Best Dental

Susţine-o pe Oana! (terapareză spastică)

Ziarul Atac, 3 februarie 2013, Ora 20:41

  • print
  • |
sustine-o-pe-oana-terapareza-spastica-29263-1.jpg

Mama Oanei ne scrie: De 15 ani, fiica mea, Oana Elena Cojocari suferă de tetrapareză spastică şi este ţintuită într-un scaun cu rotile.

Nu ştie ce înseamnă să alergi, să dansezi, să te bucuri de viaţa de adolescent... pe propriile picioare. Mereu are nevoie de un însoţitor, de cineva care să o ridice din pat, să o aşeze în scaunul cu rotile, scaun care i-a devenit prieten şi duşman în acelaşi timp. S-a grăbit să vină pe lume la şapte luni, cu o greutate de doar 980 de grame, neştiind că o boală grea o va ţintui la pat la câteva luni după naştere.

Este în clasa a VII-a, învăţământ la domiciliu şi speră în fiecare zi că va veni şi momentul în care se va ridica singură din scaunul cu rotile şi va putea să facă câţiva paşi fără însoţitor. Până la patru luni, fetiţa nu a avut probleme de sănătate. La patru luni am mers cu ea la spitalul din Suceava, cu o banală răceală. Nu ştiu ce s-a întâmplat atunci. I s-a administrat o injecţie, nu ştiu ce să spun, doar că din acel moment fetiţa a intrat în comă. Am tot fost cu ea prin spitale, iar la 9 luni, medicii i-au pus un diagnostic greu de acceptat, tetrapareză spastică, care i-a afectat complet locomoţia.

Am mers cu Oana şi la alţi medici din ţară, care i-au pus acelaşi diagnostic. A fost operată la ambele picioare în mai multe rânduri. Din păcate, au trecut anii şi, din lipsa banilor, am stagnat orice şedinţă de recuperare, nu am dus-o la un spital universitar pentru a o opera la genunchi, după cum ni s-a sugerat, şi nici nu am cum să-i aduc un kinetoterapeut la domiciliu. Nu ne permitem.

Fiica mea are nevoie de şedinţe de recuperare, de tratament balneoclimateric, de un regim alimentar sănătos, doar că toate acestea au un preţ, pe care noi,părinţii ei nu îl mai putem plăti. Tatăl Oanei are un venit ce depăşeşte cu puţin 700 de lei lunar, iar eu primesc lunar salariu de însoţitor, de circa 500 de lei, la care se adaugă alocaţia de stat pentru Oana şi fratele ei, cu doi ani mai mare, elev în clasa a XI-a, la un liceu sucevean. Cu aceşti bani, reuşim cu greu să le asigurăm cele necesare celor doi copii, dar mai ales Oanei.Ca orice adolescentă, Oana iubeşte muzica, are prieteni care o vizitează şi o scot la plimbare cu căruciorul prin localitate, oameni care atunci când Oana îşi aniversează ziua îi sunt aproape şi o fac fericită.

Ea se simte tare stingheră, necăjită când vorbeşte despre ceea ce şi-ar dori, pentru că nu îi putem asigura tot ceea ce şi-ar dori: fructe, o alimentaţie bogată în proteine, vitamine, un sejur la o staţiune balneoclimaterică, care m- ar costa circa 750 de lei, pentru 18 zile. Nici nu pot să mă gândesc la aşa ceva. Este salariul meu pe o lună şi jumătate. De peste patru ani nu am mai dus-o nicăieri pe Oana.

O şedinţă de kinetoterapie este 40-50 de lei. Nu ne permitem. Îi fac eu masaj zilnic, dar are nevoie de mai multe proceduri pentru ca muşchii de la picioare să nu se atrofieze. Pericolul este ca boala să nu se accentueze. Mâinile şi le poate folosi mai bine, scrie şi singură, cât de cât, dar poate folosi calculatorul, tastatura, ceea ce îi este de mare folos.

Ar avea nevoie şi de ochelari, pentru că are strabism şi vede din ce în ce mai rău. Sunt multe bucuriile adolescenţilor din ziua de azi, însă, pentru Oana, cele mai fericite momente au fost atunci când a câştigat, la un post de radio, două bilete la concerte cu Keo şi Alexandra Ungureanu, cu care şi-a făcut fotografii, dar şi atunci am dus-o la un concert cu Fuego. Îi place să asculte muzică, să cânte şi să înveţe limba engleză. De mititică îşi dorea să devină medic, apoi profesoară de engleză, iar acum şi-ar dori să se facă kinetoterapeut, pentru a-i ajuta pe copiii bolnavi ca ea. Este un copil foarte sensibil.

Nu spune tot ce o doare, tot ce şi-ar dori, dar o văd că se închide în ea şi suferă enorm. Noi, ca părinţi, încercăm să îi asigurăm hrana zilnică, fără să reuşim să-i cumpărăm dulciuri, fructe, vitamine.E dureros să o văd cât suferă în fiecare zi... măcar de aş putea să îi ofer mici bucurii în fiecare zi... să îi mai alin suferinţa... dar nu pot face asta din cauza lipsei banilor... şi e nedrept!!!

Date de contact şi donaţii
ADRESA : SAT SF.ILIE, COM. SCHEIA, NR.864, JUD. SUCEAVA
CONT : RO72 INGB 0000 9999 0234 5948 (RON)
Persoană de contact: Cojocari Nicoleta
Tel: 0740424580
Email: cojocari_nicoleta@yahoo.com

 

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
22:40