Desluşiri: Marea poticnire

Românii nu prea mai ştiu ce să creadă, nu prea mai ştiu ce să înţeleagă. Ziua, dar mai ales noaptea Sfântului Nicolae i-a bulversat pe mulţi. Iar asta pentru că s-au petrecut nişte lucruri absolut uimitoare.
Întâi de toate – exit-poll-urile care ne obişnuiseră cu precizia s-au dovedit a fi incorecte, la nivelul a trei sferturi dintre ele.

Apoi – a surprins precizia cu care, înainte de ora 21, Traian Băsescu, deşi venise îmbrăcat ca pentru şantier, nu pentru sărbătoare, a declarat, cu toată convingerea, că este învingător.
În fine, dar nu în ultimul rând, a mirat viteza cu care Adriean Videanu a reuşit să ajungă, fără greş, la rezultatul exact, de parcă siftul său era identic aceluia al BEC.

Şocul resimţit de milioanele de oameni care au votat în speranţa unei schimbări decisive este, indiscutabil, mare. Şi îi va afecta multă vreme de acum înainte.
E greu de priceput cum, în condiţiile în care votanţilor tradiţionali ai PSD li s-au adăugat simpatizanţi ai altor grupări politice, PD-L a avut resurse să câştige. Resurse care par, la acest moment, drept miraculoase.

Cert este că victoria lui Traian Băsescu reprezintă marea poticnire a vremurilor noastre. Este semnul clar al unei involuţii a societăţii româneşti, care a refuzat o soluţie bazată pe unitate şi asumarea cisntită a guvernării, preferând jongleriile în marginea Costiutuţiei a unui preşedinte care-şi va permite să joace, încă cinci ani de acum înainte, după regulile pe care le va improviza după bunul său plac.

Şansa unui Guvern cu larg şi deschis sprijin parlamentar, condus de un om serios şi vertical a fost irosită prin secţiile speciale sau prin incontrolabilele voturi ale românilor de dincolo de hotare. Adică ale celor care au plecat pentru că nu mai puteau suporta România, aşa cum era, şi e clar că nu vor mai avea de ce să se întoarcă vreodată aici, decât ca vremelnici vizitatori.

S-a ratat momentul istoric în care, pentru ieşirea ţării din impas, îşi dăduseră mâna dreapta şi stânga, partidele istorice şi PSD-ul văzut de ele ca un continuator al comunismului.
S-a ajuns în situaţia în care un singur partid este învingător, iar învingătorul, se ştie, ia totul. Curând, PD-L va începe să crească, prin trădări succesive ale cozilor de topor, dornice doar să ajungă la banul public, pe care să-l dijmuiască după voie. Imoralitatea va fi scoasă la lumină şi va fi socotită virtute.

Cei care, pe 6 decembrie, au votat mai curând în bătaie de joc, susţinând că resping un comunism inexistent şi susţin un lider autoritar, lipsit de darul de-a negocia şi de-a susţine ideea de consens, îşi vor duce, în continuare, viaţa pe care au dus-o şi până acum, înrăutăţită, însă, de efectele crizei economice şi de datoriile uriaşe pe care le are de plătit poporul român. Ei au decis că guvernarea Emil Boc a fost una fastă, că şi Croitoru ar fi fost, ca şi Negoiţă, o soluţie de premier, dar nu „marionetă”, cum a fost apreciat, în batjocură nemeritată, Klaus Johannis.

România n-a putut depăşi fundătura în care ne-au condus cinci ani de dezbinare, de scandaluri şi de dispute fără consistenţă. Vor mai urma cinci, poate încă şi mai încărcaţi de ură şi de confruntări.
Istoria se scrie cu mâinile celor mulţi, chiar dacă ei au fost manipulaţi ori dacă mâinile n-au prea ştiut sau n-au fost interesate ce au introdus în urne.
Existenţa noastră, a tuturor, merge mai departe. Întunecată, însă, de o poticnire pe care avem a o regreta, o poticnire, până la urmă, evitabilă.

Vor urma zile pline de zbucium şi de incertitudini, în care vom continua ceea ce am făcut în ultimul an. Vom continua să fim săraci, din ce în ce mai săraci, şi să ne lipsească speranţa, orizontul, perspetiva.
Ne vom alege cu aşa-zisa „modernizare a statului”, care nu va fi altceva decât o banală răfuială pe care Traian Băsescu o are de tranşat cu cei care i-au stat ămpotrivă. Nu sunt excluse nici alegerile anticipate, nici alte şi alte referendumuri care nu şin nici de foame şi nici nu înlocuiesc un loc de muncă stabil.
Cum au vrut cei mai mulţi dintre românii prezenţi la vot în zi de mare sărbătoare creştină, aşa se va face.

Hanibal Giurgescu