Drogurile au intrat în penitenciar prin sărut

Drogurile au intrat în penitenciar prin sărut”, susține Cristina Teoroc, directorul Penitenciarului Jilava

Telefoane ascunse în cutii de măsline sau în cozonac, scrisori cu canabis, droguri introduse prin sărut, că și deținuții au iubite, soții – sunt doar câteva dintre trucurile folosite de „locuitorii” Penitenciarului Jilava, pentru a păcăli vigilența gardienilor. Despre viața de dincolo de gratii ne vorbește, în exclusivitate, CristinaTeoroc, directorul Penitenciarului Jilava.

Populația deținută la Penitenciarul Jilava este „amestecată”. Sunt oameni din toate mediile sociale, plus 34 de cetățeni străini, din 10 națiuni. Firesc, deținuții care au săvârșit fapte de corupție, infracțiuni economice etc. provin de obicei din medii sociale mai educate și mai înstărite. Cum reacționează ei la regimul de detenție? „Depinde, de la caz la caz. Unii care au ajuns în anumite funcții plecând de foarte de jos, sunt mai obișnuiți cu privațiunile și mai puțin pretențioși. Alții provin din medii intelectuale, au fost școliți în străinătate, iar când vin prima oară și văd unde au ajuns le este foarte greu să se adapteze rapid mediului carceral. De unde puteau să își aleagă zilnic ținuta, să-și acceseze imediat telefonul, internetul și să își facă un program al lor, nu mai pot face așa ceva. Dar asta e valabil, până la urmă, pentru toată lumea. Pe de altă parte, Penitenciarul Jilava este unul de sfârșit de pedeapsă sau pentru cei cu pedepse mai mici. Cumva, aici ajung deținuții după ce au fost la Rahova sau au trecut prin alte penitenciare. Deja nu mai sunt la început de pedeapsă și se gândesc la libertate, mai au puțin de stat, iar, de la caz la caz, muncesc în regim deschis și semideschis. Și mai e ceva! Fiecare reacționează și în funcție de susținerea psiohologică pe care o are în spate, iar aici familia are un rol foarte important”, spune comisar șef, Antoanela-Cristina Teoroc, director la Penitenciarul Jilava.

Jilava, un penitenciar de Capitală

Există deosebiri între deținuți? Există, în măsura în care unii muncesc și sunt plătiți pentru asta, plus că provin din medii sociale mai înstărite și pot primi pachete de acasă. „Noi suntem, de pildă, obligați să cumpărăm cel mai ieftin detergent de pe piață, ei (deținuții- n.r.) pot să își achiziționeze un detergent mai parfumat. Unii se mulțumesc cu așternuturile date de penitenciar, alții își aduc de acasă. Unii acceptă culoarea albă pentru camere, alții adaugă un strop de culoare la zugrăveală. Există aceste diferențe în cameră, dar în ansamblu nu sunt decât simple detalii. Nu există tensiuni între deținuți la noi fiindcă suntem un penitenciar de Capitală. Aici toată lumea are posibilități și nu există probleme între deținuți. Poate dacă mergeți într-un penitenciar din mediul rural, din zonele sărace ale țării, poate că în acele locuri sunt tensiuni între posibilitățile financiare ale unor deținuți și ale altora. La noi, jumătate din cei circa 1.100 de deținuți muncesc, cred că peste 500. Dintre aceștia, 300-400 muncesc pe bani și își cumpără cele necesare, pe lângă ce le oferim noi.”

Deținuții cumpără produse de la magazinul din penitenciar sau fac comandă la supermarket

Deținuții de la Jilava au un magazin în penitenciar, dar ei își mai pot comanda produse și de la un supermarket care le aduce la comandă. De asemenea, deținuții care muncesc în exteriorul penitenciarului, fără supraveghere, primesc dimineața telefonul mobil, merg la muncă, iar când se întorc îl predau la poarta închisorii. Ei dispun de o anumită sumă de bani și își pot cumpăra cele necesare de la un magazin apropiat de locul de muncă și agreat de penitenciar. Numai de acolo au voie să cumpere, iar la întoarcerea de la muncă trebuie să prezinte un bon/chitanța pentru a verifica ce și-au cumpărat.

