Reforma Sănătății, à la Farfuridi

De mai bine de 20 de ani, în România se face reformă după reformă. Fiecare președinte, premier, ministru sau directoraș numit în funcție a ținut câte un frumos discurs, în care a promis...reformă pe pâine. Până la urmă, nici măcar cu pâine șic circ nu ne-am ales, că pâinea a cam lipsit.

Numărul mare de "reforme" făcute la Ministerul Învățământului i-a adus Ecaterinei Andronescu și un nume "de scenă": Abramburica. Pentru că a făcut atâtea schimbări, de fiecare dată când a prins fotoliul de ministru, încât nu mai dădeau doi pe-un loc. Nici inspectorii, nici profesorii, ce să mai spun de copii și părinți, nu mai încercau să ghicească ce urma să se mai schimbe de pe o zi pe alta. Situația în care se află astăzi învățământul românesc se datorează, într-o anumită măsură, și reformelor gândite de doamna Andronescu.

Un alt personaj ministerial de acest gen este și Eugen Nicolăescu, actualul șef al Sănătății. Contabil de meserie, Nicolăescu a anunțat că 2013 va fi anul schimbărilor extreme, primul pas pe calea reformei. De ce nu a făcut acest prim pas în urmă cu ceva ani, când a mai fost ministru și anunța, și atunci, că va face reformă, ministrul a uitat să mai spună.

Marile schimbări vor fi, cică, desființarea Caselor Județene de Sănătate și a Direcțiilor de sănătate publică și înlocuirea lor cu autorități regionale, care vor avea în subordine 34 de oficii județene de sănătate publică. La fel va reorganiza și serviciile de ambulanță. Toate astea, spune ministrul, înseamnă disponibilizarea a aproximativ 4000 de persoane și economii de vreo 50 de milioane de euro.

De fapt, lucrurile stau cam așa: 34 de oficii județene plus opt regionale dau un total de 42, exact câte sunt și acum. Mai departe: cei mai mulți dintre disponibilizați, spune Nicolăescu, vor trece în subordinea autorităților locale. Adică vor lucra pentru sănătate, dar vor fi plătiți din bugetele locale. Bugete care, știm cu toții, nu fac față de mult necesităților și sunt falimentare.

În același timp, ministrul lasă de înțeles că CAS-ul, taxa pe care o plătim cu toții, va rămâne la minister. Vorbim, deci, de o nouă impozitare. De asemenea, Nicolăescu o dă la întors când e întrebat ce va face cu cele 50 de milioane. Nu are de gând să mai angajeze medici, nici să le mărească salariile celor care sunt acum în sistem.

De fapt, marea reformă vizează forma, nu și conținutul. Bolnavii vor merge, mai departe, la spital, cu vată, bandaje, seringi și antibiotice, dacă au nevoie de o operație sau de altceva. Iar ministrul își va freca mâinile, de bucurie că a reformat personalul tesa. Cât privește sănătatea...poate să moară.

Chiar dacă nenea Iancu scria "O scrisoare pierdută" tare demult, prin 1884, nu știu de ce am impresia că Farfuridi se referea la starea sănătății din 2013, atunci când se arăta hotărât să facă reformă: "Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!".