Vine nota de plată a prostiei!

În goana după profit (bani), în care nu s-au admis scrupule, am sacrificat aproape totul.

Și cel mai important domeniu care asigură viitorul și progresul societății, învățământul, cel care ar fi trebuit să selecteze și promoveze valorile, a fost transformat în ceva formal, standardele fiind coborâte sub pragul admisibil, încât orice „loază" întreținută poate deveni posesor al oricărui tip de diplomă își dorește „sponsorul" (de regulă părinții sau amanții). Rezultatul acestei grave pervertiri culturale, ce produce legiuni de absolveți semianalfabeți și, implicit, de ratați profesional, dar cu pretenții și aroganță deșanțată, este reflectat în toate domeniile vieții publice, dar mai ales în nivelul de trai al cetățenului român, ajuns sărac lipit într-o țară, comparată cu altele, extrem de bogată. Asta pentru că promovând mediocritatea, în toată „splendoarea„ ei grotească, a fost înghețată, într-un conservatorism stupid, orice șansă de a scăpa de anacronism și de arhaism. Și, fără șansă de opoziție, mediocritatea a copleșit întreaga societate, sufocând-o, încet dar sigur, precum într-o menghină acționată de o forță invizibilă, dar incontestabil prezentă. Deși nu recunoștem public, în particular am fetișizat dogmele comuniste, cele care instalau proletarul mediocru, teoretic, la cârma societății, venerând impostura non-valorii, pe care o idealizau și care constituia modelul și baza societății. Or, când ridici statuie mediocrității și venerezi lipsa de valoare, construind societatea pe aceste coordonate, nu e firesc să plătești prostia ? Or fi cei din afara unui asemenea sistem mai morali și mai civilizați, dar nu sunt proști să rateze ocazia când li se oferă un asemenea cadou al incompetenței și să nu profite. Și noi îl oferim, en-gros, în orice domeniu. Cum să nu fim taxați ? 

Prostul fudul, „blindat" cu diplome și titluri (academice sau de specialitate), a devenit un brand social, încât e ceva incredibil dacă nu-l întâlnești în toate domeniile de decizie. De la „juriștii" parlamentari, cu diplome obținute la unități de învățământ obscure, în care predau tot felul de caricaturi profesionale, unși profesori prin tot felul de accidente imorale și până la membrii guvernului, specialiști fără nici o oră de profesie și fără a fi concretizat vreo dată în vreun domeniu, avem legiuni de parveniți profesional, ratați intelectual, care, puși în fața unor teste reale (fără a putea copia și fără a se li se da subiectul) ar arata adevărata dimensiune a ignoranței instalată la pupitrul de comandă al societății. Aceștia alcătuiesc profilul actual al managerului României. O radiografie pertinentă, a personajelor ce au ajuns în fruntea țării și au administrat (profesional !?) România în ultimii ani, relevă un adevăr șocat, respectiv că România a fost administrată, în general, de hoți sadea, lipsiți de profesionalim, caracter și morală. Ce fel de criterii de competență managerială au avut primii-miniștrii când au numit în fruntea transporturilor un individ precum un hoț ordinar ca Fenechiu, profesionist în revopsit transformatoare, prin care a înșelat statul și a devalizat bugetul public? Ce competență a dovedit și care au fost criteriile profesionale care l-au impus pe Darius Vâlcov la finanțe, când acesta era unul dintre marii combinatori ai României, jefuind bugetul public ? Și dacă analizăm câți așa ziși manageri ai României, miniștrii, prim-miniștrii, secretari de stat, directori de societăți cu capital de stat, șefi de instituții publice, s-au dovedit a fi hoți ordinari, a căror unică preocupare a fost delapidarea fondurilor și averii publice, tragem, indiscutabil, concluzia că, făcând abstracție de unele excepții, domeniul în care au excelat, la capitolul „profesionalism", administratorii României, a fost hoția. Iar pentru a parveni în posturile care au permis devalizarea averii publice, majoritatea s-au „blindat" cu diplome și titluri, care cosmetizau realitatea, respectiv că în spatele diplomelor nu era decât un vid profesional și intelectual incontestabil. Și totuși rezultatele catastrofale înregistrate de acești pseudo-specailiști n-au contat, non-valorile mărșăluind în continuare, de parcă bazinul de slecție intelectuală și profesională doar la atât se limitează.

Și cum putem aștepta performanță când competența lipsește în totalitate ? Când semidoctul ia decizii, de regulă plafonate la nivelul sau de cunoaștere și percepție, cum să progresezi și cum să performezi? Cum să implementezi soluții corecte și eficiente, într-un domeniu de care ești străin ? Cum să decizi corect și profesionist când lipsa de expertiză e cea care carecterizează ? Cum să iei decizia corectă când nu știi nimic și ești influențat ușor de șmecherii care controlează sistemul, pozând în profesioniști bine intenționați și sfătuitori dezinteresați ? Cam așa sunt toți demnitarii, din nefericire pentru România. Armuri și blazoane de carton, garnisite cu titluri pompoase, plafonați si ratați profesional, dar orgolioși până la absurd.

