La ordin

România are, în aceste zile, imaginea unei ţări neguvernabile. Fără un preşedinte ales, cu un guvern pus la colţ de către Bruxelles, cu un Parlament în vacanţă, care vine din când în când la Bucureşti, în sesiune extraordinară, pentru a vota nu se ştie ce.

Populaţia s-a împărţit în două, fiecare tabără văzând în „ceilalţi" nu concetăţeni care au o altă opinie politică, ci duşmani de moarte, care nu vor să înţeleagă lucruri evidente. Politicienii, la rândul lor, întreţin această stare de fapt, cu nonşalanţă. Emisiunile de ştiri nu fac faţă declaraţiilor, care mai de care mai belicoase, aruncate „către popor" de ambele tabere.

Limbajul alunecă flagrant către suburban, fiecare declaraţie devine fitilul unui nou război, jurnaliştii se ceartă cu politicienii prin studiourile de televiziune, iar juriştii demonstrează, prin faptul că fiecare interpretează altfel fiecare text de lege, că legislaţia noastră este una de tip şvaiţer, făcută aşa pentru a lăsa portiţe de folosit la nevoie de către unii sau alţii.

În tot acest timp, leul anunţă, cu mândrie proletară, câte unul sau două minimuri istorice pe zi şi nu dă semne că ar avea de gând să ia o pauză, prea curând. Cancelariilor europene nu le vine să creadă. America realizează că partenerii strategici pe care se baza la graniţa cu Rusia sunt doar copii prostuţi, care se bat pentru o bucată mai mare de ciocolată.

Oficialii europeni, exasperaţi de problemele zonei euro, de Grecia şi de spectrul sărăciei care dă târcoale pe la graniţele Spaniei şi Italiei şi-au pierdut răbdarea şi se întreabă cam ce-ar fi dacă ar da România drept exemplu, pentru a fi siguri că nu mai au şi alţii idei creţe, din aceeaşi categorie.

Toată lumea vede referendumul din 29 iulie drept momentul final, în care toate problemele noastre vor lua sfârşit. „Vocea poporului" le va indica politicienilor ce drum au de urmat, iar Europa se va linişti.

Nimic mai fals. În acest moment suntem oaia neagră a continentului. Ne vom recăpăta statutul de stat cu drepturi depline, dacă ni-l vom mai recăpăta, după ani de zile. Şi vom fi ţinuţi de mânuţă, să nu cumva să traversăm singuri, pentru că am dovedit că nu avem discernământ. Indiferent de cine va câştiga şi cine va pierde pe 29 iulie, deja pierdem, cu toţii.