Miza din spatele ATAC-ului: ATAC, cainele de paza

Presa românească a încetat să mai funcţioneze ca un câine de pază al societăţii. A devenit de mult o hienă. Este o realitate pe care n-o cunosc doar eu. O ştiu colegii mei de breaslă la fel de bine, o ştiu jucătorii de pe scena publică şi - mai tragic - o ştiu din ce în ce mai mulţi consumatori media. Aceştia simt pe propria piele, de la an la an, cât de scump se plătesc în România manipularea susţinută şi satisfacerea - prin intermediul presei - a unor interese pe cât de private, pe atât de obscure. În spatele fiecărei instituţii de profil, în spatele fiecărui demers jurnalistic de amploare, în spatele fiecărei campanii de presă, există un întreg mecanism. Se pompează bani, se satisfac interese, se dezvoltă oportunităţi sau se bagă pumnul în gură. Este o politică atât de frecventă, încât existenţa unei gazetării obiective, cu pretenţii de independenţă editorialistică, a ajuns să fie o utopie. Prinse într-un joc greu de evitat, patronatele mass-media nu par să anticipeze un pericol mai mare decât lipsa acestor preţioase şi compromiţătoare finanţări. Se spune că de existenţa presei libere depinde însăşi democraţia. Ce te faci însă dacă, făcând atâtea compromisuri şi excese în libertatea sa, presa începe să-şi piardă vertiginos credibilitatea?

Câţi dintre sutele de mii de păgubiţi FNI vor mai consuma cu şi din convingere informaţia vândută de Sorin-Ovidiu Vântu prin numeroasele sale canale mediatice audio-vizuale şi scrise?
Pentru cât timp românii care trăiesc cu bonuri de masă vor mai inghiţi - precum
curcanul nucile - adevăruri şi evenimente triate în laboratoarele media ale lui Dan Voiculescu şi prezentate în funcţie de interesele lui Felix?

Cum va mai trasa linia morală a acestui popor un Cristian Tudor Popescu pe care demersul Civic Media la CNSAS ni l-ar putea dezvălui într-o splendidă ipostază de turnător?
Din aceste perspective, aş vrea să înţeleagă cititorii un demers jurnalistic mai puţin obişnuit pentru un început de drum: acela de a dezvălui o parte din culisele deloc curate ale presei româneşti, fără anestezie faţă de amorul propriu al directorilor de presă, fără rezervă faţă de grupurile de interese şi pionii financiari ale căror nume le veţi regăsi în paginile următoare şi-n ediţiile ce-or să vină...
Relansând cotidianul ATAC, nu vom emite titluri de bravură. Nu vom arunca promisiuni pompieristice sau angajamente bombastice de veşnică obiectivitate, absolută echidistanţă sau orice alt şablon cu care trăirile de panglică din presă v-au obişnuit. Vom încerca să ne facem meseria cu seriozitate. Vom încerca să fim corecţi. Şi nu vom ezita să spunem lucrurilor pe nume. Dacă există un deziderat la acest început de drum, acela constă în dezvoltarea pe piaţa presei româneşti a unui produs media nealterat, în care miza informaţiei de presă o va reprezenta întotdeauna corecta informare a MĂRIEI SALE CITITORUL.

Venim în întâmpinarea unui public care s-a săturat de informaţia seacă, trunchiată sau superficială. Un public care vrea, în pragul unei schimbări esenţiale pe care ne-o aduce 2011, după ani în care a consumat doar ceea ce i s-a servit şi aşa cum i s-a servit, să ştie ce stă în spatele evenimentelor din viaţa sa, ce anume i se întâmplă şi, mai ales, de ce i se întâmplă.

Mihai GHEZEA