Întrebare: Ce mai fac polițiștii din România? Vin și fură!

Întrebare: Ce mai fac polițiștii din România?

Răspuns corect: Vin și fură!

Pentru cei care sunt intrigați de titlul articolului, menționăm că din informațiile apărute în spațiul public în ultimele două zile, asta rezultă că ar face polițiștii din România.

Este evident că afirmația noastră nu îi vizează pe toți polițiștii, însă este la fel de evident că atât instituția publică în care aceștia își desfășoară activitatea, cât și funcționarii menționați, activează într-un nedisimulat dispreț față de dispozițiile legale, ca și cum instituția și personalul acesteia au doar drepturi și nu au avea obligația de a se conforma prevederilor legale.

În acest fel s-a ajuns la situația în care, spre deosebire de cetățenii care nu posedă un statut profesional și/sau relevant care să le asigure în mod real, un anumit nivel de impunitate, numeroși polițiști se conformează dispozițiilor legale doar dacă doresc și mai ales dacă le convine.

Acest fapt îngrijorător în esența lui, demonstrează că instituția poliției române a ajuns un fel de stat în stat în care polițiștii, spre deosebire de cetățenii obișnuiți și care nu posedă această calitate oficială, fac ce vor, când vor, cum vor și dacă vor, deși ca beneficiari de drepturi salariale și conexe motivante comparativ cu cele de care beneficiază alte categorii profesionale, activitatea lor și a instituțiilor din care fac parte, ar trebui să fie una ireproșabilă și care să aibă ca rezultat vizibil și incontestabil apărarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor comunității.

Despre numeroase exemple de comportament necorespunzător ale polițiștilor se poate scrie extrem de mult, însă este evident că instituția nu dorește corectarea modelului comportamental neoficial al funcționarilor ei, iar în numeroase cazuri organele de urmărire penală care au de examinat diferite situații care îi vizează pe aceștia, practică un sistem de dublu standard favorizându-i datorită faptului că cei vizați sunt percepuți ca parteneri instituționali ai acestora.

Astfel s-a ajuns la situația revoltătoare în care polițiștii în general și unii dintre ei într-o mai mare măsură decât ceilalți, să dobândească un nivel ridicat de ,,imunitate” la prevederile legale, permițându-și și permițândus-se să săvârșească diverse încălcări ale dispozițiilor legale și spre deosebire de alte categorii de persoane care nu posedă calitatea de polițist și săvârșesc același tip de fapte, împotriva lor ori să nu fie luate măsuri punitive, ori ca acestea să fie nejustificat de blânde raportat la gravitatea faptelor comise.

Titlul articolului este dat de unele dintre activitățile pe care funcționari publici care au calitatea de polițiști sunt semnalați public că le desfășoară.

În curtea sediului Poliției Orașului Ștefănești din Județul Botoșani, au fost găsite butoaie și un dispozitiv de tip zdrobitor destinat strivirii strugurilor și cantități mari de struguri care erau destinați producerii vinului.

Din informațiile existente în spațiul public rezultă că un polițist a introdus în incinta sediului unității de poliție, atât butoaiele și dispozitivul de strivit struguri, cât și cantitățile de struguri destinate procesului de vinificare, acțiune care este puțin probabil să o fi efectuat fără a beneficia de ajutor fizic din partea altor persoane.

Despre modalitatea în care a fost realizat accesul în incinta  sediului unității de poliție este logic și ușor de verificat faptul că acesta nu putea fi făcut decât cu știința și complicitatea personalului de serviciul de zi pe unitate al Poliției Orașului Ștefănești, care au între atribuțiile lor pe aceea de nepermitere a accesului în perimetrul instituției publice, a unor persoane străine ori desfășurarea de activități de tipul celei pe care o desfășura polițistul.

Faptul că acel polițist este cunoscut cu preocupări și pe linia producției de băuturi spirtoase, nu face decât să confirme că, cel mai probabil, el este unul dintre acei puțini fericiți care și-au descoperit vocația, respectiv aceea de a produce băuturi alcoolice în poliție. Mai precis, chiar în sediul unității de poliție.

Fără a face prea multe speculații cu privire la această stare de lucruri, este de remarcat starea de relaxare disciplinară din cadrul Poliției Orașului Ștefănești, la fel ca și în alte structure de poliție, dacă polițiștii își permit nu doar să producă băuturi alcoolice în sediul instituției, ci să o facă și în cantități atât de mari încât pentru producția realizată utilizează butoaie.

În ceea ce privește  partea a doua a titlului articolului, menționăm că are ca justificare prinderea unei polițiste din Serviciul pentru  Imigrări al Județului Iași, a fost prinsă la furat de articole vestimentare dintr-o unitate comercială din Județul Iași.

Cele două cazuri ce privesc comiterea de către funcționari publici cu statut de polițiști din două structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, respectiv Poliția Orașului Ștefănești și Serviciul pentru  Imigrări al Județului Iași, de încălcări ale dispozițiilor legale, demonstrează fără niciun dubiu că în M.A.I. există o stare de relaxare în materia respectării dispozițiilor legale și o mentalitate de acceptare a săvârșirii de astfel de încălcări, deoarece s-a ajuns ca astfel de atitudini ilicite să țină de normalitatea acceptată de personalul cu atribuții de conducere din cadrul ministerului și structurilor subordonate acestuia.

