Circ, dar nu şi pâine

Manipularea naivităţii nu e nouă sub soare, fiind practicată, încă din antichitate, de toţi cei care au înţeles că astfel pot trăi mai bine, oferind circ si puţină pâine maselor aflate sub controlul lor, asigurându-şi astfel liniştea şi terenul propice acumulării de bogăţii, rezultate din exploatarea şi însuşirea profitului celor care-l creează.

Însă gradul de manipulare al populaţiei este direct proporţional cu gradul de naivitate, acesta, la rândul său, fiind întreţinut prin metode primitive, respectiv prin menţinerea sărăciei şi inculturii la un nivel ce permite controlul total al societăţii. In această formulă machiavelică, practicată de mii de ani, rolul primordial îl deţine propaganda mincinoasă - în care adevărul este substituit cu minciuna, astfel cosmetizată încât pare reală şi teroarea exercitată prin intermediul instituţiilor de represiune, ce generează o frică cronică, precum cea de tip comunist.

Cum societatea a evoluat iar represiunea nu mai poate fi exercitată fără consecinţe - riscul fiind chiar pierderea puterii -, în societaţile moderne acapararea şi menţinerea puterii se bazează exclusiv pe manipulare, cu ajutorul propagandei media, care, prin evoluţia tehnică la nivele extraordinare, permite influenţarea instabilităţii psihice umane până dincolo de limitele percepţiei primare, creându-i subiectului impresia că deţine liberul arbitru, adică controlul deciziei. În realitate, prin intermediul, în principal, a mass-media; a diletantismului - un surogat, alternativă la cultura reală, ce permite mediocrităţii să substituie valorile; a menţinerii sărăciei la nivelul subzistenţei - speculându-se faptul că omul flămând este extrem de docil şi răspunde uşor comenzilor, cetăţeanul este manipulat constant, furândui-se dreptul la liberul arbitru.

În România, clasa politică - în fapt grupări de şmecheri, oportunişti, care au văzut în politică un mod de a se strecura în viaţă fără muncă şi fără a produce ceva -, a devenit expertă în manipulare şi, la unison - având ca instrument de bază manipularea prin mass-media -, au ca scop menţinerea imbecilismului în cultură, a naivităţii, imoralităţii şi sărăciei materiale la nivelul populaţiei, pentru că circul ieftin pe care-l oferă în schimbul cumpărării încrederii presupune costuri şi cheltuieli infinit mai mici decât ar fi necesare într-o societate normală.

Reversul consta în faptul că tot mai mulţi inculţi, incompetenţi, lipsiţi total de valoare intelectuală şi morală, excelând doar la capitolul viclenie, şiretenie si descurcăreala (una dintre „calităţile" cele mai imoral posibile in societate), substituie valoarea, cultura şi competenţa şi ajung să decidă, iar deciziile sunt catastrofale pentru populaţie, pentru că, fără competenţa necesară, acestea se rezumă doar la interse personale.

O astfel de societate, cu susul în jos, în care nu acumuleaza capital - atât de necesar reinvestirii pentru modernizare, progres şi randament -, cel ce produce ci speculanţii şi clasa politică abonată la devalizarea bugetului - care, în loc să fie utilizat pentru investiţii, este utilizat pentru a întreţine Mafiile politice şi fiscale -, nu are cum să progreseze, iar decalajul dintre valoare reala (promovat prin concurenţă neângrădită de stat şi încurajată prin politici ce protejează desfăşurarea corectă a acestui proces care are ca şi consecinţă selecţia reală a valorii şi competenţei) şi cea rezultată în urma promovării diletantismului, non-valorii şi incompetenţei, la toate nivelele de decizie, nu poate decât să crească, în detrimentul cetăţeanului. În aceste condiţii, drumul spre civilizaţie, respectiv atât de râvnita integrare europeană, devine o iluzie şi se îndepărtează mai mult decât se apropie.

Paradoxul României, pentru imoblismul în care este cantonată, nu consta nici în lipsa resurselor, nici a tehnologiei (nici Cehia, nici Slovacia, nici Polonia, nici Slovenia, nici ţările baltice n-au avut resurse naturale sau tehnologie superioare României), nici a aşezarii geografice, ci în calitatea competitivă şi morala a factorului uman, caracterizata de imoralitate (minciună, hoţie, lene). Manipulabili într-un grad greu de explicat, românii au promovat incompetenţa, incultura şi imoralitatea, tratându-le ca valori autentice, obligând adevaratele valori la exil sau la a accepta un statut de slugă resemnată a celor descurcăreţi, care au înlocuit inteligenţa şi morala cu tupeul şi viclenia.

