Deslușiri: Guvern inutil

Guvernul Boc 2 este un guvern inutil. Nu doar pentru că este subdimensionat și că e privit cu neîncredere atât de partenerii sociali, cât și de întreaga populație, ci pentru că este neputincios. Deși are în mână toate pârghiile legale și este constituțional alcătuit, așa cum au tot ținut să sublinieze și președintele țării, și premierul, el are și – prin forța împrejurărilor pe care singur le-a prilejuit – handicapul legării de mâini și de picioare. Mâinile-i sunt legate din pricina faptului că membrii săi nu pot – nici fizic, dar și datorită nepriceperii în domeniile pe care s-au trezit că le gestionează – să întreprindă nimic viabil. De picioare îi atârnă ghiulelele nemulțumirilor celor mulți și lipsa sprijinului parlamentar.

E mai mult ca sigur că mințile celor care compun acest Executiv lipsit de rost și miză au fost scurtcircuitate de gândul că pot face cu mult mai mult decât n-au făcut.Așa se întâmplă cu toți închipuiții care sunt convinși că sunt în stare de orice, deși n/au pic de exercițiu în materie. Este simptomul suficienței. Acești pretinși miniștri consideră că dacă știu să dea ordine, pe ton răstit, să tot schimbe directori și directorași, să se tocmească și să lălăie ceva în fața camerelor de luat vederi – totul e-n regulă.

Va avea viață scurtă, cu siguranță, acest Guvern și va rămâne în istoria anecdoticii politice românești. Dar cei care-l compun nu-și dau seama, orbiți de mărimea pălăriei pe care și-au așezat-o pe capetele cât o nucă seacă, nu-și dau seama de ridicolul imens la care s-au expus. Ei cred cu adevărat că sunt capabili să conducă și câte două ministere deodată, și asta, de s-ar putea, încă patru ani de-aici încolo.
Cum să-ți imaginezi că ai putea face performanță cu asemenea inidvizi, care, culmea obrăzniciei neghioabe, își propun chiar să reformeze statul! De fapt, ei sunt cei care trebuie dați la reformă, și cât mai curând.

Nu mi-aș fi închipuit că Emil Boc, pe care-l socoteam un ardelean la locul lui, ba chiar, după patalamale, un intelectual, poate atinge asemenea culmi ale penibilului. Acum, aș putea băga mâna-n foc că a trecut anii de studii, la facultate, ca gâsca prin apă. Altfel, n-ar fi putut semna atâtea ordonanțe neconstituționale. Apoi, un om deștept nu poate, nu-și permite să repete, cu aceleași cuvinte, zilnic, un potop de neadevăruri.

De ce moralitate l-ai putea bănui atunci când, după ce-și aduce nepoata de la Cluj la propriul cabinet, după ce știe cum s-a ajuns la ascensiunea Elenei Băsescu, fiica mai marelui său, se apucă să critice nepotismul din instituțiile județene? Ce să discuți cu un astfel de individ despre promovarea pe bază de merite și de carieră corect parcursă, când el își promovează șoferul consilier?

Nu pot să cred că niște oameni cu o brumă de judecată își închipuie că pot, cu adevărat, să conducă absolut orice domeniu așa, la un pocnet din degete. Cum s-o simți Radu Berceanu, constructor de aeromodele, format pe la vreo casa pionierilor, când pe umerii lui apasă soarta de azi a agriculturii românești? Ce poate spune Adriean Videanu la încheierea unei vizite ministeriale printr-un spital? Cum să fi devenit peste noapte Predoiu, contestat și de cei din btanșa sa, șeful diplomației unei țări membre a Uniunii Europene?

La vremea murăturilor, avem o murătură de guvern. Poate că Traian Băsescu e mulțumit, demostrând tuturor că Elena Udrea nu e doar simplu ministru la Turism, ci și diriguitoarea Mediului, unde a zis că e simplu, în simplitatea ei.

Avem specialiști! Confecționera în lohn Plăcintă ține strâns de relația cu Parlamentul, iar Gabriel Sandu, până mai deunăzi remaniabil, vegheză la bunul mers al IMM-urilor, distruse de impozitul forfetar.
Parcă nimic nu mai e în regulă în această țară. Președintele-jucător joacă tontoroiul pe unde apucă, iar vicepreședintele PD-L, Gheorghe Ștefan, lipește, beat, pe frunțile lăutarilor, pensia minimă pe economie, în dolari, la un singur cântat de manele.

Guvern inutil, alcătuit la plezneală. Trebuie să cadă urgent!

Hanibal Giurgescu