Corupţia anticorupţiei

Am avut parte, săptămâna trecută, de un nou episod al interminabilului serial „Taximetriştii de la aeroport". Taximetriştii autorizaţi încearcă să-i alunge pe cei neaturizaţi, care le iau clienţii, iar aceştia din urmă ţipă ca din gură de şarpe, susţinând că-i vorba despre discriminare. Ca de obicei, autorităţile se fac că plouă, promiţând, cel mult, că vor deschide o anchetă şi că vor reglementa activitatea din această zonă. Cum vă spuneam, până şi asta face parte dintr-un scenariu pe care l-am văzut de atâtea ori. S-a vorbit, ani la rând, despre licitaţiile câştigate, de dinainte de a se organiza, de către o firmă a ministrului Transporturilor din acea vreme sau, mai târziu, de către firme ale unor persoane bine puse în funcţii-cheie, dar ale căror conflicte de interese se vedeau din avion. Ei, şi? Toate au rămas doar pe hârtia ziarelor, iar cei implicaţi şi-au văzut, mai departe, de treabă.

Nu-i de mirare că metoda a fost preluată şi folosită cu succes până la niveluri care cad, aproape, în derizoriu. Un singur exemplu: la orice bloc se fac, din când în când, reparaţii. Când locatarii blocului respectiv acceptă instalarea de reclame sau de antene ale societăţilor de telefonie, banii primiţi merg, conform legii, în lucrări de amenajare. Şi sunt destul de mulţi. Toretic, se organizeză o licitaţie, se alege o societate şi se trece la treabă. Ei bine, cunosc mai multe cazuri în care firma care execută lucrările, cu preţuri mult exagerate, aparţine preşedintelui sau vicepreşedintelui de bloc. Iar locatarii înjură printre dinţi, mai cască odată gura la ştiri şi filozofează resemnaţi, când se întâlnesc în casa scării: „cine să ne facă nouă dreptate, dacă exact aşa fac şi ăia mari, care sunt toată ziua la televizor?".

Şi au dreptate. Corupţia nu se regăseşte doar într-un domeniu sau altul, într-o zonă sau alta a ţării sau numai la un anumit nivel. Nu înseamnă doar plicul strecurat în buzunarul medicului sau şpaga poliţistului. Şi nu se poate rezolva de la bază către vârf, aşa cum tot încearcă să ne convingă politicienii, de atâţia ani. Nu! Nu trebuie să acceptăm anatemizarea colectivă, nu trebuie să credem că suntem cu toţii corupţi, mai mult sau mai puţin şi nici că vina e a tuturor, în general şi a nimănui, în special!

Şi pentru că tot am vorbit despre taximetrişti, vă vom demonstra, în numerele viitoare, câtă corupţie există şi în acest domeniu. Şi nu la nivelul şoferilor, care se zbat să câştige o pâine, ci în rândul funcţionarilor, de la cel care completează o autorizaţie până la consilieri ai Primăriei Capitalei şi chiar parlamentari. Ancheta pe care ATAC a demarat-o a scos deja, la iveală, fapte incredibile.

Mihai Ghezea