Un înger cu aripile frânte timpuriu: Ajutaţi-l pe Marius!

Am pierdut o lungă perioadă de timp încercând să găsesc un început pentru acest text şi, sincer să fiu, încă îl caut. În cele ce urmează vă voi prezenta o poveste cutremurătoare, a unui simplu copil, a unui împătimit fan al fotbalului, că, na!, puştii care au crescut văzându-l pe Hagi la televizor nu puteau să aibă un alt destin.

Putea fi oricine în locul său, eu, tu, ei, dar destinul l-a ales pe el, pe numele său Gheorghe Marius. În perioada în care toţii copiii se grăbesc să crească - cea a adolescenţei -, soarta avea să fie nemiloasă cu acesta, mai exact în anul 2002, când a fost diagnosticat cu astrocitom pilocitic cerebelos drept - tumoare pe creier.

A fost operat de urgenţă la Spitalul "Bagdasar-Arseni", iar intervenţia reuşise şi totul părea că va intra pe făgaşul normal. Peste numai doi ani însă, a reapărut în acelaşi loc.

În 2005 a suferit o nouă operaţie şi a aflat că tumoarea nu putea fi extirpată în totalitate, dat fiind faptul că o parte din ea era aderentă de trunchiul cerebral şi se recomanda un tratament cu radio-terapie, ceea ce s-a dovedit a fi o gravă eroare profesională, deoarece nu a făcut decât să-i înrăutăţească situaţia, mărindu-i zona de infecţie.

Apoi a avut loc o nouă intervenţie chirurgicală, soldată cu un stop cardio-respirator, urmat de o comă profundă. Timp de două luni, doar aparatele l-au ţinut în viaţă pe Marius. Când s-a trezit a avut un şoc, din cauza parezei de pe partea dreaptă a feţei.

După trei luni de la operaţie, a fost externat cu sondă urinară, sondă nazo-gastrică şi canulă. În timp, datorită voinţei de invidiat, a rămas doar cu sonda nazo-gastrică, cu ajutorul căreia se şi hrăneşte.

În anul 2009, graţie unei donaţii, a putut pleca la Hanovra, acolo unde a trecut printr-o altă intervenţie chirugicală la gât, menită să-i redea puterea de a înghiţi. În continuare, el trebuia să susţină o perioadă de recuperare, urmând ca după aceea să i se facă un transplant de nerv facial.
La întoarcerea în România era plin de speranţe, dar, din nou, indiferenţa doctorilor noşti avea să-şi spună cuvântul, el neputând nici la această oră să mănânce singur. Deşi au trecut aproximativ trei ani, se hrăneşte cu aceeaşi blestemată sondă nazo-gastrică.

Înainte de prima operaţie

"Gândiţi-vă că ţineţi în mână un măr şi nu puteţi muşca din el, nu-i puteţi simţi gustul. Îl vedeţi cât e de copt, parcă-i şi puteţi simţi aroma de odinioară, dar, totuşi, să mestecaţi o bucăţică este imposibil, oricât ar fi ea de mică", mi-a spus mama sa, cu ochii înlăcrimaţi şi cu inima sfărâmată.

Acum, Marius are nevoie de alţi 25.000 de euro, pentru transplantul de nerv facial şi speră ca undeva pe lumea aceasta să existe acei oameni care să ajute soarele să revină pe strada sa.

Cine doreşte să îl ajute pe Marius îl poate contacta la numărul de telefon: 0744.145.078