Efectele publicităţii: de stat

Publicitatea de stat a întreţinut un sistem media fărâmiţat, cu o puzderie de apariţii editoriale aproape fără cititori şi fără impact. Sunt foarte puţine titluri cu acoperire naţionalţ care vând peste 100 de mii de exemplare, raportat la o populaţie de 22 de milioane. Presa aceasta divizată este lipsită de putere şi dependentă de guvern, fapt care se observă în perioadele unor schimbări politice, care afectează direct chiar şi cele mai puternice instituţii media. Pare a fi un obiectiv premeditat al fostului regim, după părerea lui Ion Cristoiu, care acuză:
„Regimul PSD a făcut un lucru foarte grav: a scos presa din economia de piaţă. Directorii de ziare au devenit fără griji faţă de tiraj, au uitat publicul ţintă. Dacă nu ţii cont de cititori, începi să minţi, să faci jocuri.“

Cristoiu este de părere că presa, până în acest moment, „este subvenţionată ori de către stat, ori de către cârnăţari, adică oameni care nu intenţionează să facă afaceri de presă“. Din aceste motive, Cristoiu nu mai are încredere în investitorul român, bănuindu-l că nu urmăreşte decât să şantajeze. Cristoiu adaugă despre publicaţiile cu tiraj foarte mic: „Puzderia de publicaţii cu tiraj mic înnebuneşte cititorul. În plus, rezultă forţa de muncă foarte slabă, cu salarii mari. Din cauza slabei pregătiri a jurnaliştilor, la cititor ajung informaţiile pe care le vrea Puterea.“
Ioaniţoaia declară că sunt prea multe ziare care trăiesc dubios, ascund interese economice şi înghit sute de mii de dolari.
Băcanu identifică şi problema:

„Nu a funcţionat Fiscul. Dacă ar fi funcţionat, ar fi fost linişte şi ordine. Există grupuri de interese - politice care susţin artificial presa. Eu nu am încredere în imperiile astea care se creează, care sunt subvenţionate. Pe piaţa românească sunt prea multe televiziuni şi ziare.“

Voiculescu este de părere că publicitatea de stat a corupt presa, iar Horia Alexandrescu adaugă: „În ultimii ani, agenţiile de publicitate au controlat presa.“
Cristian Tudor Popescu declară că Adevărul a beneficiat de multă publicitate de la stat, dar niciodată acest lucru nu a influenţat politica editorială. Şi chiar dacă ar fi dorit, nu putea să renunţe la publicitatea de stat, pentru că l-ar fi tras la răspundere patronatul.
„Partea tristă este că ştiu cazuri de la ziare cu pretenţii care au şantajat pentru a obţine publicitate de stat. Noi am adus publicitate de stat în condiţii de onestitate profesională.“