Republica Dăbuleni

Casa de Cultură din Dăbuleni a devenit, peste noapte, un adevărat centru politic al României. Nu a existat nicio televiziune şi nicio gazetă care să nu amintească, în cursul săptămânii ce abia s-a scurs, de localitatea doljeană. Şi nu despre pepeni a fost vorba, ci despre partide politice, senatori şi alegeri. Mai precis, de aici şi-a făcut cunoscute planurile de viitor fostul număr 2 în stat, Mircea Geoană. Şi totuşi, de ce acum, în prag de alegeri, opoziţia şi-a asumat riscul unui scandal de proporţii şi şi-a expulzat fostul preşedinte al PSD şi al Senatului României, tocmai la Dăbuleni?

Doar pentru a se răzbuna Iliescu şi Năstase? Posibil, mai ales că declaraţia lui Geoană, „în 2005, l-am bătut la fundul gol pe Ion Iliescu", precum şi nervii care l-au trimis pe Iliescu la spital, pentru o noapte, demonstrează că episodul n-a fost uitat de niciuna dintre părţi şi încă doare, destul de rău. Dar, în mod sigur, nu a fost doar atât. Se ştie deja că DNA-ul cercetează cu atenţie modul în care s-a realizat campania electorală a candidatului PSD la Preşedinţia României, acelaşi Mircea Geoană.

Iar în ecuaţie sunt băgaţi ceva oameni de afaceri care au cotizat şi, foarte probabil, vor mai cotiza la partid, un institut de sondare a opiniei publice care şi-ar putea pierde orice credibilitate, chiar acum, înainte de alegeri, lăsându-i pe social-democraţi fără o armă puternică, de care au abuzat în campaniile trecute şi, nu în ultimul rând, imaginea pe care toate acestea ar crea-o în ochii electoratului.

Nu cumva acesta este adevăratul motiv, iar acţiunea de forţă din ultimele zile, soldată, în primul rând, cu sacrificarea unui post extrem de important, acela de preşedinte al Senatului a fost făcută la presiunea liberalilor, speriaţi că vor fi târâţi şi ei în acest scandal? Nu susţin că acesta este adevărul absolut, dar aşa se şopteşte prin unele colţuri mai întunecate de pe culoarele politice.

Dacă mai punem la socoteală şi faptul că existau voci care-l acuzau de mult pe Geoană de joc dublu, iar acum, cu ajutorul DNA-ului, gradul său de vulnerabilitate creşte exponenţial, se încheagă un tablou care zugrăveşte perfect modul în care se face politică pe plaiurile mioritice. E ca la pepeni: unii sunt mai mici, alţii mai mari, se mai răsuceşte codiţa, să se coacă forţat, chiar dacă se pălesc şi se vând toţi, după campania agricolă, la piaţă, cu etichetă de "calitatea I". E adevărat că mai cade câte unul de pe tarabă, se sparge şi murdăreşte tot, în jur. Dar aşa-i la noi. Politică de Dăbuleni.

Mihai Ghezea