Să nu ne mai lăsăm prostiţi: REVOLUŢIA NU A ÎNVINS

„Revoluţia a învins”. Pe data de 26 decembrie 1989, în vâltoarea evenimentelor de atunci, apărea la televizor un personaj despre care lumea nu ştia atunci mai nimic, nu era cunoscut de opinia publică, şi anunţa: „revoluţia a învins”. Era Virgil Măgureanu, viitorul şef al proaspăt înfiinţatului Serviciu Român de Informaţii. Dom’ Profesor, cum i se va spune mai târziu, se înşela. Sau dacă vreţi să fim exacţi, nu avea dreptate decât în foarte mică măsură. Revoluţia nu învinsese. Era doar începutul. Ceauşescu fusese înlăturat de la putere. Dar era numai primul pas. Următorii nu au mai fost făcuţi. Revendicările pentru care s-a murit atunci pe stradă au rămas doar o simplă consemnare în cartea de istorie, alături de numele unor oameni, mai ales tineri, despre care autorităţile îşi aduc aminte o singură dată pe an, când depun coroane de flori la mormintele deasupra cărora peste an stă aşternută uitarea. Nu, Revoluţia nu a învins. Atâta vreme cât aproape nimic din ceea ce şi-au dorit cei care au ieşit în stradă nu s-a realizat, Revoluţia nu a învins. NU cred că a ieşit cineva să protesteze, dorindu-şi distrugerea industriei româneşti şi transformarea ei în fiare vechi, bune de dat la export, pentru că toate creanţele României, care nu erau puţine, să fie furate cu acte în regulă, după sentinţe judecătoreşti criminale şi prăduite apoi prin conturi particulare pierdute în paradisuri fiscale. Cu siguranţă, nimeni nu a ieşit în stradă pentru că valuta României să fie furată până ce Bancorex a dat faliment, pentru că Adrian Năstase să o moştenească pe mătuşa Tamara, Adriean Videanu să pună trei rânduri de borduri în Bucureşti produse de firma lui sau Elena Udrea să dea cu cretă pe asfalt şi să încaseze câte 10.000 de euro pe oră de la oricine îndrăznea să parcheze la marginea bordurii, pe domeniul public sau să dea ajutoare botine cu toc sinistraţilor luaţi de ape.

Nu vreau să amintesc aici toate nenorocirile care au lovit ţara noastră şi cine le-a comis. Nici nu avem destul spaţiu, nici nu am spune nimic nou. Sunt binecunoscute de fiecare dintre noi.
În decembrie 1989, atunci când viitorul director al proaspăt înfiinţatului SRI anunţa că „Revoluţia a învins”, oamenii care au făcut-o, oamenii simpli, cereau lucruri simple şi de bun simţ: lumină, căldură, mâncare, libertate. La prima vedere, s-ar părea că toate acestea s-au îndeplinit. Deci, există lumină? Există, nu se mai ia ca pe vremea lui Ceauşescu, iar copiii să înveţe la lumânare. Există căldură? Există. Dacă vrei, poţi da drumul la calorifer să dogorească la maxim şi dormi iarna cu geamurile deschise şi gaze din belşug la aragaz, astfel nici o gospodină nu mai trebuie să stea noaptea să gătească, atunci când gazele mai aveau ceva presiune. Există mâncare? Există. Galantarele sunt pline cu produse de toate felurile, dintre cele mai ofisticate până la cele mai simple alimente şi nu mai este coadă la ele. Libertate este? Este. Ziare de tot felul, televiziuni, libertatea de a-l înjura pe preşedinte la cârciumă fără să te ia nimeni la interogatoriu. Deci, „Revoluţia a învins”.

Să nu ne lăsăm însă prostiţi. Aţi trecut prin satele româneşti după orele 20? Beznă totală. Nici o autoritate nu mai stinge lumina. O fac oamenii, constrânşi de faptul că nu au cu ce plăti factura. Dar lumină există. Aţi intrat prin apartamentele românilor când afară sunt – 20 de grade? Calorifere reci, oameni zgribuliţi, îmbrăcaţi cu paltoanele şi cuibăriţi prin paturi cu plapuma trasă peste ei, copiii cu degetele roşii de frig care abia mai pot să scrie. Dar căldură există. Aţi văzut cozile sărăciei, cu mii de oameni care stau de la 4 dimineaţa oriunde se dă ceva de mâncare de pomană, sau bătrâni care privesc lung la galantarele pline de carne şi mezeluri şi în cel mai bun caz cumpără o jumătate de felie de parizer şi apoi îşi socoteşte banii dacă îi mai ajung pentru un kilogram de cartofi care s-au scumpit pentru a patra oară într-o săptămână? Dar mâncare există.

Aşa că, de aceea spunem că pe 26 decembrie 1989, cel care anunţa că: „Revoluţia a învins” se înşela. Revoluţia abia a început. Desăvârşirea ei o vom consemna abia atunci când acele cereri simple, strigate pe stradă de oamenii simpli în urmă cu 21 de ani, se vor îndeplini. Până atunci să nu ne lăsăm prostiţi. Revoluţia este abia la început.

Ovidiu Balan