 noiembrie 2015, Ora 16:37

  • print
  • |
ciolos-n-a-salvat-agricultura-dar-va-salva-economia-romaneasca-46683-1.jpg

Președintele Klaus Iohannis a mutat. Adică a făcut deschiderea în partida de șah reprezentată de mandatul său. O partidă în care nu va lupta, cum se prezintă aparențele, cu clasa politică, ci cu mafia și crima organizată care-o întreține și o exploatează - reprezentată, în cea mai mare parte, din clientala politică abonată la alocarea banilor publici și marii beneficiari ai evaziunii fiscale. Pentru că, după cum s-au derulat ultimele evenimente, clasa politică e în degringoladă, lipsită de credibilitate, incapabilă să se redreseze și să mai reprezinte forța populară cu care a fost investită. A devenit o adunătură lașă, care, de frica pierderii fotoliilor și privilegiilor, nu mai este în stare să-și apere nici măcar drepturile constituționale. E pentru prima dată când aud un parlamentar și membru al guvernului (Eugen Nicolicea) recunoscând, public, că instituția parlamentului nu mai are credibilitate. Iar acest lucru e de o gravitate neimaginabilă. Adică reprezentanții autorizați ai poporului si-au pierdut credibilitatea. Ceva mai rău într-o țară, cu excepția războiului, nu poate exista !

 Iar dacă pierderea credibilității reprezintă efectul, cauza principală a pierderii credibilității o constituie faptul că și-au cedat atribuțiile și s-au lăsat substituiți de Guvern și CSAT, care au devenit legiferanți. Și, cel mai grav, și-au cedat atribuțiile și s-au lăsat substituiți nu pentru că nu făceau față, ci mituiți de către Guvern cu salarii, pensii, diurne, deplasări, posturi în în instituțiile deconcentrate pentru clientela personală sau din colegii și alte privilegii de acest gen, ori ca s-au lăsat antrenați, de mafie, în tot felul de operațiuni de devalizare a bugetului public. Și nici acest aspect n-ar fi fost foarte grav dacă parlamentarii ar fi fost substituiți cu bună credință, de un guvern serios, care administra corect și în folosul cetățenilor averea publică și banii publici și ar fi fost un exemplu de morală, altruism și eficiență în ceea ce privește colectarea și administrarea banilor publici. N-a fost așa. Din păcate, mituiți, pentru parlamentarii României n-a mai contat faptul că lăsându-se substituiți de un guvern corupt și imoral, în fapt, au cedat atribuțiile mafiei și crimei organizate care controla, în totalitate, guvernul României. Astfel, în final, parlamentarii și-au cedat atribuțiile nu către guvern ci către mafia și crima organizată ce controla guvernul, adică către reprezentanții firmelor ce beneficiază de contracte din banii publici și cele care practică, curent, evaziunea fiscală.

Făcând prima mutare, deschizând cu Dacian Cioloș, Iohannis va amenința, în primul rând, ariergarda adevăratului adversar, miniștrii și secretarii de stat, adică reprezentanții mafiei și crimei organizate care controlează România și care și-a securizat, prin legi, ordonanțe de urgență, ordonanțe, hotărâri de guvern, ordine de miniștrii și șefi de autorități sau agenții, hotărâri ale consiliilor județene și locale, poziția dominantă în economia și societatea românească. Și cum înlăturarea (nici aceea posibilă) ariergardei adversarului nu reprezintă garanția victoriei, adică nu poate fi rezumată la înlăturarea pionilor mafiei și crimei organizate (reprezentați de parlamentari sau membrii guvernului), cât de curând  Iohannis va constata că marea bătălie, decisivă, se va da cu piesele din spatele pionilor, adică cu cele care susțin pionii și care sunt bine organizate în apărare, făcând-o aproape impenetrabilă (fapt ce s-a realizat în ultimii douăzeșișase de ani, perioadă în care mafia și crima organizată ce controlează România s-au perfecționat încât au devenit invincibile). Iar Cioloș, după primul atac asupra pionilor (adică după înlăturarea mebrilor guvernului și după obținerea acordului partidelor pentru formarea guvernului) va intra, inevitabil, în raza de acțiune controlată de piesele grele („cai", „nebuni", „turnuri", „regine", „regi"), adică de mafie și crima organizată. Va constata - dacă va fi de bună credință -, că fiecare minister, agenție, autoritate, consiliu județean, primărie și orice ordonator de credite se află, în prezent, în sfera de influență a mafiei și crimei organizate, astfel că, începând de la marii ordonatori de credite (ministere și agenții), orice alegere și orice numire va viza, influența și va produce reacție vehementă directă în câmpurile controlate de adeversar. Interesul și scopul adversarului (reprezentat de mafie și crima organizată) este controlul banului public și al averii publice ce poate fi însușită sau exploatată, iar ordonatorii de credite sunt pionii principali în tranșarea acestei bătălii. Chiar dacă aparent, prin plecarea din guvern, mulți vor fi sacrificați, adevărata bătălie, fără menajamente și fără scrupule, se va da penru înlocuirea acestora, pentru că domeniile sunt controlate, exclusiv, de clientela politică transpartinică. Dacă Cioloș va pierde această deschidere și va muta prost, selectând alți pioni, controlați de mafia și crima organizată, pe care îi va numi ordonatori de credite, Klaus Iohannis va pierde, definitiv, partida și următorii patru ani România va rămâne un teritoriu controlat în totalitate de mafia și crima organizată, iar Iohannis se va mulțumi cu un rol de decor.