Decât exploataţi de imbecili, inculţi şi şmecheri ori umiliţi şi desconsideraţi de parveniţii politici - care pactizează mai degrabă cu hoţii decât cu cei care muncesc -, mulţi dintre cei competenţi şi valoroşi (precum medicii, informaticienii, inginerii, constructori, meserişi profesionişti, etc.) păstrându-şi demnitatea, au preferat să-şi valorifice potenţialul în ţări în care valoarea este recunoscută, apreciată, recompensată pe măsura şi, in primul rând, incurajată şi protejată, fără a fi obligaţi să-şi vândă sufeltul şi să aducă osanale incompetenţilor şi hoţilor pentru supravieţuire.

Ce alternativa ar fi avut când inculţii, agramaţii, colecţionarii de diplome universitare contra cost, lipsiţi de scrupule, imorali până dincolo de percepţie, campioni şi profesionişti în trafic de influenţă, ajung milionari în euro, prin înşelaciune, evaziune fiscală, devalizarea băncilor cu capital de stat, spălare de bani publici şi europeni (prin lucrări fictive sau de proastă calitate ori prin accesări de fonduri pe baza de proiecte fictive sau false) şi, în loc sa ajungă în puşcării, acced în Parlament, la guvernare sau în administraţia publică, iar adevăraţii profesionişti depind de ei ?

De douăzecişipatru de ani, în loc să progresăm - luând exemplul unor ţări precum Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Danemarca, Anglia, Spania, Cehia, Slovenia, Polonia -, asistăm la inversarea valorilor morale ale societaţii. Dacă în primii ani au mai existat câteva repere, precum un Copos, un Diaconescu, un Câmpeanu, un Raţiu, un Ionescu Quintus şi alte câteva sute de exemplare de valoare, promotori ai unui stil de viaţă bazat pe conştiinţă, morală, onoare, patriotism, competenţă, dispuşi la sacrificii inimaginabile pentru a-şi materializa şi populariza conceptele, ceea ce relevă în prezent societatea românească, după dispariţia acestor repere morale (unii prin deces, alţii ejectaţi de sistemul iliesco-fedesenist), nu reprezintă altceva decât victoria diletantismului pur şi a unei pseudomorale generată de mediocritate, în care, bagatelizându-l pe Dumnezeu, conştiinta, morala, onoarea, altruismul şi patriotismul sunt tratate ca şi concepte retrograde, depaşite, fiind înlocuite cu pragamaticul materialism (chiar şi dialectic) în care, pentru atingerea scopului (ţelului), totul este permis, mai ales când eşti la putere.

La modul cum acţionează şi reacţionează, clasa polică arată că nu suportă nici inteligenţa, nici competenţa, nici valoarea şi, în special, morala. De, ce ? Pentru că, aceste atribute, promovate ca reguli generale în societate ar submina dreptul nulităţii impostoare, numită clasa politică, de a se erija în repere ale valorii şi culturii în societatea româneasca, pe care le deţine prin urzupare. Când, pe principiul ilesco-pesedist, l-ai substituit pe Dumnezeu cu puterea politică şi ai înlocuit morala creştină cu mizeriile materiale ale ale metodei „orice este permis pentru a atinge scopul", iar mecanismul ce a reuşit sa distorsioneze viaţa a două generaţii, are la bază egoismul, furtul (de toate tipurile: intelectual, material, moral) şi minciuna, normal că devii alergic la adevăr, valoare şi competenţă. În această situaţie, daca se impune, se ajunge pană şi la epurarea inteligenţei din societate dacă nu se conformează, nu se aliniază, nu se supune şi nu recunoşte superioritatea imposturii cocoţată în vârful piramidei sociale.

