Best Dental

Frustrarea, logică (!?) a doamnei Udrea

Pavel Roman, 21 octombrie 2015, Ora 11:28

  • print
  • |
frustrarea-logica-a-doamnei-udrea-46674-1.jpg

Tot românul, fie sărac, fie mai puțin sărac, a contribuit, cu fiecare wat sau kilowat consumat, la cumpărarea de către Buzăianu a „micuței" și "modestei" locuințe din Elveția, unde, fără efort, ar putea încăpea un regiment de armată, cu tot cu tehnica din dotare.

Iar asemenea „modeste" locuințe, exemplu al „țigănismului" românesc (dacă nu-i mare, n-are relevanță!), de afișare a opulenței, indiferent de sursa veniturilor, în contrast total cu sărăcia lucie ce caracterizează România, au devenit o banalitate și un simbol al opulenței și nesimțirii celor care jefuiesc România. Într-un așa zis stat de drept - care a ajuns mai degrabă „stați drepți", cazonizat de servicii cu epoleți și cu mentalități staliniste -, cum se explică că niște indivizi (și nu puțini) fără nici o profesie, fără activități productive, tranzacționând ceea ce mai produce muribunda economie românească, ajung putrezi de bogați sub nasul autorităților (instituțiilor statului) și, mai ales, a celor cazone, fără ca nimeni din aceste instituții să nu se sesizeze timp de peste 25 de ani? Să nu-ți treacă prin minte că, evident, participă și ei? Ce era așa de complicat să se constate că această gașcă, denumită stupid „băieții deștepți" - în loc să fie denumită corect „clubul infractorilor" -, prin trafic de influență la membrii guvernelor, în special și sub protecția celor care manageriază instituțiile publice, au devalizat firmele cu capital de stat (adică cele în care a mai rămas acționar și proprietar poporul român), însușindu-și profitul acestora, ba chiar obligându-le să le vândă producția sub costurile de producție? Faptul că mai explodează câte o hoție, de acest gen, servindu-ni-se, șmecherește, doar câte o frântură din ansamblul care a realizat marea învârteală, nu face decât să ne convingă, definitiv, că averea publică rămâne, în continuare, nepăzită, iar ceea ce ni se servește nu-i decât un joc de imagine, în care sunt sacrificați cei deveniți indizerabili în luptele dintre clanuri sau membrii acelorași grupări de crimă organizată, ce nu se mai înțeleg la împărțirea prăzii. Hidroelectrica, Oltchim, Romgaz, Nuclearelectrica, Rovinari-Turceni și multe, multe alte obiective de acest gen, patronate de stat, au fost și continuă să fie căpușate și exploatate de „clubul infractorilor", rămânând una dintre sursele concrete ale construirii marilor averi. Ce este grav și tragic pentru cetățean este că nimeni nu dorește, cu adevărat, să pună capăt hoției ci se dau doar lupte, permanente, pentru a se ajunge la contracte, adică la împărțirea prăzii, pradă care, prin definiție, așa cum este reglementată legislativ în prezent, rămâne la dispoziția crimei organizate. Cu toate loviturile aplicate, sistemul de căpușare inventat de crima organizată, rămâne neschimbat, schimbându-se doar clienții. Buzăianu nu e un personaj oarecare, ci un brand sau un fenomen, ce a profitat de un mod de operare instituționalizat, care exploatează viciile programate ale unui sistem construit în timp, de mafia politica, prin care este devalizată, în interesul crimei organizate, economia națională. Adevărul este că Buzăianu, Udrea, Dan-Ioan Popescu și alți membrii ai clubului șmecherilor ce s-au înfruptat din averea publică nu sunt decât niște componente, neesențiale raportate la dimensiune, ale marelui angrenaj, ce funcționează și va funcționa, în continuare, fără sincope, pentru că acest angrenaj se bazează pe un sistem legislativ, pe o practică instituționalizată, pe protecția totală a mangementului public și nu privește doar energia electrică, ci toate domeniile producției industriale aparținând statului (adică cetățenilor) și toate serviciile controlate de crima organizată autohtonă sau importată. Nu există nici un prim-ministru, nici un ministru, secretar de stat, director de departamente, șefi de instituții, care să nu fie implicați, mai mult sau mai puțin, direct sau indirect, în operațiunea ce poate fi numită corect marea prăduială națională. Toți au participat și participă, direct sau prin protecția asigurată, la operațiuni de genul celor materializate de gruparea Buzăianu, pentru că și în prezent, portofoliul domeniilor în care statul poate fi căpușat, pare infinit. Firesc, când există un jaf generalizat de douăzecișicinci de ani, în