Sunt o falsă problemă prioritățile stabilite de revolta străzii, precum alegerea primarilor în două tururi de scrutin, reducerea numărului de parlamentari la 300 și multe altele, dacă, de exemplu, primarii vor opera tot cu aceleași legi existente - adică vor putea împărți, discreționar, fondurile publice, mereu aceleași clientele transpartinice (cei care reprezintă, în fapt, mafia și crima organizată ce controlează România) -, sau dacă cei trei sute de parlamentari își vor ceda atribuțiile, ca și până acum, lăsându-se substituiți de guvernul controlat de mafia și crima organizată. Nu cine ajunge primar sau parlamentar contează, ci ce atribuții are și cum respectă legile. Or, dacă primarul, în continuare, nu are nici o răspundere pentru gestionarea defectuoasă a banilor publici iar Parlamentul va permite, în continuare, ca Guvernul să administreze țara prin ordonanțe, solicitările „străzii", chiar onorate, nu rezolvă problema și nici guvernul lui Cioloș nu va avea nici o șansă.

Și chiar dacă va trece un guvern de tehnocrați, profesioniști și integrii, prin Parlament, tot nu-i suficient, pentru că se vor lovi de-al doilea rând de pioni, controlați de piesele grele. De pionii plantați în administrația publică, adică de cei care reprezintă, în fapt, sistemul, adică statul. Sunt cei impuși politic sau clientelar, care ascultă ordinele celor ce i-au recrutat și promovat și care, prevalându-se de o legislație ambiguă - favorabilă, de regulă, mafiei și crimei organizate -, vor invoca, permanent, lipsa de eficiență, de rezultate și neputința de a bloca furtul banilor publici și risipirea averii publice, prin faptul că legea nu le permite să-și facă datoria. Acesta va fi cel mai greu și cel mai complex baraj de trecut, pentru că, timp de douăzecișișase de ani, controlând guvernele, mafia și crima organizată, prin reorganizări succesive, au epurat adevărații profesioniști, adică meritocrația și și-a numit, în toate posturile administrației, mercenari, caracterizați prin mediocritate, pe care îi controlează și care au securizate posturile prin legi și au perfecționat mecanismul prin care controlează administrația publică. Asta pentru că fiecare guvern politic care a preluat puterea, având susținerea, de regulă, a aceleiași mafii transpartinice, a avut grijă să-și instaleze slugile în administrație, încât, astăzi, toate instituțiile publice, de la cele locale și până la cele centrale, sunt, vorba străzii, „varză". Menținând sistemul actual de promovare în funcțiile publice din administrație, coordonat exclusiv pe principii clientelare, fără o modificare radicală în ceea ce privește modalitatea de recrutare și promovare a funcționarilor publici, care să nu mai fie controlat, real și nu doar formal, de mediul politic sau de cel de tip mafiot, Cioloș și guvernul lui vor fi incapabili să realizeze ceea ce se așteaptă de la un guvern de tehnocrați. Degeaba ai generali de valoare, competenți, dacă armata (soldații) e formată din amatori, recrutați pe principii clientelare și nepotism sau promovați de mafia politico-financiară. Degeaba numești un guvern de tehnocrați, dacă nu depolitizezi administrația publică și n-o cureți de cârtițele politico-mafiote, ce fac jocurile și protejează mafiile transpartinice. Or, pentru asta ai nevoie de un consens politic național, care să înceapă cu schimbarea legislației în domeniul recrutării și promovării funcționarilor publici și, în primul rând, de un organism apolitic, profesionist, neînregimentat, nesubordonat guvernului, ci parlamentului, care să se ocupe de recrutarea, promovarea și gestionarea funcțiilor publice. Un organism nu cum este cel de astăzi, subordonat Ministerului de Interne, politic, care execută ordine politice și care a transformat corpul funcționarilor publici într-o adunătură de mercenari politici, în slujba mafiei economico-financiare ce controlează România, ci un organism independent, chiar din cadrul UE dacă se poate.

