Burduja senior, tatăl lui Ion, a făcut băiat deștept

Tatăl lui Ion a făcut băiat deștept

Sebastian Burduja este unul dintre puținii politicieni români programați încă din fragedă pruncie să ajungă deținător de funcții importante în statul român. Pe când era vremelnic primar numit în Piatra Neamț, tăticul, Marinel, se juca cu micuțul Sebastian împopoțonându-l cu eșarfa lui tricoloră și profețindu-i că va ajunge președinte într-o bună zi. Atât de mult i-a băgat băiatului în cap ideea asta, încât acesta a ajuns să și creadă în ea și să-și croiască minuțios cariera, ca să-și atingă obiectivele.

Școlit pe aproape o jumătate de milion de dolari în SUA, Tianu, cum îi spun amicii, a parcurs traseul regulamentar: Stanford, Harvard, o firmă de pe Wall Street pe la care au trecut toți piloșii pseudo-elitelor românești, de la Andrei Caramitru la Raul Pătrașcu (băiatul care a stârnit hohote până la Paris povestind că gazele lacrimogene schimbă ADN-ul oamenilor), apoi ceva funcție de complezență pe la reprezentanța în România a Băncii Mondiale. Burduja cel tânăr și-a construit cu grijă imaginea de tânăr calificat care s-a întors acasă ca să facă minuni pentru patrie.

După ce în studenție i-au făcut băieții o ligă a studenților români din străinătate, care a eșuat, în cele din urmă, să devină baza de recrutare și influență pe care și-o doreau creatorii, Burduja s-a trezit șef peste un soi de fundație care n-avea nici scop și nici obiective concrete, dar a beneficiat, la lansare, de prezența unor grei precum Geoană sau Dan Voiculescu, alături de alți băieți de calibru similar, cărora costumele scumpe le acoperă cu greu rănile provocate de epoleți.

În fine, prin 2016, Burduja a pus piciorul în prag și și-a făcut partid. Partiduleț, mai exact, pe numele său PACT, atât de mic încât n-a reușit să obțină decât voturile membrilor familiilor membrilor, pe acolo pe unde au candidat aceștia.

Și pentru că traseul părea că se înfundă înainte chiar de a atinge vreo culme, s-a trecut la planuri mai îndrăznețe. Cum a fost mitingul diasporei din 10 august 2018. Mitingul cu pricina, pe care Burduja și l-a asumat încă de la bun început, ar fi trebuit să fie marea rampă de lansare a tinerei beizadele. Adepții, racolați din LSRS, îl cereau deja prim-ministru, în timp ce oameni de încredere, precum Mihai Cristian Dide, aruncau cu căcat în jandarmi de la adăpostul rulotei instalate ilegal în centrul Pieței Victoriei.

La distracție trebuia să participe și Gabi Oprea, care avea rolul să-și mobilizeze oamenii din galerii și fidelii din Jandarmerie, în scopul unui caft sângeros care să provoace reacții prezidențiale din deja cunoscutul gen liric „A trebuit să moară oameni…“.

Doar că n-a fost să fie, un eveniment nefericit în familia Burduja rupând aproape relațiile dintre tată și fiu și determinându-l aproape pe acesta din urmă să renunțe definitiv la orice gânduri de mărire. Norocul nostru că este un om puternic și că s-a redresat rapid. Atât de rapid, încât a ajuns direct vicepreședinte al PNL, în urma fuziunii dintre PACT și PNL. O fuziune prestigioasă, care i-a întărit pe liberali cu aproximativ trei-patru oameni și cinci potențiali votanți.

Odată ajuns PNL la guvernare și Sebastian Burduja membru al Camerei Deputaților, cariera-i a început din nou să urce. Mai întâi secretar de stat la Finanțe în Guvernul Orban, nu și-a găsit loc în Guvernul Cîțu, așteptând cumințel în băncile Parlamentului. Răbdarea i-a fost răsplătită cu un post de ministru, la Cercetare și Digitalizare, de unde spera, în cele din urmă, să ajungă ministru plin al Finanțelor. Mai ales că la Digitalizare și-a dovedit pe deplin capacitățile. Dacă a reușit să-i vândă lui Ciucă o făcătură pe post de Inteligență Artificială, ar fi existat speranțe că ar putea să scoată din burtă și o scădere a deficitului bugetar. Doar că maturii din PNL și PSD au avut alte păreri, în cele din urmă, și i-au dat pe mâini Energia, locul predilect de joacă al băieților deștepți. De fapt, este și prima tentativă a domnului Burduja de a demonstra că banii investiți de tată în studiile scumpe din SUA îi dau dreptul să se pretindă deștept. Căci, altfel, până acum, ditamai absolventul de Stanford, cu masterat la Harvard și doctorat la ASE, a debitat în public aceleași banalități ca un absolvent al prestigioasei „Spiru Haret“.