Best Dental

Interlopul, „răul” indispensabil sistemului?

Pavel Roman, 9 februarie 2016, Ora 19:42

  • print
  • |
interlopul-raul-indispensabil-sistemului-46701-1.jpg

Din păcate, analizând efectele mangementului administrației publice și, în special „tunurile" de la ANRP, furturile din bani publici prin lucrări publice fictive, superficiale și recepții contra șpăgi sau „rambursările" nelegale de TVA, este tot mai evident că România este condusă în stil interlop. Avem interlopi în Guvern, în Parlament, în administrație și mulți, foarte mulți, în libertate, pentru că sunt prietenii sau sponsorii celor din Parlament, Guvern sau administrație. Ce mai contează unul în plus, cu pedigree ?

Iar conștiința civică vegetează și tresare spasmodic și aleator, din când în când, ca un fel de fata morgana, prezentă și nu prea. Faptul că a fost filmat evenimentul în care o fată a fost lovită de un animal (ăsta nu poate fi considerat om care, acționând doar sub impulsul instinctului primar, lovește o femeie), eveniment care a trezit conștiința publică și a generat reacții vehemente - firești, privind modul în care lumea interlopă a ajuns să se comporte în societate -, e încurajator, de remarcat, logic și normal, dar nu și suficient. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi existat camerele de supraveghere și n-ar fi fost făcute publice imaginile, în care o brută umană agresa o reprezentantă a sexului „slab" fără nici o reținere ?  Oare cum ar fi fost abordat subiectul de către mass-media și cum s-ar fi finalizat acest caz, dacă n-ar fi existat filmarea ? Dacă fata agresată ar fi depus plângere (Apropo ! DJ - ul agresat a depus plângere ?), fără a exista filmarea video s-ar fi stârnit același val de reacții în mass-media ? Cu siguranță nu ! Și câți dintre cei prezenți ar mai fi depus mărturie în favoarea sa ? Mă tem că nici unul, pentru că, ori că le-ar fi fost teamă de răzbunarea interlopilor, ori (în stilul caracteristic românului laș, de a evita problemele ce nu-l afectează și vizează direct) deși au fost prezenți, ar fi declarat că n-au văzut ce s-a întâmplat. Ori, pur și simplu ar fi refuzat să depună mărturie pentru că știu cum funcționează sistemul, adică faptul că interlopii sunt protejați de sistem și vor fi victime sigure. Și așa, cu toate că scena a fost filmată, mulți dintre cei prezenți (inclusiv jandarmul) se vor „fofila" și vor spune un „adevăr relativ", influențați de instinctul de autoconservare, adică un fel de „nu mă bag pentru că nu mă privește direct și nu vreau să am probleme". Pseudo-civism caracterizat de lipsa civismului.

Iar când lumea interlopă este protejată de la cele mai înalte nivele ale administrației (Parlament, Guvern, Parchet, Poliție, Justiție, Servicii), non-combatul celor care asistă la modul cum fac „legea" interlopii nu este numai o caracteristică - impusă prin teroare, anticipată și de dorit în general -, ci chiar încurajată de cei care instrumentează acest gen de cazuri, pentru că e mult mai simplu și mai lipsit de risc să nu acționeazi împotriva interlopului, în comparație cu „liniștea" și „securitatea" personală generată de tolerarea activității interlopului. De ce să riști, expunându-te (personal sau familia) la eventuale agresiuni fizice, ori riscuri de altă natură, când poți juca la două capete, împăcând, forțat, prin mijloace neortodoxe, interlopul cu victima, fără surprize în activitatea profesională și cu o viață, la pensie, liniștită ?  Și interlopii profită la maxim de slăbciunile și toleranța conservatoare a celor ce populează sistemul administrativ.

Din păcate, în lipsa unor filmări și a unor imagini care nu mai pot ascunde realitatea și determina mărturii mincinoase, multe cazuri de genul salvamontistei Miruna - încadrate, stupid și naiv, la capitolul excepții, deși se petrec frecvent în România -, sunt ascunse, nu devin publice, nu sunt denunțate și criticate de mass-media și nu generează reacții pe măsură, fapt ce convine de minune, atât interlopilor cât și celor care gestionează acest gen de activitate. Și, pornind de la această logică stupidă, a conservatorismului funcției, mai este inexplicabilă o astfel de abordare atunci când localurile publice sunt din ce în ce mai des scena unor violențe primitive, „poligon" al etalării obrăzniciei, tupeului și primitivismului impunerii forței fizice a lumii interlope, prin care sunt timorați cetățenii non-violenți și manelizată societatea ? Nu e clar ce se întâmplă ?  Nu e clar că există, neoficial, o „frăție" a interlopilor politici cu interlopii societății ? O „frăție" a căror forță crește proporțional cu disoluția autorității, ca și consecință a bulversării activității instituțiilor publice prin politizarea administrației, infestată cu lichele morale și profesionale, controlate de interlopi ? Din păcate, aceasta este adevarata cauza a interlopizării întregii scetăți. Iar forța și numărul celor înregimentați în lume interlopă, care profită de slăbiciunile sistemului și infestarea lui cu interlopi politici, reprezintă efectul. Și nu o spun ca un diletant ci ca un cunoscător al fenomenului, care s-a lovit de multe ori de acest efect al „frăției" interlopilor (politici și sociali), construit pe sistemul interdependenței totale. Am intervenit o dată în favoarea unui prieten, lovit de un interlop într-un local public - pentru că solicitase bon fiscal pentru consumație, fapt ce a deranjat „patronii" localului. Și, pentru că am intervenit aflându-mă în concediu, în urma reclamației depusă de patronii localului (deranjați că am solicitat un control fiscal și am chemat o echipă la fața locului pentru a constata că pe bună dreptate prietenul meu reclamase faptul că nu se eliberase bon fiscal) și membrul lumii interlope (ce făcea, chipurile, protecție localului), am fost sancționat disciplinar de către șefii mei (un fost milițian și un fost securist) care, la solicitarea unui parlamentar (ce se afla în relații apropiate cu patronul localului), au considerat intervenția mea în a-l scăpa pe prietenul meu de agresiunea interlopului, un abuz profesional (adică n-a contat fapta, respectiv agresiunea interlopului și nici nerespectarea legii de către angajații firmei, ci intervenția mea pentru respectarea legii !!!???). Și asta în contextul în care n-am utilizat forța fizică, ci mi-am exercitat autoritatea publică cu care eram investit legal și am chemat organele de poliție la fața locului (care l-au sancționat contravențional pe agresor) și o echipă de la Garda Financiară pentru a face un control fiscal în local (pentru neemiterea bonului fiscal), control la care n-am participat. Mai mult chiar, mințind că l-aș fi amenințat pe interlop cu arma din dotare (pe care n-o aveam asupra mea, fiind predată, în perioada respectivă, la sediul IPJ), am fost cercetat și penal de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, pentru amenințarea cu arma a interlopului. Iar când am solicitat să depun mărturie la organul de cercetare penală (un comisar-șef din Poliția Timiș, care a fost arestat ulterior, tocmai pentru că s-a dovedit că intervenea în dosarele interlopilor pentru ai proteja), polițistul mi-a spus că nu are coli A4 pentru a-mi lua declarație. Iar prietenul bătut a fost sfătuit, de același polițist, să-și retragă plângerea, pentru că atfel s-ar putea ca interlopii să facă presiuni asupra lui. Astfel funcționează, în fapt, relația administrație -