Și, fundamental și vital, ca să poți tranșa partida, este să ai o „regină" dedicată interesului public. Iar „regina" sistemului este instituția care gestionează și controlează bugetul public, adică Ministerul de Finanțe și, în special, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Fără un Minister de Finanțe profesionist, capabil să implementeze politici eficiente de administrare a banului public, atât în ce privește alocarea cât și controlul alocării și o A.N.A.F. profesionistă, capabilă să dezvolte un program de colectare a veniturilor publice, apropiat mediei celorlalte state din UE (adică de peste 42 % din PIB nu 32 -33% în prezent), care să asigure venituri cel puțin la nivelul cheltuielilor bugetare, pentru ca țara să nu mai fie dependentă de împrumuturi externe sau acorduri financiare cu FMI, guvernul Cioloș n-are nici o șansă, iar Klaus Iohannis are asigurat eșecul guvernării. Cu un Minister de Finanțe și un Institut Național de Statistică, prostituându-se profesional, ca să cosmetizeze imaginea unui premier, a unui cabinet sau a unui președinte și care truchează cifrele, acoperind deficitul real, prin împrumuturi externe, nu există nici o șansă de a ieși din colapsul financiar existent.  Iar când ANAF nu reușește să colecteze nici cât să asigure cheltuilelile curente cu funcționarea statului, fără alocări pentru investiții, e clar că România se află în colaps financiar.

Ce este evident și ce n-a cerut „strada" este faptul că, azi, în România, mafia și crima organizată colectează, de la populație, în numele statului, aproape tot atâtea venituri cât colectează statul. Numai în cazul TVA, pentru că Guvernul, Parlamentul, Ministerul Finanțelor Publice și ANAF, deși dețin soluția rezolvării problemei, se încăpățânează să mențină în vigoare actualul sistem de colectare al TVA, în urma căruia statul pierde, anual, oficial, peste 37% din TVA plătită de populație, adică vreo șapte miliarde de euro (!!!???). Și deși pot, simplu, prin introducerea metodei simplificate de colectare a TVA, să elimine cea mai mare parte din pierderea în domeniu, decidenții politici nu vor să intervină. De ce ? Pentru că sectorul colectării TVA este controlat în totalitate de mafia politică și crima organizată care controlează și menține și actualul Parlament și Guvern. În acest sens, reorganizările ANAF, tot la doi sau patru ani (Guvernul Ponta a reorganizat ANAF aproape la șase luni) sunt o mare cacealma, menită să înlăture răspunderea pentru eșecul colectării veniturilor și praf în ochii cetățenilor, care nu înțeleg că, în fapt, reorganizările ANAF înseamnă epurări politice, angajări clientelare și, în primul rând, protecție asigurată mafiei și crimei organizate prin bulversarea activității de bază a ANAF și ocuparea timpului angajaților cu mutările pe funcții sau direcții și mai puțin cu activitatea. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă reorganizarea ANAF prin desființarea Gărzii Financiare și înființarea Direcției Antifraudă din cadrul ANAF. Prin această șmecherie, pe lângă faptul că au fost eliminați profesioniștii, neînregimentați politic și au fost înlocuiți cu mercenari politici, ANAF a asigurat „pierderea” sau „evaporarea” multor constatari și un câmp mai mare de manevră mafiei și crimei organizate, mutând sediile instituțiilor de control, de regulă, departe de focarele fraudelor fiscale (Ex: Deva, Suceava, Alexandria, Oradea, etc., ocolind Timișoara, Iași, Cluj, Ploiești, etc.). In plus, prin această manevră tipic mafiotă, guvernul nu a redus ci a majorat nejustificat cheltuielile efectuate, raportate la venituri. Sacrificând operativitatea și eficiența, în numele unei regionalizări stupide, operate fără nici o logică și fără vreun studiu de impact, s-au majorat nejustificat cheltuielile publice (sedii, chirii personal, cheltuielile cu exploatarea mijloacelor de transport, detașări, delegări, etc.) și a scăzut, proporțional și eficiența, îndepărtând controlul operativ de focarul evaziunii, protejând astfel evaziunea. Firesc, dintr-o asemenea decizie politică stupidă, singurii care au câștigat și câștigă sunt mafia și crima organizată, adică cei ce controlează sistemul de fraudare a banului public și sistemul politic. În prezent, noile structuri regionale, cu peste 2500 de persoane, nu sunt eficiente nici jumătate cât erau vechile structuri, care nu depășeau 1000 de persoane. Statistic, raportate la numărul de persoane, încasările și constatările au scăzut. În schimb, evaziunea fiscală, ca volum și structură, a crescut. Și cui i-a folosit atunci reorganizarea ANAF ? Cumva cetățeanului ?