Să nu recunoşti diplomele universitare şi titlurile de doctori în ştiinţe ale lui Oprea, Ponta, Fenechiu, Duicu, Voiculescu, Chiţoiu, Ruşanu şi a altor câteva mii de români „descurcăreţi" (marea majoritate, în fapt, fiind semianalfabeţi, agramaţi şi incompetenţi, ce-şi ascund lipsa de valoare şi imoralitatea prin viclenie şi diplome universitare, obţinute în cel mai ordinar mod cu putinţă, ce arată mizeria în care se zbate învăţământul românesc) şi competenţa profesionala ori superioritatea „intelectuala" a parveniţilor politici, este considerat un afront intolerabil, pasibil a fi sancţionat chiar şi de justiţie, obedientă şi ea pentru că, în multe cazuri, din păcate, suferă de aceleaşi păcate ale vanităţii imposturii.

Iar când pâinea noastră cea de toate zilele, depinde de „bunăvoinţa" şi „competenţa" unui Oprea, Ponta, Năstase, Fenechiu, Ruşanu sau Voiculescu, vanitoşi, aroganţi şi orgolioşi de-l fac gelos pană şi pe Lucifer, să ne mirăm ca resemnarea, sărăcia şi disperarea sunt caracteristicile exponenţiale ale societăţii româneşti ? Să ne mirăm ca dacă ar avea posibilitaţi marea majoritate a populaţiei şi, în special, intelectualii şi cei competenţi şi de valoare ar emigra fără a mai sta pe gânduri pentru a scăpa de batjocura şi umilinţa la care sunt supuşi de incompetenţii şi inculţii ce-au ajuns să-i conducă ţara şi să-i exploateze ? Dacă tot e să fii umilit, măcar să nu fii umilit de un imbecil, mai ales din neamul tău, ajuns la putere sau patron, prin viclenie, furt, mită şi trafic de infuenţă, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor în România !

Când, în loc de pâine - exportată de multinaţionale ce controlează agricultura României, care realizează profituri uriaşe sub protecţia şi cu complicitatea unui Guvern corupt şi antiromânesc, ce asigură multinaţionalelor posibilitatea achiziţiei pe aproape nimic a pâinii româneşti, în dauna ţăranului român ajuns la limita supravieţuirii, deşi el produce pâinea -, ni se serveşte zilnic, de catre mass-media aservită inteselor Mafiei politico-financiare, un circ ieftin, pueril, imoral şi mizerabil, fiind instigaţi sa ne urâm şi distrugem unii pe alţii, iar dezbinarea ofera prilejul tuturor vulturilor reprezentaţi de marile corporaţii capitaliste (întruchiparea lăcomiei care va distruge rasa umană) sa abordeze România ca pe o pradă fară apărare, în timp ce Guvernul şi Parlamentul asistă pasivi la acapararea ţării de către crima organizată, la ce viitor mai putem spera de la clasa politică actuală ? Incă n-am înţeles că aceştia ştiu doar să vândă şi să încaseze comisioane ?

Un simplu bilanţ arata că România, sub guvernările de carton (colecţionari de diplome, fără a absolvi, în fapt, efectiv şi cursurile, incompetenţi şi infractori de profesie, lacomi şi ahtiaţi după câştiguri necinstite, vanitoşi şi înfumuraţi), a pierdut şi continuă să piardă controlul asupra tuturor resurselor minerale vitale îmbunătaţirii nivelului de trai al populaţiei şi a exterminat toata industria autohtonă prin promovarea unei politici protecţioniste pentru străini şi discriminatorie pentru români.

Astfel, urmare a „competenţei" şi „eficienţei" guvernării Nastase, profitul din exploatarea petrolului, pleacă în Austria; profitul din exploatarea gazelor, pleacă în Germania şi Italia; profitul din exploatarea energiei electrice pleacă, de asemenea, în Austria şi Germania; profitul din exploatarea telefoniei, pleacă în Grecia (Germania în curând); profitul din exploatarea agriculturii (producţiei, prin constituirea unor grupuri de crimă organizată, coordonate de Mafie, ce eludează plata taxelor şi sustrag TVA, pe care Guvernul le protejează direct) pleacă în ţările arabe şi la marile concerne americane sau franceze; profitul din exploatarea distribuţiei apei curente pleacă în Franţa; profitul din operaţiunile bancare pleacă în Germania, Austria, Italia, Franţa, Ungaria, Olanda, Grecia, etc.; profitul din comerţ (inclusiv marile retailuri) pleacă, în general, în ţările arabe (controlate de organizaţiile teroriste şi islamiste) şi la marile concerne internaţionale.