Deținuții ascund obiectele interzise în cozonac

După cum știm, la Jilava au fost și sunt multe „vedete”, dar dna Teoroc a refuzat să ne vorbescă despre acest subiect. Nu a comentat nici perchezițiile făcute de DIICOT în legătură cu mafia drogurilor: „Eu nu pot să fac dezvăluiri despre o anumită acțiune care nu ne aparține (…) Perchezițiile nu au avut legătură cu penitenciarul, au avut legătură, așa cum s-a spus și în comunicatul DIICOT pentru presă, cu un caz de-al lor pe care l-au urmărit și au făcut perchezițiile lor aici, după cum facem și noi perchezițiile noastre, atunci când e cazul.” Apropo de percheziții! Atunci când personalul penitenciarului are suspiciuni asupra unei posibile introduceri de droguri în penitenciar, verifică inclusiv corespondența deținuților, nu în sensul că o citesc, dar îl pun pe deținut să o deschidă în fața unui lucrător al penitenciarului. Dacă situația o impune, scrisoarea este trimisă la analiza de laborator, iar deținutului i se dă o copie după ea. „Au fost cazuri în care au fost introduse telefoane mici prin cutii de măsline sau în cozonac. La vizite pachetele sunt verificate, deschidem cutiile de conserve sau rupem cozonacul, atunci când există suspiciuni, dar cazurile acestea sunt mai rare. Să știți că drogurile au fost introduse și prin sărut în penitenciare. Deținuții au voie să-și întâlnească iubitele, soțiile, familia, să se îmbrățișeze, să se sărute, dar, suntem vigilenți!”

Unii dintre deținuți sunt „profesorii” altora

Deși legea nu face clar o distincție între separarea persoanelor cu recidivă și a celor închiși pentru prima oară, sau între cei condamnați pentru o infracțiune deosebit de gravă și una de natură economică, totuși conducerea penitenciarului spune că nu amestecă deținuții. Pedepsele sunt individualizate fiindcă unii deținuți sunt mai ușor de convins să facă un lucru sau altul, alții nu. Unii deținuți nu au nevoie de multe, e suficientă o mâncare bună, un pat curat, iar dacă mai și sunt trimiși la muncă și fac un ban le e suficient. Alții au nevoie de mai mult. „Unii poate au și două facultăți, au nevoie să discute cu cineva de nivelul lor. Acești oameni au nevoie de un alt tip de reintegrare, sunt cei care reprezintă pentru noi o provocare tot timpul. Mereu trebuie să le găsim activități noi și interesante. Pentru unii ca ei, biblioteca Penitenciarului Jilava, care are 20.000 de volume, nu mai are secrete. Ei bine, pentru astfel de oameni trebuie să găsești munci pe potrivă, de aici unii ne acuză că am face favoruri. Noi lucrăm individualizat cu fiecare, în funcție de pregătirea sa. De obicei, pe acești oameni îi punem să îi învețe pe ceilalți cum să se spele pe mâini sau chiar să îi învețe o limbă străină etc. Pe scurt, îi punem să facă lucruri care le pun mintea la contribuție, le ocupă timpul într-un mod satisfăcător. Legea nu ne cere separarea recidiviștilor de nerecidiviști, dar legea spune că o anumită categorie de persoane, mai bogate, sunt vulnerabile vizavi de alți deținuți în penitenciare”, mai spune dna comisar șef Teoroc.

Antoanela-Cristina Teoroc, „mămica” deținuților de la Jilava

De mai bine 27 de ani Antoanela-Cristina Teoroc lucrează la Penitenciarul Jilava, exceptând doi ani cât a lucrat în Administrația Națională a Penitenciarelor. A preluat funcția de director general chiar în pandemie și, de tânără, s-a mișcat în lumea dură a bărbaților, pe care nu a perceput-o ca o amenințare, ci ca pe o provocare căreia i-a ținut piept. Inițial, a lucrat pe partea de asistență și reabilitare socială, dar acum e comisar șef de penitenciar, iar rolul pare să îi vină mănușă. Are în subordine atât bărbați cât și femei, dar mai ales se ocupă de un penitenciar cu aproape 1100 de deținuți. „Mulți deținuți îmi zic mămică, că au ajuns aici de mai multe ori, îi știu de când erau niște copii, din păcate! Nu e așa de dificil să conduci un penitenciar, dar asta vine din experiența și vechimea mea în muncă”, spune Cristina Teoroc.