Ce trebuie să înțeleagă și Iohannis și Cioloș este faptul că, deocamdată, pe actuala tablă de șah, regina se află la adversari, adică la mafie și crima organizată, iar regina se numește șeful ANAF. În pofida declarațiilor belicoase ale șefului ANAF, Gelu-Ștefan Diaconu - individ promovat pe filliera unei găști de infractori sau cercetați penal pentru corupție, la cel mai înalt nivel, precum Relu Fenechiu, Dan-Radu Rușanu, fostul premier Victor-Ponta sau fostul ministru de finanțe, Daniel Chițoiu, caz în care, orice trimitere la buna credință este o glumă proastă -, România, din punct de vedere fiscal, se află în colaps, fapt relevat de procentul din PIB al veniturilor bugetare colectate, care se află sub nivelul anului 2014. Iar anul 2014 a fost cel mai catastrofal an al colectării veniturilor, pus pe seama reorganizării ANAF. Or, cât timp economia României va fi controlată de mafie și crima organizată, iar guvernele și Parlamentul nu vor fi capabile să stăvilească fenomenul evaziunii fiscale și penetrarea instituțiilor publice, în special ANAF, de către mafia politico-financiară, oricâți Iohannis și Cioloș am avea și chiar dacă am muta guvernul Germaniei în România -, puterea politică din România va continua să fie controlată de mafia și crima organizată, prin intermediul administrației publice și a unor indivizi precum Gelu Diaconu, pus în funcție și menținut, așa cum susține mass-media, de grupări de tip mafiot, pentru a proteja aceste grupări. Iar exemplul cu trimiterea inspectorilor antifraudă să numere mijloacele de transport din punctele de frontieră sau să stea la poarta en-grourilor, pentru a stăvili evaziunea fiscală, în timp ce aceasta se face în „curtea” marilor corporații multinaționale, prin externalizarea profitului și ascunderea acestuia sub forma cheltuielilor fictive de prestări servicii, publicitate sau alte șmecherii de acest gen, sau schimbarea prețului produselor prin firme tip „fantoma”, este dovada evidentă că D-l Diaconu n-are de gând să deranjeze adevărata mafie fiscală din România, ci doar să facă figurație pentru public. Or, păstrând actuala componență și subordonare politică a administrației publice, cu actualele metode, guvernul va fi lipsit de cel mai important și vital instrument al guvernării, administrația publică (și în primul rând de aportul real al ANAF și nu al unuia formal, cum e în prezent), fără care orice guvern, oricât de competent ar fi, este paralizat. Pentru că, făcând abstracție de orice, e limpede și clar că cine deține controlul banului public, deține, în fapt, puterea reală, iar puterea reală, în prezent - și încă cât va mai fi în funcție -, se află la șeful ANAF, Gelu Diaconu, al cărui carieră se datorează, în primul rând, lui Victor Ponta, Gabriel Oprea și SRI. Și, pentru că știu că prin intermediul lui Diaconu, încă dețin puterea reală, o să vedeți ce război poltic va declanșa eventuala înlocuire din funcție a lui Gelu Diaconu, respectiv pierderea funcției de șef ANAF de către PSD, UNPR și SRI. Pe de altă parte, dacă la șefia ANAF va fi numit un alt mercenar din gruparea Rușanu-Chițoiu-Fenechiu, prin intermediul „colegilor" lor din PNL, șantajabil și care va continua să facă jocul găștii Rușanu-Chițoiu-Fenechiu sau SRI (ori va fi menținut actualul șef), Klaus Iohannis și Dacian Cioloș se vor afla în postura de a juca partida fără „regină", caz în care n-au nici o șansă să se impună.