toate domeniile economiei naționale, unde statul deține acțiuni și controlul, Elena Udrea, pe bună dreptate este supărată pe „tratamentul discriminatoriu" care i se aplică. Supărarea ei nu vine însă de la faptul că nu știe ce-a făcut sau că (acordându-i, desigur, prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei sentințe judecătorești) nu a „băgat și ea mâna în borcanul cu miere". Supărarea ei - logică având în vedere ceea ce ne caracterizează ca nație, adică „să moară și capra vecinului" -, vine din gelozie și orgoliu, adică de la faptul că și alții au furat, poate chiar mai mult, dar sunt ocoliți de sistemul care pe ea n-o mai suportă și o sacrifică. Că e așa nu-i nici un dubiu, iar dovada constă în faptul că deși DNA și alte instituții (care chiar dacă operează selectiv și subiectiv, sunt „acoperiți" când fapta este evidentă) stau „după colț", guvernele și legislativul continuă să țină poarta hoției deschisă, căpușeala generalizată - ce a devenit deja boala cronică mortală și epidemia incurabilă a economiei românești -, continuând să fie reglementată și protejată prin lege. Și cum furtul se desfășoară în masă, iar gestionarii averii publice n-au nici o răspundere pentru lipsa din gestiunea pe care o administrează (justificând că au fost aleși de popor care le-a oferit mandate „în alb" indiferent de ce decizii iau), iar cei care dau năvală pe poartă, după ce-au golit „magazia" nepăzită, copleșesc capacitatea de intervenție a paznicilor, evident că instituțiile statului sunt copleșite și, deși nu este normal, echitabil și nici corect, se operează selectiv și, chiar, de multe ori, pompieristic. Iar când cei ce vor să stingă vâlvătaia sunt copleșiți, mulți dintre piromani se alătură pompierilor, pozând în ajutoare dezinteresate. În învălmășeala generală, de multe ori, până și pompierii greșesc, încurcând prioritățile, salvând latrinele și lăsând hambarele să ardă. Că doar nici pompierii nu sunt perfecți. Cam asta reclamă - undeva, pe bună dreptate - Udrea. De ce numai eu? De ce de la Roman, Văcăroiu, Stolojan, Năstase, Isărescu, Boc, Ungureanu, Ponta și ceilalți sute de miniștrii și secretari de stat, care au patronat același sistem de devalizare a economiei naționale, protejând grupările de „băieți deștepți" sau făcând parte din ele, mulți dintre ei înfruptându-se, chiar direct, din pradă (pradă care sare în ochi oricui sunt curioși să le „admire" palatele și averile) și până azi, doar Udrea și alți câțiva (Năstase , Voiculescu, Fenechiu, Chiuariu, Rușanu, Remeș, Sereș, Avram Mureșan, Babiuc, Copos, Nagy, Mitrea, Ridzi, Fuia, Pantiș, Copos, etc.) să fie țapi ispășitori? Intr-o țară în care, în ultimii douăzecișicinci de ani, s-au furat peste 1500 miliarde euro (conform estimărilor unor specialiști), din care nu s-a recuperat nici 2%, nu e firesc ca frustrarea D-nei Udrea să fie întemeiată ? Ce înseamnă 5 milioane de dolari pe lângă 1500 de miliarde? La beci, la beci! Dar de ce singură? De ce nu însoțită și de restul angrenajului care a patronat sau operat jeful de 1500 de miliarde sau măcar cel în care este acuzată Udrea? Unde-i echitatea? Unde-i egalitatea de tratament în fața legii? Și când este evident că nu se poate fura decât instituționalizat, fapt ce prespune existența, fără dubii, a unui grup organizat, de ce nu sunteți gentlemeni d-lor de la DNA? Chiar o invitați pe D-na Udrea, la beci, neînsoțită? Înțeleg ca-i sezon de pescuit și că nu există restricții, dar de ce, dacă tot s-au prins, aruncați, înapoi în „balta jafului economiei", „peștii" mai mari decât Udrea? Vorba lui Ion Cristoiu: O fi Udrea instigatorul și traficantul de influență și, poate, chiar beneficiarul „recompensei", dar făptuitorul (adică cel care avea gestiunea și dreptul de decizie), adică cel care a dispus și semnat contractele, imobiliare sau de furnizare de energie, n-a fost Udrea. Și nici nu știu ca miniștrii, primarii și alți funcționari publici, care au executat ordinele, să fi fost declarați iresponsabili și fără discernământ pentru a putea fi exonerați de răspundere. Nu de alta, dar într-un astfel de context, va trebui să acceptăm că am fost și suntem conduși de oligofreni, adică de pacienții spitalelor de psihiatrie. Așa o fi? S-au s-a băgat Udrea, ca musca-n zer, într-o „afacere" patronată de „vechea gardă" și a încercat să înlăture clienții consacrați! Naiba le ma știe!

 

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
13:09