Regionalizare de doi euro

Despre regionalizare se bate apa în piuă de ani buni. La început, s-au lăudat cei de la PDL, cât erau la putere, că o vor realiza, pe principii europene.

Reprezentanții UDMR și-au frecat mâinile de bucurie. În sfârșit, autonomia, pe care o urmăresc asiduu, încă de la începutul anilor '90, părea mai aproape ca niciodată. Conform obiceiului dobândit în toții anii postdecembriști în care au fost la guvernare, au cerut enorm, ca să obțină, în final, ceva mai mult decât s-ar fi așteptat.

De data aceasta n-a funcționat. Cea mai mare masă a votanților PDL se afla în Ardeal. Dacă ar fi oferit, pe tavă, maghiarilor, felia de țară pe care o pretindeau, și-ar fi transformat votanții în cei mai aprigi dușmani. Dar nu puteau să spună nici că nu sunt de acord, pentru că udemeriștii amenințau cu trecerea în tabăra adversă și votarea unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Boc. Până la urmă tot au făcut-o, chiar dacă puțin mai târziu, când în fruntea Palatului Victoria ajunsese Mihai Răzvan Ungureanu. Cert este că proiectul a rămas închis în sertarele funcționărești, încă o bucată bună de timp.

După ce în fruntea bucatelor a ajuns USL, iar liderii PSD și PNL au descoperit că vistieria e cam goală și posibilitățile de reumplere nu prea există, s-a ajuns la concluzia că singura soluție rămâne cea legată de banii Europei, cea atât de hulită în urmă cu un an. Discursul s-a schimbat aproape peste noapte antieuropenii de ieri devenind, brusc, entuziasmați de valorile europene. Proiectul regionalizării a devenit, și el, o urgență națională.

De fapt, marea inginerie e una simplă de tot. Până la urmă, și județele sunt tot niște euroregiuni. Și nu reușesc să atragă cine știe ce bani. Șmecheria e că cei de la Uniunea Europeană au categorisit regiunile în funcție de populație. Și că regiunile pe care vrem noi să le facem intră la altă categorie. Așa, speră guvernanții, vom lua bani pe mai multe planuri: și la nivel de comună, și pe județ, și pe regiune.

Plus că se creează încă un rând de posturi, suprapuse celor județene, care ar mai putea da bani publici unor militanți zeloși ai partidelor, care au rămas pe dinafară la prima împărțire. Întrebarea este dacă mai rămâne ceva când scădem cheltuielile birocratice din sumele care ar veni în plus de la Bruxelles. Dar acesta este doar un amănunt.