Pe de altă parte, ca să anihileze apărarea "betonată" a adeversarului și să scoată de pe tabla de joc „turnurile", „nebunii" sau „caii" și să dea „șah" la „rege" (adică mafiei politico-financiare și crimei organizate ce conduce România), Iohannis și Cioloș trebuie să reorganizeze, în primul rând, fără întârziere, mecanismul și sistemul clientelar de alocare a contractelor și banilor publici și să revizuiască și introducă răspunderea reală (nu formală) ordonatorilor de credite, ce dețin competență în domeniul alocării banului public. Dacă România, în prezent, păcătuiește grav la ceva, acel ceva se numește alocarea discreționară, pe criterii clientelare, spăgi sau comisioane și modul superficial în care se face recepția lucrărilor publice, la care se adaugă lipsa de răspundere a celor care au alocat lucrările și au efectuat plățile. Nu avem instituții publice, neutre politic, nesubordonate ordonatorilor de credit sau guvernului, care să verifice cum sunt cheltuiți banii publici și nici capabile să efectueze, corect, recepția lucrărilor publice. Dacă cheltuirea banului public ar fi verificată de instituții neutre politic și ar exista legi care să atragă raspunderea penală și materială în cazul alocării ineficiente și vădit incorecte a banilor publici, sau ar fi sancționată drastic deturnarea fondurilor publice, utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost alocate, cu siguranță n-ar mai conta în câte tururi este ales primarul și nici nu s-ar mai înghesui partidele să pună mâna pe primării, dacă nu s-ar mai putea sustrage banul public. Și nici n-am mai avea exemple clasice, de genul autostrăzii Sibiu-Orăștie, de pierdere a sume uriașe din banii publici (exemplu care, din păcate, nu e o excepție, ci o regulă constantă)

Și dacă în privința a cine câștigă partida declanșată de Iohannis, împotriva tandemului clasa politică/mafie sau crima organizată, mă încumet să fac un pronostic, pentru că un Constantinescu sau un Băsescu au capotat deja în fața sistemului (fapt ce tinde să devină regulă), o întrebare mă macină de vre-o șapte ani, privind, printre altele, pe lângă rolul răspopitului Sârbu în falimentul agriculturii românești: Care este rolul lui Dacian Cioloș în falimentul agriculturii și, implicit, a industriei (cel puțin alimentare și ușoare) din România ? Nu-mi explic cum, ca reprezentant al României în boardul CE, ca și comisar al celui mai important portofoliu, agricultura și, în special, ca diriguitor al subvențiilor pentru agricultură, Cioloș nu a făcut nimic pentru ca agricultura românească să nu mai fie cea mai prost subvenționată din UE. Chiar nu i-a păsat de țăranul și fermierul român și că prin această politică, discriminatorie, a subvențiilor, cetățeanul și statul român a fost discriminat și adus în postura de a depinde, din punct de vedere al hranei, de agricultura mult mai bine subvenționată a celorlate țări din UE ? Chiar n-a putut face nimic și n-a avut nici o pârghie și nici o oportunitate să repare ceea ce a stricat guvernul Năstase ? Cunoscând adevărul despre stadiul agriculturii, cum poți guverna, ca premier, o țară care are cele mai mici subvenții agricole din UE, condamnată astfel la subdezvoltare și cum poți face agricultura și economia competitivă cu acest uriaș handicap, pe care, deși ai fost într-o funcție cheie, n-ai făcut nimic ca să-l schimbi ? Din punctul meu de vedere, în aceste condiții, Cioloș are o misiune imposibilă și nu va face altceva decât să gestioneze dezastrul provocat de guvernele anterioare, imposibil de surmontat și se va preocupa doar să supraviețuiască până la alegeri, dacă nu cumva, ca și predecesorii săi, va asigura terenul ca monopolurile străine să înregimenteze și ceea ce a mai rămas neînregimentat în România. Sper să nu fiu un „profet" negativist ! Sper să mă înșel, măcar de data aceasta și să nu devină totul un fatalism cronic, ascuns în spatele unui formalism perpetuu.

 

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
21:05