Manipularea, ca virtute

Am deschis televizorul, într-una dintre zilele trecute, exact în momentul în care o mămicuţă de la ţară se plângea cât îi este de greu să-şi crească, singură, copiii. Cum face tot ce poate, zi şi noapte, ca să aibă ce să le pună pe masă, cu ce să-i îmbrace şi să le cumpere cele necesare pentru şcoală. E imposibil să nu te impresioneze, să nu te facă să realizezi că unii chiar o duc cumplit de greu şi supravieţuiesc doar pentru că au o putere de luptă cu viaţa mult peste ce ne-am putea imagina. Doar că, destul de repede, a venit şi duşul rece: femeia juca un rol, milita pentru cianurile Gold Corporation la Roşia Montană. Era doar o reclamă. Îngerul s-a transformat, brusc, în demon. Unul dintre colegii mei chiar a comentat: mda, îşi creşte copiii, dar care va fi speranţa de viaţă în zonă, dacă începe exploatarea? Plus că-i femeie, şi...

În sfârşit, nu vorbesc despre cât de bine sau de rău ar fi pentru oamenii de acolo, dar nu pot să nu remarc faptul că reclamele Gold Corporation sunt extrem de lungi şi că toate au mesaj social. Mai pe româneşte, societatea respectivă bagă, de atâta amar de timp, o groază de bani în publicitate, pe toate posturile de radio şi televiziune, şi toate astea pentru binele românilor (!?). Dacă facem un calcul simplu, ţinând cont de costul mediu al secundei de publicitate, descoperim că s-au cheltuit sume de neimaginat şi că, indiferent de recomandările Comisiei Europene, de protestele organismelor culturale sau de legislaţia românească, nu mai pot da înapoi. Faptul că politicienii, în frunte cu preşedintele au început să facă lobby, invocând motive la fel de fanteziste demonstrează, clar, că exploatarea va începe, mai devreme sau mai târziu. Şi atunci de ce mai e nevoie să accepte şi populaţia ţării, ba, mai mult, să o convingă că este şi benefic?

Din păcate, nu doar canadienii cu pricina ne cred un popor de primitivi. Tot dintr-o reclamă am aflat cele patru valori ale poporului român: Mihai Eminescu, Ştefan Luchian, Muzeul Ţăranului Român şi...farmacia Catena. Avem o groază de ONG-uri, de instituţii, de organizaţii, de „comitete şi comiţii" care, teoretic, ne apără drepturile, spiritul şi mândria naţională. Ei bine, n-am văzut nicio reacţie din partea măcar a uneia dintre toate aceste entităţi, în condiţiile în care mulţi români consideră reclama cu pricina ofensatoare la adresa naţiunii române.

Dacă membrii CNA-ului ar binevoi să-şi facă datoria, pentru că de aceea sunt plătiţi din bani publici, poate că ar fi şi acesta un pas către normalitate. Altfel, ultimul loc de evadare al românului, televizorul, va deveni şi el un film de groază.

Mihai Ghezea