Într-o altă situație am fost agresat (un interlop din Arad a lovit cu pumnul în biroul meu și m-a amenințat că mă aruncă pe fereastră) în timpul unei verificări a unei reclamații. Deși se aflau patru colegi în birou, nici unul n-a vrut să depună mărturie, declarând că n-au văzut scena pentru că erau „cu spatele"(tot „simț civic" al autoconservării !). Și dacă n-ar fi existat naivitatea (sau tupeul) interlopului, care a recunoscut, în fața instanței, că doar a vrut să mă sperie (fără a realiza că aceasta înseamnă ultraj), agresiunea s-ar fi soluționat cu NUP. Și lista poate continua....

Și acum întrebare, în logica funcționării sistemului de justiție: Jandarmul care a asistat la molestarea salvamontistei se afla în afara orelor de serviciu. Dacă ar fi intervenit (și să presupunem, în condițiile în care ar fi fost capabil și pregătit, că l-ar fi lovit pe agresor, pentru a-l imobiliza, cauzându-i traumatisme), interlopul nu se putea îndrepta împotriva lui ? În aceste circumstanțe, jandarmul ar fi fost, poate, un erou în ochii opiniei publice, dar în ce privește viitorul său profesional ? N-ar fi fost, din punct de vedere legal, un abuz al jandarmului ? Putea să-și exercite atribuțiile în afara orelor de serviciu sau în afara unei misiuni ? Putea să intervină fizic, fără a comite, la rândul lui o faptă penală ? Din păcate avem un Cod penal arhaic, comunist, care este favorabil interlopilor și nu a victimelor acestora. Mai degrabă este sancționat cel care intervine în favoarea victimelor, dacă-l agresează pe agresor, decât agresorul. Și pentru că am fost sancționat pentru că am intervenit să-mi salvez un prieten, molestat de un interlop, cunosc foarte bine carențele sistemului și faptul că sistemul protejează, de regulă, interlopii, nu pe cei care iau atitudine și intervin în favoarea victimelor, pentru că prietenii „sistemului" sunt mai degrabă interlopii decât cetățenii cinstiți. Dacă n-am dreptate, spuneți-mi vă rog articolul din Codul penal care îndreptățește pe cineva să intervină, prin violență, într-o altercație, indiferent de natură și cum poate justifica, legal, cel ce intervine, agresiunea ? În ce circumstanțe, intervenind fizic în favoarea altei persoane, dacă nu se află amenințat direct, beneficiază, cel ce intervine, de circumstanțe atenuante ? Nu e la „mâna" procurorului sau a polițistului ? Și dacă respectivii fac parte din „frăția" conservatoare ? Deci, din punctul meu de vedere, cercetarea de către Parchetul Militar a jandarmului aflat în incinta barului unde s-a comis agresiunea împotriva salvamontistei Miruna, este „praf în ochii" fraierilor. Jandarmul n-avea nici o bază legală să intervină fizic în aplanarea conflictului, pentru că, o astfel de intervenție, efectuată în afara serviciului, i-ar fi atras, cu siguranță, mai degrabă o sancțiune. Din punctul meu de vedere, potrivit legii, în condițiile prevăzute de actualul Cod penal, jandarmul putea doar solicita intervenția colegilor sau polițiștilor aflați în timpul serviciului și atât. Restul, dacă nu vrem să încetățenim legea junglei în materie de reacție la agresiuni fizice, ar trebui să devină subiect de reflecție asupra modului în care ar trebui adaptată legislația și, în special, în ceea ce privește riposta în cazul legitimei apărară și a ajutorului dat celui ce se află în legitimă apărare, mai ales în cazuri de disproporție fizică evidentă între agresor și cel agresat. Dar cum facem o astfel de modificare legislativă cu un Parlament al interlopilor ? Un Parlament, care, din interes și conservatorism de tip interlop, a interlopizat activitatea economică și legislativă a României, adaptând-o în funcție de comenzile interlope ?

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
02:01