Scurgeri de informații, la nivel înalt

Criza din Algeria a ținut un întreg popor cu sufletul la gură, timp de mai multe zile. De fapt, mai multe popoare, pentru că nu am fost singurii în această situație, dar la noi a fost puțin altfel. Nu suntem la prima încercare de acest gen.

În urmă cu ceva ani am trăit cu toții, secundă cu secundă, spaimele celor trei jurnaliști răpiți în Irak. Atunci, totul s-a terminat cu bine, cu lacrimi de bucurie și cu mâini ridicate victorios în aer, pe aeroport, acolo unde pe cei trei îi aștepta președintele, urmat de mai tot Guvernul, de alte zeci de șefi și șefuleți.

Mai târziu am aflat că toată nebunia a fost o mare păcăleală, pusă la cale din țară. În cele din urmă, Hayssam, regizorul primului episod, a turnat și continuarea: plecarea din țară, printre oi. Un scenariu din aceeași categorie de proastă factură, fum în ochii celor care susțineau că a plecat de pe aeroport, cu gardă militară și tot tacâmul.

În sfârșit, ce-a fost a fost. De data aceasta, lucrurile n-au mai mers la fel. Autoritățile au băgat capul în nisip și s-au făcut că plouă. N-au dat absolut nicio informație, n-au spus că se ocupă, că-și dau silința, că știu ce au de făcut. Nimic din toate astea. În schimb, au ieșit la rampă sâmbătă, să anunțe că un român a murit acolo și că alții au scăpat.

N-aveau habar când a murit și cum. În schimb, s-au bătut cu pumnii în piept că a durat atât de mult pentru că au avut grijă să anunțe întâi familia, ca să nu afle din presă. Și și-au motivat lipsa de comunicare din toate zilele trecute prin faptul că au protejat, astfel, viețile celorlalți.

În schimb, au uitat să explice cum se face că un realizator de emisiuni de la Antena 3 avea informația că sunt cel puțin doi români ostatici. Și a dat-o pe post, dar și pe blogul personal.

Povestea cu surse din Algeria sau din rândul teroriștilor nu ține. În cazul acesta, vorbim despre scurgeri de informații la cel mai înalt nivel și de punerea în pericol a unor vieți omenești. Unul dintre cei câțiva care cunoșteau această informație a lăsat-o să "scape" către presă. Plătește cineva pentru asta sau ne facem, din nou, că plouă, la fel ca și în cazul Hayssam?

Ce încredere pot să mai aibă în noi serviciile partenere de informații? În Franța sau Anglia, politicienii de la vârf au ieșit cu cel puțin 24 de ore înaintea alor noștri și au explicat ce se întâmplă. La noi, totul funcționează "pe surse".

Dacă luăm de bune cele spuse de ministrul de Externe, informația punea în pericol viețile celorlalți. S-a spus, la un moment dat, că românul anunțat oficial drept ostatic a fost eliberat și se află în viață. Apoi am aflat că un român a fost ucis. Cine ne garantează că dezvăluirea faptului că sunt cel puțin doi ostatici români nu a contribuit la acest deznodământ tragic? Sau ministrul Corlățean ne-a mințit pe toți?
Un om a murit. Dumnezeu să-l odihnească!