România a fost vândută FMI

Mare bucurie, mare, la Palatul Victoria şi la Cotroceni: România va primi, şi anul acesta, bani, împrumut, de la organismele financiare internaţionale. Pentru ca românul să nu se revolte, noile înţelegeri au primit şi nume care să îmblânzească realitatea: acorduri de tip preventiv. Adică, vezi doamne, nu luăm banii ăştia cu adevărat, decât în cazul în care chiar avem nevoie de ei.

Şi uite aşa, noul acord de tip preventiv, încheiat în martie, are o valoare de 3,09 miliarde DST (circa 3,5 miliarde de euro), respectiv 300% din cota pe care o are România la FMI. Până la finele anului, FMI ar mai putea pune la dispoziţia României încă două tranşe, în valoare de 480 de milioane de euro fiecare. Acordul cu Fondul Monetar Internaţional este însoţit de un sprijin preventiv de 1,5 miliarde euro de la Uniunea Europeană şi de un împrumut de 400 milioane de euro de la Banca Mondială.

Toate astea se adugă la cele peste 92 de miliarde de euro pe care ţara noastră le avea ca datorie la sfârşitul anului trecut.
Problema este că guvernanţii noştri ne prezintă toate astea ca pe mari realizări. Am aflat că am ieşit din criză, că economia este în creştere, că inflaţia scade, că salariile cresc, şomerii se împuţinează, că ne aşteaptă, în următorii ani, doar râuri cu lapte şi miere. Toate astea, pentru că am fost cuminţi şi am urmat întocmai indicaţiile preţioase ale Fondului Monetar Internaţional. Drept urmare, de bucurie şi plini de entuziasm şi de optimism, îi mai tragem un împrumut. Nu de alta, dar n-are cum să ne strice. Nu se ştie niciodată...

Cunoscătorii, în schimb, îşi pun mâinile în cap. Se ştie că războiul nu se mai poartă cu tancul şi cu kalashnikovul, decât în cazurile extreme. Altfel, pixul, tastatura şi maşina de numărat bani sunt armele cele mai periculoase. Scenariul este relativ simplu: distrugi economia unei ţări, apoi o împrumuţi cât se poate de mult, să nu moară de foame. De la un anumit nivel nu mai este nevoie de nimic în plus. Dobânzile enorme vor face ca datoria să devină imposibil de restituit vreodată. În acel moment poţi face orice cu ţara respectivă, pentru că îţi aparţine. Eventual, o poţi folosi pentru a arăta altora pisica, atunci când nu sunt ascultători. Este cazul Greciei, care demonstrează clar cât de neajutorat poate fi un popor căruia i se închide robinetul, cu atât mai mult cu cât vorbim despre o ţară care are asigurate venituri enorme.

România a ajuns şi ea datoare-vândută. Nici nu mai contează că banii împrumutaţi se duc pe salarii, pe pensii sau sunt, în cea mai mare parte, furaţi. Contează doar că nu vom mai putea scăpa, niciodată, de datorii. Pentru cititorii fideli, care, sunt convins, au înţeles ceea ce era de înţeles din editorialele mele din ultimele săptămâni, am şi o întrebare "de baraj": cine credeţi că se află în spatele FMI?

Mihai Ghezea