În mod cert nimeni nu poate să stabilească câți producători de băuturi alcoolice sunt în Inspectoratul General al Poliției Române și structurile teritoriale ale acestei instituții care ar trebui să inspire respectul și încrederea cetățenilor și dintre ei câți produc băuturile în incinta unităților de poliție și câți efectuează aceste activități în alte locuri, dar este puțin probabil ca polițistul ghinionist să fie singurul cu astfel de preocupări.

În acest caz problema nu este că unul sau mai mulți polițiști produc băuturi alcoolice, ci faptul că s-a ajuns la o asemenea atitudine de dispreț față de întreaga societate încât își permit să o facă în sediul unității de poliție, pentru simplul fapt că nu le pasă de eventuala atitudine a șefilor lor profesionali și de măsurile care pot fi luate împotriva lor.

Mai grav este faptul că nu le pasă nici de reacția membrilor comunității pe care în mod curent o tratează de pe poziții de forță și nu de puține ori, în raporturile cu aceștia evită sau chiar refuză să se conformeze dispozițiilor legale.

După cum am menționat anterior, poliția română și funcționarii acesteia, au ajuns să se manifeste și să fie percepuți de către membrii comunității, ca ,,stat în stat”.

Aceasta arată că șefii profesionali nu își îndeplinesc atribuțiile de serviciu și că în mod nejustificat beneficiază de drepturi salariale și de drepturi conexe, care sunt asigurate din resurse publice obținute din taxele și impozitele plătite cu greu de către cetățenii României.

Cel de al doilea caz este și mai revoltător decât primul deoarece nu privește doar o atitudine de dispreț a unui polițist față de instituția în care este numit într-o funcție publică, ci este vorba și despre vătămarea relațiilor sociale privind dreptul de proprietate asupra bunurilor care au fost furate de către polițista din Serviciul pentru  Imigrări al Județului Iași, conduită care este total incompatibilă cu calitatea de polițist de la care membrii societății au așteptări de totală corectitudine, atât în activitatea profesională cât și în viața privată.

Despre cât de multe situații de acest fel există în mod real în diferitele structuri ale Ministerului Afacerilor Interne nu pot fi făcute decât presupuneri, dar este cert că între aceste instituții și personalul care își desfășoară activitatea în cadrul lor, pe o parte și între membrii societății românești, de cealaltă parte, există o prăpastie care s-a lărgit din ce în ce mai mult, în condițiile în care atât instituțiile publice la care am făcut referire, cât și polițiștii și militarii din M.A.I., sunt finanțați de la bugetul de stat.

În aceste condiții este vizibil că și instituțiile și membrii personalului acestora au o atitudine autoritară nejustificată și generalizată față de membrii societății, acționează de multe ori cu exces de autoritate și nu de puține ori abuziv, iar îndeplinirea corectă a atribuțiilor de apărare a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor este extrem de deficitară.

În acest fel s-a ajuns ca cetățenii să se teamă de acțiunile abuzive ale polițiștilor situația fiind ca atunci când crești un câine iar apoi ajungi să te temi că te va mușca fiindcă a ajuns prea mare și prea puternic și nu doar că are capacitatea fizică de a-l domina pe cel care îl hrănește, ci chiar o face.

De asemenea, când există situații ori solicitări care îi privesc, invocă și aplică toate acele prevederi legale care pot sau ar putea justifica restricționa soluționarea pozitivă a cererilor care îi vizează, deși în cazul altor persoane care nu posedă calitatea de polițist, nu aplică aceleași standarde.

În acest sens, atunci când în exercitarea dreptului constituțional de a avea acces la orice informație de interes public ceri date despre identitatea unui funcționar care are calitatea de polițist, se pornește un adevărat cor de ,,bocitoare” să îți comunice că în situația în care cererea ar fi soluționată pozitiv, ar fi o încălcare a  regimului de protecție a datelor personale, că trebuie să se respecte dreptul la viață privată al polițiștilor inclusiv la locul de muncă, că potrivit interpretărilor lor polițienești este necesar să fie respectate o sumă întreagă de dispoziții legale, dar în mod cert nimeni nu spune despre faptul că polițiștii au obligațiasă lucreze în mod eficient și cu onestitate în interesul comunității, să respecte și ei legea și că trebuie să fie sancționați inclusiv penal atunci când o încalcă.

Doar intrarea României în incapacitate de plată nu este invocată pentru a nu fi soluționate cererile care sunt legale și admisibile și îi vizează pe polițiști, ca și când ei sunt o categorie de persoane în cazul cărora legea nu se aplică.

Pe fondul activității prost manageriate și ineficiente a polițiștilor din diferite structuri, oameni sunt uciși în scop de jaf în propria locuință (a se vedea cazul Adrian KEISNER), alții sunt uciși cu bombe (a se vedea cazul Ioan CRIȘAN), persoane publice despre care există indicii de comitere a unor infracțiuni împotriva minorilor sunt ocolite de cercetările polițiștilor (a se vedea cazul Dumitru BEIANU), se încearcă intimidarea prin distribuirea în spațiul public de mesaje cu conținut aluziv și anticipativ la adresa și uciderea în locuri publice a unor jurnaliști care au sesizat comiterea unor infracțiuni (a se vedea tentativa de ucidere a unui cunoscut jurnalist în Județul Călărași) și despre care vom relata în următorul articol. 

Acesta este motivul pentru care răspunsul de sezon la întrebarea:

 -Ce fac polițiștii din România?,

este

-Vin și fură!