Ținutul Secuiesc ori Palatul Cotroceni?

România s-a scandalizat, vreme de o săptămână, după ce în presă a apărut proiectul de autonomie a Ținutului Secuiesc, meșterit în laboratoarele UDMR.

În scandal s-au implicat, uneori fără niciun motiv, instituții ale statului sau persoane publice care au căzut în capcana reprezentanților partidului creat pe criterii etnice.

Doar cine nu vrea nu pricepe că despre acest proiect se va discuta, la modul serios, abia peste câteva luni. Mai precis, între primul și al doilea tur de scrutin al prezidențialelor de la sfârșitul acestui an. Calculele arată că e de așteptat ca și de această dată etnicii maghiari ar putea înclina balanța pentru viitorul președinte al României.

Tot ca de obicei, nu va fi degeaba. UDMR va mai bifa pe lista sa, în mare parte alcătuită încă din anii '90, câteva puncte. Indiferent că le va primi din partea stângii sau a dreptei. Candidatul care va oferi mai mult va primi sprijinul Uniunii.

Documentul dat publicității exact acum nu este altceva decât o provocare clasică, marcă înregistrată a UDMR. Aruncată pe piață acum, la sfârșitul vacanței, când oamenii sunt mai degrabă interesați de deschiderea noului an școlar, cu tot ce înseamnă asta, când politicienii nu au intrat încă "în pâine", iar emisiunile și realizatorii "grei" se pregătesc de noi sezoane, de noi grile.

Dezbaterea este, oricum am lua-o, de suprafață, superfluă. În schimb, populația va recepționa, chiar dacă din auzite, tezele cele mai radicale ale proiectului. Naționaliștii fervenți își vor face numerele de circ, prezicând, din nou, ruperea celor trei județe din mijlocul României și alipirea lor la Ungaria.

În cele din urmă, când politicienii maghiari vor obține o mică parte din aceste revendicări, acest lucru va fi perceput drept o victorie atât de românii care se temeau de ce e mai rău, cât și de etnicii maghiari, care exact asta își doreau.

Mai grav este că este din nou jucată în picioare ideea de Constituție, prin punerea în discuție a unor teme profund anticonstituționale. Și că, în goana după cele șase procente tradiționale aflate în mâinile comunității maghiare, politicienilor români de la vârf le e groaznic de teamă să reacționeze. Dar pretind, în schimb, că vor să fie președinți "ai tuturor românilor". Poate că președintele României ar trebui numit de la Budapesta. Măcar am ști o treabă.