Amantul pasional Picasso

În aprilie se împlinesc 35 de ani de la moartea unuia dintre cei mai controversaţi pictori ai lumii, Pablo Picasso. De-a lungul vieţii sale a jucat multiple roluri, reale sau imaginare, dar pe toate le-a jucat cu pasiune. A fost un copil genial, un amant pasional, un soţ şi un tată la fel de pasional, un străin „iresponsabil”, datorită căruia cartierul Montmartre a intrat în legendă. Dar mai presus de toate a fost un maestru al penelului.

Primele iubiri. Tablourile cubiste au avut calitatea de a introduce noutatea geometrizării formelor, descompunându-le. Cel care a dat tonul noutăţii de acest gen, deşi nu a fost considerat promotorul stilului cubist, ci Georges Braques, a fost evident Picasso, născând un prim etalon în acest sens, „Domnişoarele din Avignon”. Când îşi începe studiile de pictură la Coruna îşi expune deja tendinţele nonconformiste, încercând să anuleze riguarea tradiţiilor academice.

La 19 ani îşi expune pentru prima dată lucrările, la Barcelona, într-un local numit „La patru pisici”. Apoi se stabileşte definitiv la Paris. Aici tablourile sale reflectă perioada de sărăcie şi tristeţe pe care a traversat-o, pictând în acorduri albastre sau cenuşii. Tot în acest timp o cunoaşte pe Fernande Olivier, o tânără brunetă şi elegantă, de care se îndrăgosteşe, urmând a locui împreună.

Datorită acestei iubiri, perioda albastră, devine una roză. Alături de Fernande, în periplul său prin Munţii Pirinei, multe din nudurile sale sunt modele luate din imaginaţie, şi asta probabil şi datorat faptului că iubita lui îi marcase oarecari interdicţii aventuroase. Odată cu acestă perioadă creşte substanţial şi situaţia finaciară a lui Picasso şi reuşeşte să se mute într-un cartier bogat, Montparnasse. Dar nu singur, ci însoţit de noua lui iubită, Marcelle Humbert. Însă dragostea dintre aceştia nu avea să dureze, la fel ca cea cu Fernande.

Un alt şir de iubiri. În anul 1915 primeşte o comandă să proiecteze decorurile şi costumele pentru piesa „Parada”, în regia lui Jean Cocteau şi a conducătorului anvangardist al formaţiunii coregrafice „Le Ballets Russes”. Pleacă cu aceştia la Roma şi se îndrăgosteşte de dansatoarea Olga Koklova, cu care se căsătoreşte în vara anului 1918. Imediat după naşterea primului său copil, Picasso se lansează într-o nouă relaţie amoroasă, cu Marie Terese Walter, care se dovedeşte a fi extrem de fidelă artistului, manifestând o devoţine oarbă, plină de umilinţă.

Olgăi Koklova i se accentuează, din ce în ce, labilitatea psihică. Fără să facă parte din grupul lui Andre Breton, Picasso aderă şi el la suprarealism. Focul psihanalizei şi al simbolurilor metafizice îşi pune amprenta şi în opera lui Picasso. În această perioadă o cunoaşte pe Dora Maar, pictoriţă şi fotografă, mai exact în 1935. În noua lui dragoste, pictorul găseşte o corespondenţă intelectuală care până atunci îi lipsise. Nu o va părăsi totuşi pe Marie-Thérèse şi îşi împarte viaţa între cele două amante. Dora e părăsită şi ea, după vreo zece ani de convieţuire.

Francois, unica lui iubire. În 1946 când se desparte de Dora Maar, Picasso deja se afla într-o relaţie de trei ani cu pictoriţa de 26 de ani la aceea vreme, Francois Gilot. Se mută împreună în sudul Franţei, loc în care se va dedica sculpturii, ceramicii şi litografiei. Francois îi face doi copii şi trăiesc o poveste de dragoste, cu mult mai deosebită decât avusese Picasso până la ea. Francois pare să fi fost marea iubire a marelui artist.

Dar probabil că geniul său nu era uşor de suportat, ca să nu mai vorbim de egoismul sau cinismul unui artist de tipul lui Picasso. Aşa că îl părăseşte. De fapt e singura femeie care l-a părăsit vreodată pe Picasso. Ultima relaţie a lui Picasso a fost cu Jacqueline Roque în vârstă de 26 de ani. Pe atunci pictorul avea 72 de ani. Şi din Jaqueline, Picasso făcuse un exponent de devoţiune oarbă feminină. (Viorica Romaşcu)