Telefonie electorală

Tragedie naţională: finlandezii de la Nokia au anunţat că părăsesc plaiurile mioritice şi se îndreaptă, voioşi, spre Asia. Imediat, câţiva autointitulaţi analişti economici şi câţiva „jurnalişti" atent selecţionaţi şi înregimentaţi s-au grăbit, în cel mai curat stil al bocitoarelor de altădată, să plângă de mila ţării, dar şi să caute vinovaţi, pentru a-i lega la stâlpul infamiei. Pe de altă parte, politicienii au făcut şi ei, cum era de aşteptat, un adevărat circ. Puterea a anunţat că nu-i nici o nenorocire, pentru că locul finlandezilor va fi ocupat, repejor, de alte multinaţionale, cu care instituţiile statului poartă negocieri încă de pe la începutul anului. Nici opoziţia nu s-a lăsat mai prejos.

A decretat că toate astea se întâmplă din cauza impotenţei guvernamentale şi a organizat imediat ceva mitinguri de susţinere a viitorilor şomeri de la Jucu. Din nefericire pentru aceştia, ca şi pentru noi toţi, de altfel, soluţiile concrete au lipsit cu desăvârşire, înlocuite fiind cu elucubraţii ale reprezentanţilor ambelor tabere.

Dar să le luăm pe rând. Adevărul este că cei de la Nokia au explicat că fac această mutare din cauza crizei mondiale şi nu pentru că au ceva cu România. Să ne amintim că, în 2008, au venit la noi după ce au închis fabrica din oraşul german Bochum, pentru că angajaţii români au muncit pe salarii de 12 ori mai mici decât cele ale nemţilor. Dar asta nu înseamnă că ţara noastră este raiul investitorilor străini. Faptul că exporturile fabricii Nokia au reprezentat 7,8% din totalul exporturilor româneşti în 2010, respectiv 9% în primele 8 luni ale acestui an, ne arată că avem o industrie sub nivelul unei ţări bananiere. Ministrul român al Muncii, Sulfina Barbu, se laudă că un reprezentant al Comisiei Europene se va întâlni cu muncitorii de la Jucu şi speră ca Fondul European pentru Combaterea Efectelor Globalizării să finanţeze o serie de măsuri care să îi ajute pe muncitorii de la Jucu să îşi găsească noi slujbe. Asta-i tot ce pot face guvernanţii noştri, înţeleg.

Opoziţia este şi mai confuză. Primarul Sibiului, Klaus Iohannis, a declarat că politica Nokia denotă „comportament de lăcustă industrială", iar autorităţile române ar fi trebuit să stabilească în mod clar "în ce condiţii vine şi în ce condiţii pleacă" şi că autorităţile din Sibiu au evitat discuţiile cu companiile foarte mari, care îşi permit astfel de comportamente. Aici apar două probleme: Iohannis uită că partidul din care face parte era la guvernare în momentul semnării cu Nokia şi dă de înţeles că nu avem nevoie, pe aici, de companii de top la nivel mondial. Greu de înţeles...
Nici Victor Ponta nu s-a lăsat mai prejos: a organizat miting la Jucu, a declarat că a mers acolo să caute soluţii, nu să-l critice pe Boc, dar n-a făcut altceva decât să spună că vinovat e premierul, s-a lăudat că va aduce din nou lapte şi miere în zonă dacă ajunge la guvernare.

Concluzia este simplă: foştii angajaţi vor deveni şomeri, guvernul mai aduce o multinaţională, dar la vreo câteva sute de kilometri mai la deal sau mai la vale, nivelul de trai scade, în continuare, iar opoziţia vine, dacă vine, cu soluţii, în cel mai bun caz, fanteziste. Sigur este doar faptul că suntem în campanie electorală. Dar nici măcar asta nu-i o scuză!

Claudiu Bran