Ziua Națională, fasolea cu ciolan și analiștii lor

De 1 Decembrie, ziua României, ziua care simbolizează unirea tuturor românilor, am văzut, din păcate, încă o dată, cât de dezbinați suntem. Societatea românească și-a continuat zbaterile și lupta pentru regăsirea unei identități, în timp ce reprezentanții săi au mai făcut un pas înainte în războiul pe care-l poartă între ei, în goana după putere și bani. Totul, punctat cu pomenile tradiționale, menite să aducă voturi anul următor, la alegeri.

Pe ecranele televizoarelor s-au văzut doar stegulețe, coroane, fețe zâmbitoare și copilași privind, fermecați, la elicopterele și tancurile prezentate pe la defilări. Dincolo de camerele de luat vederi, însă, citind printre rânduri, descoperim declarații războinice, cocoșisme balcanice, declarații sforăitoare și lovituri sub centură, în goana disperată de strângere a câtorva puncte electorale în plus.

Până mai acum câțiva ani, președintele, premierul, miniștrii și parlamentarii se chinuiau, care mai de care, să fie prezenți, de Ziua Națională, la Alba Iulia, acolo unde a fost citită Proclamația de la 1 Decembrie 1918. Pe parcurs, din comoditate sau pentru a nu pierde timpul lor prețios, mulți dintre ei au mai renunțat. Anul acesta, de la Alba Iulia a fost transmis cel mai îngrijorător mesaj pentru România. Puterea, anunțată că vor exista manifestații împotriva exploatărilor de la Roșia Montană, dar și împotriva gazelor de șist, a ales să se împartă între București și Iași. Singurul „sacrificat ” a fost ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean.

În replică, au fost prezenți mai toți liderii opoziției de dreapta, fostul lider al minerilor, Miron Cozma, dar și primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă. Și participanții la manifestări au fost împărțiți. Unii – militanți împotriva exploatărilor miniere și de gaze de șist, alții – pentru unirea cu Moldova de peste Prut, pentru reinstaurarea regalității sau pentru a cere DNA stârpirea corupției. Restul, puțini, se întrebau ce s-a ales de ziua noastră națională. Oricum, cu toții au huiduit când reprezentanții clasei politice au depus coroane de flori la statuia lui Mihai Viteazul din Cetatea Alba Iulia.

La București, unde s-a cheltuit peste un milion de euro pentru defilare, oamenii au acceptat invitația și au participat, în număr mare. Dincolo de înghesuială, de demonstrații ale lipsei de civilizație ori, în rare cazuri, de exemple, dincolo de bucuria celor mici, nerăbdători să urce pe orice vehicul cu două, patru sau mai multe roți, ori cu șenile, un singur lucru trebuie reținut: pe traseul paradei, singurii care au fost însoțiți permanent de aplauze, de la un capăt la altul, au fost reprezentanții SMURD. Adică medicii și asistentele blamați de politicieni în urmă cu câteva zile, când voiau să facă grevă generală. Nu vreau să interpretez eu ce înseamnă asta, clasa politică plătește destui analiști din banul public.

După momentele festive, politicienii și-au continuat ciorovăiala. Primarii au oferit sarmale, fasole, ciolan, sau mici. Nu în cantități mari, ca în campaniile electorale, dar destul cât să mai atragă câțiva nehotărâți. Întors acasă, am fost uimit să realizez că singurul tricolor arborat pe stradă se găsea la balconul unei familii venită, de curând, din Republica Moldova. Nici asta nu știu ce înseamnă. Noroc cu aceiași analiști plătiți din banii noștri. O las în grija lor.

La mulți ani, România!