România, 2014!

Iată că, în cele din urmă, am ajuns și în anul de grație 2014. Fără alegeri anticipate, fără Constituție nouă, fără regionalizare, fără sfârșitul lumii și fără schimbări spectaculoase politice, economice sau sociale. Nici măcar anunțatul exod către Germania și Marea Britanie n-a mai avut loc, spre totala dezamăgire a tabloidelor de la Londra.

Dacă ar fi să facem o retrospectivă a anului care s-a încheiat, așa cum se obișnuiește, ar trebui să recunoaștem, cu surprindere poate, că în ciuda agitației permanente și a evenimentelor care s-au succedat rapid și au reușit să pună pe jar pe toată lumea, din Europa și până peste ocean, rezultatele concrete tind către zero. Și sunt șanse mari ca toate astea să se repete și în anul aflat, acum, la debut. Asta, pentru că, deși se prefigurează schimbări importante la vârful politicii dâmbovițene, acestea influențează mai puțin de un procent din populația României. De ce? Simplu! Să le luăm pe rând.

Din punct de vedere economic, deși cifrele arată o creștere economică, fie ea și modestă, deși statele din zona euro anunță, pe rând, ieșirea din recesiune și relansarea consumului, deși leul a fost stabil peste așteptări, iar inflația mică, nivelul de trai al românului continuă să se înrăutățească. Salariile scad, impozitele și taxele cresc. Nicio autostradă nu e pe cale să se termine, dar se încep altele, care duc spre nicăieri. De fapt, către casa vreunui ministru. Oamenii de afaceri spun că nu au nicio speranță că va fi mai bine. Dimpotrivă.

Din punct de vedere social descoperim, din nefericire, aceleași tendințe. Anul a debutat cu noi proteste la Pungești, în continuarea mai vechiului război dintre populație și Guvern. În loc să caute soluții, tonomatele Puterii se chinuie să acrediteze ideea că asistăm doar la lupte interpartinice și că protestele din toată țara sunt orchestrate de Opoziție. Nu că dreapta n-ar încerca să profite de pe urma acestor mișcări sociale. Din păcate pentru toți, vocea străzii face tot mai puțină distincție între membrii unuia sau altuia dintre partide și cere, tot mai insistent, demisia întregii clasei politice. De fapt, mai exact cere politrucilor să renunțe la năravurile actuale.

Și așa am ajuns la cel de-al treilea vector, cel politic. L-am lăsat la sfârșit, pentru că este, în același timp, cel mai important sau cel mai puțin important. În funcție de unghiul din care privești. Politicienii au fost, tot anul 2013, în centrul atenției. S-au înjurat, s-au bălăcărit, s-au despărțit și iarăși s-au unit. Și-au acordat privilegii, chiar împotriva legii sau a bunului simț.

S-au îmbogățit, în mod cert. Pentru noi, ceilalți, n-au făcut absolut nimic. Ne-au ucis și bruma de speranță pe care o mai aveam. Anul acesta vor veni, din nou, cu mâinile întinse, să ne cerșească voturi. Și ne vor promite câte în lună și în stele. Și ne vor minți. Până când, oare?

Suntem în 2014! La mulți ani!