În România, dupa externalizarea profitului, pentru dezvoltare (infrastructură, industrie) rămân doar firimituri (praful de pe tobă). Şi după ce a înstrăinat România de parcă aveam de plătit tribut, a făcut cadou lui Patriciu „Petromidia" şi a „privatizat" şi industria autohtonă la preţ de moloz şi teren agricol, Năstase se vrea tratat ca un erou naţional şi ca o victimă politică, precum Corneliu Copos.

Sa nu-ţi vină atunci, pe bune, să desfiinţezi D.N.A., care l-a anchetat şi trimis la închisoare pentru o găinărie, dându-i prilejul să-i sfideze şi ridiculizeze, chiar şi de după gratii ? După ce a înstrăinat tot ce a avut mai de preţ România, îl „pedepseşti" trimiţându-l după gratii pentru o găinărie minoră ? Cum să nu vânda atunci, Guvernul Ponta, C.F.R. Marfa, „Oltchim" şi să concesioneze exploatarea gazelor de şist, aurul şi a ce a mai rămas în subsol, după „privatizările" Năstase de pe sol, dacă totul e la liber şi nu există nici o răspundere, decât morală ? Discipolul nu tânjeşte să-şi depăşească mentorul ? N-ar vrea şi el câteva milione de euro în conturi, prin Elveţia, să-şi asigure viitorul cu vre-o fermă precum Cornu ?

Analizând însa, dinspre Occident, rolul Guvernului României în aceasta megaîmparţire a controlului teritorial, industrial şi comercial, este evident ca acesta este o simplă marioneta, controlată de marile corporaţii şi de crima organizată ce-şi dispută hegemonia asupra acestui teritoriu şi asupra exploatării resurselor. Drept dovadă, deşi frauda fiscală a ajuns la un procent record din PIB (peste 17% oficial - numai în domeniul TVA anual fiind fraudate peste 72 miliarde lei), nici cei aflaţi la putere, nici opoziţia (care nu se deosebeşte, în acest domeniu, cu nimic de cei aflaţi la putere) nu-şi mai fac un obiectiv - chiar şi mincinos -, de campanie, din reducerea fraudei fiscale şi limitarea corupţiei, ocolind elegant subiectul, de parcă, prin instalarea vameşului (nu cel biblic !) Diaconu în fruntea ANAF (de catre tripleta Ruşanu - Chiţoiu - Fenechiu, cu binecuvântarea lui Ponta) frauda fiscală a fost eradicata.

Aşa să fie ? Acesta să fie motivul pentru care noul obiectiv al primului ministru a devenit desfiinţarea structurilor care încă mai activează în domeniul prevenirii fraudelor fiscale, precum D.N.A. sau D.I.I.C.O.T., considerate, chiar de catre primul ministru, instituţii ce blochează creşterea economică a ţării ? Să se fi liniştit Mafia arabă şi să nu mai aprovizioneze cu carne şi produse din carne marile retailuri din România (SELGROS, METRO, OCEAN, etc.) şi marii procesatori de carne (ALDIS, MEDEA, ELIT, AGIL, etc.) furând TVA reprezentând 24% din preţul mărfii, prin intermediul a sute de societăţi de tip fantomă, cu acţionari sirieni, libanezi sau irakieni ? Să le fi anihilat pe toate vameşul Diaconu şi de aceea a dat liber, fără sigilare, la mii de transporturi prin vămi, când se ştie precis că marfa ajunge la vânzători prin fantome ?

Să se fi liniştit Mafia turco-kurdă şi sa fi cedat controlul importurilor şi achiziţiilor intracomunitare de legume-fructe, renunţand la furtul de TVA, prin aceeaşi metoda a societăţilor fantomă ? Să se fi temperat Mafia ce controlează comerţul cu cereale în România şi să fi reuşit vameşul Diaconu să impoziteze toate veniturile, realizate din producţia şi comerţul cu cereale respectiv să colecteze CAS aferent ? Să fi luat o pauză Mafia din domeniul lucrărilor publice şi să nu mai utilizeze operaţiuni fictive la decontarea cheltuielilor ? Să fi intrat în stand-bye Mafia chineză, dănd o perioadă de graţie guvernului Ponta şi vameşului Diaconu, stopând importurile nelegale ? Dupa cum reacţioneaza Guvernul, ANAF, Antifrauda fiscală (care a dispărut complet din peisajul fraudei fiscale, limindu-se la ceea ce „infiera" Victor Ponta, adica la a amenda „buticari" ca n-au afişat preţul ) şi opoziţia, în special, când ar trebui sa urle de să se audă pâna la Washington, pare că Romania a rezolvat problema evaziunii fiscale. Aşa să fie ?

