Parlamentul României - un conglomerat social imoral, produs al obscurantismului şi traseismului politic

A trecut un pic peste o lună de la momentul decembrie 2013, când s-a făcut mare caz de numărul foarte mare de legi pe care majoritatea parlamentară a încercat să le voteze pe nevăzute, fără dezbateri, prin reducerea procedurilor parlamentare, în dispreţul principiilor democratice.

Punerea pe masa Parlamentului a pachetului de legi, împreună cu indicaţia de a nu fi nici măcar deschis, îşi are temeiul în avantajul unei majorităţi parlamentare zdrobitoare.

Astfel de sfidări ale procedurilor şi, prin asta, ale democraţiei, sunt posibile când Opoziţia parlamentară e anihilată de traseismul pecuniar/politic al aleşilor. Majoritatea obţinută astfel creează premisele manifestărilor antidemocratice şi anticonstituţionale.
Aceste fapte, pe care deja le-am uitat, ne arată ca în perioada post decembristă România nu a fost şi nu este condusă de popor, ci de o elită politică provenită, în principal, din zonele obscure ale fostei nomenclaturi comuniste sau din urmaşii acesteia, în jurul cărora s-au coalizat reprezentanţii grupurilor de interese obscure, parazitare ale averii naţionale.

Puterea poporului, fundament al democraţiei, este puternic limitată sau deturnată abil.

INSTRUMENTUL FOLOSIT pentru accederea în Parlament şi la guvernare? Nimic mai simplu: SISTEMUL ELECTORAL bazat pe înşelăciune, birocraţie, demagogie agresivă, pe false principii democratice şi pe coruperea în masă a electoratului fără cultură politică, descurajând în acelaşi timp electoratul conştient care nu se mai prezintă la vot.

PARLAMENTARUL se oferă VOLUNTAR să reprezinte interesele naţionale. Accederea pe funcţie ar trebui privită ca o acţiune de voluntariat public, dictat de conştiinţa politică, morală şi socială a individului, motiv pentru care recompensele ar trebui să fie tot de natură morală, prin recunoaşterea publică a calităţii elitiste a acestora.

În realitate, Parlamentul României e dominat de o masă obscură de indivizi fără moralitate, fără scrupule şi fără cultură politică. Traseiști politici, amatori de PRIVILEGII personale, şi de grup, predispuşi la compromisuri majore în detrimentul intereselor vitale ale naţiunii române, în schimbul unui obscur şi meschin confort, oferit de statutul de ALES.

Poate fi asimilată calitatea de parlamentar cu cea de funcţionar public? Indivizii care au calitatea de deputaţi şi senatori în FORUL LEGISLATIV, PARLAMENTUL ROMÂNIEI, forul suprem al naţiunii, sunt PLĂTIŢI DIN BANI PUBLICI. Deci EI S-AU OFERIT naţiunii să fie ANGAJAŢI PUBLICI ai NAŢIUNII.

De ce se agită parlamentarii? De ce contează atât de mult dacă sunt DEMNITARI sau FUNCŢIONARI PUBLICI?
Polemica pe această sintagmă reprezintă de fapt o abjectă acţiune de violare a moralităţii publice, de către o majoritate parlamentară ABSOLUTĂ, discreţionară şi abuzivă, care a înşelat, fără scrupule, electoratul (vezi programul USL din campania 2012) şi care, acum, caută să se scoată de sub responsabilizarea faptelor de corupţie.

Problema e banală şi tipică obscurantismului moral al majorităţii indivizilor care au acces la demnităţi publice: prin asimilarea statutului de parlamentar cu noţiunea de funcţionar public, faptele de corupţie (mita, primirea de foloase necuvenite, favorurile, traficul de influenţă, constituirea de grupuri organizate pentru devalizarea averii publice, folosirea poziţiei publice în interesul material nelegal al său sau al altora etc.) sunt încadrate şi sancţionate în conformitate cu Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, care conţine sporuri substanţiale de pedepse, aşa cum e şi firesc, având în vedere consecinţele, vizibile, deosebit de grave.

După ultimele evenimente din justiţie, referitoare la finalizarea unor dosare de corupţie la nivel înalt, care s-au lăsat cu condamnări, aleşii au început să se agite şi să caute portiţe care să-i ajute să iasă de sub incidenţa prevederilor legilor care sancţionează actele şi faptele penale de natura corupţiei comise de funcţionarii publici. De ce se preocupă de aceste aspecte? În mod normal, sunt acolo să facă legi în interesul statului şi naţiunii române.

Apelează insistent, pe această temă, vizibil public, la analize de o meschinărie nedemnă de reprezentanţii naţiunii. Parlamentarii se prevalează în prezent de următoarele: calitatea de "funcționar public" în sensul Codului Penal, este dată de definiția funcționarului public prevăzută la art 147 CP. Principala condiție care trebuie îndeplinită pentru a avea calitatea de funcționar public este aceea de "a fi în serviciul unei instituții publice". Camera Deputaților sau Senatul sunt instituții publice, dar deputații și senatorii nu sunt în serviciul Camerei Deputaților sau Senatului. În serviciul acestor două instituții sunt angajații (consilieri, experți, etc.).

Conform alin.(1) al art. 69 din Constituție, "deputații și senatorii sunt în serviciul poporului" (extras din declaraţie - Valeriu Zgonea - preș. Cam. Deputaţilor).

În prezent, parlamentarii au imunitate doar pentru voturile și opiniile exprimate (art.72 alin. 1 din Constituție) și pot fi anchetați, cercetați, trimiși în judecată și condamnați pentru alte fapte penale care nu au legătură cu votul și opiniile exprimate, conform art. 72 alin. 1 din Constituție.

Ne punem întrebarea, cu îngrijorare pentru viitorul nostru, de ce îi preocupă cu atâta insistenţă scoaterea lor de sub incidenţa sancţionării faptelor de corupţie? De ce au parlamentarii atâta bătaie de cap şi ocupă timpul din cele două zile lucrătoare pe săptămână cu schimbarea statutului şi alte legi pentru ei, când ţara are sute de alte priorităţi, mult mai importante decât acestea ?

O primă concluzie: există fapte de corupţie vizibile, care ar putea fi şi ar trebui anchetate, comise de parlamentari şi de guvernanţi/parlamentari, iar prin aplicarea prevederilor legilor care sancţionează faptele penale ale funcţionarilor publici, pedepsele sunt mai drastice, vizând atât sporurile de pedeapsă cât şi confiscarea produsului material al faptelor de corupţie! (vezi Legea 78/2000).