Or, când o societate nu este capabilă să pregătească, selecționeze și filtreze valorile, implementând criterii reale și nu formale, pentru a selecționa și promova valorile și competența, acceptând formalul (diplome fără acoperire intelectuală) în locul expertizei demonstrate, nu are falimentul asigurat ? Pentru că, în competiție cu adevăratele valori, în aceste condiții, ce altă șansă poți avea decât să fii perdant ?

Că mediocrația generalizată, instituită la toate nivelele, în România, ține prizonieră - al unui sistem neo-comunist -, o întreagă populație, în care valorile sunt eliminate și promovate pseudo-valoarile, bazate pe formalism, este de o evidență cumplită și de un tragism inimaginabil raportat la speranțele de viitor ale societății. Iar acest gen de continuitate în ce privește organizarea și funcționarea societății, în care au prioritate șmecherii descurcăreți, nu numai că condamnă la sărăcie și sclavie populația României, obligată să suporte efectele prostiei la nivel de administrație internă, ci, în raport cu societățile similare din restul lumii, prostia demnitarului român este și decontată de către partenerii oportuniști fără posibilitate de contestare. Adică plătim de doua ori efectele prostiei. Și în plan intern și în plan extern.

S-a văzut ce s-a întâmplat când a fost pus ignorantul fudul și neexperimentat, plin de diplome și titluri, însoțit de amante la Bruxelles, la masa cu profesionistul incontestabil, cu experiență, în cazul subvenționării agriculturii și contingentării producției agricole. Normal că a pierdut și a condamnat agricultura românească (inclusiv industria ce depindea de materiile prime provenite din agricultură) la faliment. Ce știa ignorantul despre cheltuială, competiție, concurență loială, randament, profit sau rentabilitate ? La fel s-a întâmplat și când a fost pus ignorantul politic, fudul și arogant, la masă, lipsit de experiență, să privatizeze PETROM. S-a mulțumit cu un comision (șpagă) și a cedat totul, în termenii și condițiile impuse de partener, de parcă PETROM era al Rusiei. Și lista continuă, la nesfârșit, în toate cazurile în care România a fost „silită" (benevol !!??) să se așeze la masa negocierilor, reprezentată de profesioniști politici străni de condițiile aderarării la U.E. și de ceea ce înseamnă producția și piața de desfacere în economia unei țări. Rezultatul general ? Pierderi la toate capitolele. Niciunui negociator străin, care a avut în față pseudo-specialiștii politici români - emanați de simulacrul de democrație rezultat din încrucișarea acumulărilor comuniste cu ideea de capitalism asimilată formal -,  nu i-a păsat nici de titlurile academice, nici de doctoratele prezentate în cărțile de vizită ale reprezentanților României și nici de șmecheria afișată, ci de nivelul de profesionalism al negociatorului care, făcând un rezumat al rezultatelor, cu certitudine n-a existat. Și deși am pierdut aproape totul „la masă verde", datorită prostiei și lăcomiei, încă înainte de a negocia, n-am învățat nimic. Din contra, continuăm să ne prezentăm la masa negocierilor cu pseudo-profesioniști, emanați de un sistem de învățământ bolnav, în care profitul financiar este unicul criteriu al absolvirii, pierzând (anticipabil) orice negociere, în orice domeniu.

Că domnia și prostia (nu împreună, ci ciclic) se plătesc, e un fapt și nu doar o zicală. Din 1990 și până în prezent am „domnit", consumând puținul (sau multul) acumulat de generațiile anterioare, vândut de ignoranții demnitari români. Și s-a cam terminat vânzarea. Acum începem să plătim prostia. Adică miliardele luate de la FMI de guvernele Năstase, Tăriceanu, Boc, Ponta și miliardele luate de la băncile comerciale străine de către guvernele României, sume uriașe cheltuite aiurea, nu pentru dezvoltare, modernizare și rentabilizarea economiei ci pentru asigurarea nivelului de trai, subvenționând nemunca (mineritul, în special și domeniile industriei de stat) pentru voturi. Plătim cel mai scump carburant din UE și cel mai scump gaz deși, teoretic, sunt încă proprietatea statului român. Plătim cea mai scumpă hrană din UE după ce ignorantul demnitar a semnat ca prostul cea mai mică subvenție agricola din UE. Plătim chirii și utilități la nivelul UE deși avem cele mai mici venituri din UE, etc. În concluzie, plătim prostia acoperită de diplome a mediocrilor celor ce-au administrat România în ultimii douăzecișicinci de ani. Iar paradoxul e că nici nu recunoaștem și nu sancționăm această mega-mascaradă națională a incompetenței generale ce substituie competența pentru că, mai mult sau mai puțin, suntem toți profitorii acestei uriașe farse numită pregătire profesională prin învățământ de calitate (!!!???). Iar partenerii străini au profitat din plin speculând diletantismul și alimentându-ne vanitatea stupidă că suntem valori !