Demnitatea la romani...: Un cuvant rar?

Sunt trei termeni adesea confundati intre ei. Intelesul fiecaruia insa este diferit. Sunt trei aspecte diferite, si nu tine doar de nuanta. Delimitarea dintre ele se face de la persoana la persoana, dar exista, ca in cazul oricarui aspect psihic, cateva repere. Care sunt acestea?

Demnitatea se leagă foarte mult de sentimentul onoarei. Un om demn inspira respect. Pe efect de scară şi un popr demn inspiră respect.. Demnitatea înseamnă respect: să te respecţi pe tine şi pe cei din jurul tău. Nu e cazul României de azi. Puţini dintre români se regăsesc în aceste tipare. Nivelul educaţional, tot mai deficitar, dar şi tăria de cacter a foecăruia dintre cetăţenii acestui popor (cam absentă în ultimele două decenii) face care acest concept să nu fie cunoscut, şi ceea ce e trist, de mai bine de 70% din români. Ceea ce e trist este că majoritatea mai sunt şi licenţiaţi sau masteranţi....în funcţie de cât s-a contrubuit pecuniar. Demnitatea nu reprezintă inflexibilitate. Înseamnă doar că, atâta timp cât crezi în ceva, să fii consecvent în practicarea acelei idei.

Mândria este o oarecare extindere a demnităţii. Există aspecte bine delimitate între ce permiţi şi ce nu, iar ce nu accepţi este văzut ca o adevarată degradare.
De ce sărăcia, alături de demnitatea omului? Deoarece sărăcia şi demnitatea se află într-o relaţie de interdependenţă, sărăcia afectează demnitatea omului, iar întărirea demnităţii omului poate ajuta în găsirea unor soluţii de ieşire din sărăcie. "Demnitatea omului" se referă aici, pe de-o parte, la respectul pe care societatea îl arată fiecărui om, iar pe altă parte, la resursele interne care pot fi descoperite în fiecare om în parte. Considerând copiii ca fiind categoria cu gradul cel mai ridicat de vulnerabilitate, deoarece sunt expuşi direct efectelor negative şi severe ale sărăciei. Sărăcia nu ar trebui să ifluenţeze în nici un fel demnitatea de om. Au existat de-a lungul timpului destui “profeţi”, mai ales în istoria recentă a României, care şi-au permis să ne dea lecţii de demnitate din loje masonice fără să aibă vreodată vreo fărâmă de românism.

Din păcate acest popor, care riscă să devină o populaţie în viitorul apropiat, dacă vom rămâne pasivi la dezrădăcinarea vizibilă cu ochiul liber, s-a trezit mereu în ceasul al 13-lea1 Pe mulţi exilul i-a făcut să-şi recâştige acest semntiment de demnitate şi mândrei. Tragic e, că în zilelel noastre, cadrul socio-economic are o influenţă nefastă asupra românilor. Din nefericire, manifestările din aceşti ani de criză sunt apanajul unor persoane slabe din punct de vedere spiritual. Măsurile antipoplare luate de guvernanţi nu fac decât să afunde spiritul de popor şi să estompeze mândria şi demnitatea .... Din nefericire...nimeni nu vrea soluţii în acest sens. Atunci va trebui, cu siguranţă să ne semnăm condamnarea. Trist, dar adevărat!

Viorel Marcuţă