Aiurea ! În realitate - aşa cum am mai spus-o -, ţelul urmărit de Guvernul Ponta şi predecesorii săi este sa subordoneze politic toata administraţia publică, prin intermediul căreia sa „vămuiască" , să colecteze bani negrii şi să controleze tot mediul de afaceri din România, privat şi public, comportându-se precum „recuperatorii" din Ferentari: exişti daca cotizezi la clasa politica. Printr-o hipercentralizare a deciziei (fapt ce se întâmplă în prezent este total în contrast cu teoriile economice şi programele de guvernare asumate) şi nu descentralizare, propice economiei de piaţa, Guvernul Ponta doreşte să transforme România într-un stat controlat exclusiv de doua personaje; Ponta şi Dragnea, în care întreaga economie să aparţină crimei organizate coordonată de clasa politică, respectiv „baronii" şi primarii unşi politic.

Numai că, naivi şi incompetenţi când e vorba de lucruri serioase, politicienii autohtoni nu realizează că până să-şi realizeze planurile, de transformare a ţării in moşie privată, România nu va mai exista, pentru că, profitând de războaiele politice, Mafia se întăreşte şi devalizează totul astfel că, în curând, România va fi, oficial, proprietatea unor structuri de tip mafiot, multinaţionale, care vor dirija întreaga economie naţională.

Făcând abstracţie de demagogie, populism, minciuni statistice sau bilanţuri bugetare ajustate, în spatele carora ascund dezastrul devalizării averii publice de către crima organizată protejată de clasa politică, pentru intreaga clasă politică interesul naţional a devenit o noţiune desuetă, utilizată doar in campanii electorale pentru manipulare.

Puterea politică a devenit tentantă nu pentru altruism, având ca obiectiv cetăţeanul, ci, exlusiv, pentru ca oferă parvenirea socială şi materială fără muncă. Iar cum din muncă cinstită şi din profitul asigurat de munca cinstită nimeni nu este dispus sa împartă cu cel care nu munceşte, evident ca sursele de îmbogăţire ale clasei politice nu sunt nici corecte şi nici cinstite.

In aceste circumstanţe nu e de mirare că politicienii nu sunt preocupaţi să asigure protecţie sau facilităţi celor care desfăşoară activitaţi aducătoare de profit, corecte şi legale, din exploatarea muncii, ci doar să creeze breşe legislative şi facilităţi celor care speculează, exploatează resursele naturale, fură sau fraudează statul. Iar capetele care cad şi care sunt, de regulă, actorii şi motivele circului naţional, cu program non-stop, servit prostimii educată spre a fi avidă şi a se hrăni cu senzaţionalul devenit banalitate, nu sunt altceva decât rezultatul luptelor pentru putere, în care este atrasă gloata prostită că participă şi că are rol activ la asanarea morală a societăţii şi împărţirea beneficiilor.

Enigma care intrigă însă nu e nici performanţa, nici talentul actorilor de circ, nici amploarea fenomenului ci faptul că acesta, prin mirajul oferit, lasă impresia că substuie şi foamea, pentru că, într-o ţară cu burta goală, reacţiile din campaniile electorale nu sunt cele normale, ale unei ţări infometate (cum e în fapt) ci a unui popor imbecilizat cu incultură, diletantism, manelism politic şi moral, resemnat, pentru care doar circul, fără pâine, pare arhisuficient să ofere cea ce-şi doreşte şmecherul politic, adică o masă de manevră docilă, credulă, lipsită de reacţie, indiferent de limite, precum cobaii de laborator.

Şi dacă romanii puteau fi manipulaţi cu pâine şi circ, în arenele antice, istoria arată că metodele, cel puţin în România, nu s-au schimbat, ci doar au evoluat. S-au modernizat, perfecţionat şi eficientizat, poporului fiindu-i, în prezent, suficient, doar circul.

Ec. Pavel Roman