Schimbarea la faţă a Domnului: datini şi obiceiuri

Schimbarea la Faţă intră dincolo de timp, în timpul învierii, al slavei lui Dumnezeu. Ea revelează scopul istoriei, care va fi transfigurarea totală şi definitivă a lumii, "care suspină încă în durerile facerii".

Sărbătoarea aminteşte momentul în care ucenicii Petru, Iacob şi Ioan, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că Iisus nu este doar un prooroc, ci însuşi Fiul lui Dumnezeu. În timp ce Iisus se ruga, apostolii au tresărit văzând cum chipul Mântuitorului se schimbă: faţa îi strălucea ca soarele, iar hainele i se făcuseră albe că zăpada.

În lumină, doi bărbaţi, marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie, stăteau de vorbă cu Iisus despre patimă şi moartea Sa în Ierusalim. Semnificaţia tainică a sărbătorii este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din timpul vieţii.

Datini şi obiceiuri

În popor, sărbătoarea este privită şi ca începutul toamnei. Astăzi nu se lucrează, iar cei care nu respectă tradiţia vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile. Cine spală haine astazi, va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe, iar parul fetelor care se spală azi pe cap nu mai creşte, aşa cum nu mai creşte iarba.

Se spune că oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, vor muri până la sfârşitul anului. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de cineva, că aşa vei fi tot anul.

Oamenii care se roagă astăzi să scape de o patimă vor fi vindecaţi. Femeile însărcinate care respecta sarbatoarea vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi. Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamnă va fi roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi mohorâtă.