Istoria „oficială” face parte din KALI YUGA

Este necesară o precizare: în viziunea înţelepciunii orientale, istoria este mult mai „lungă” decât am învăţat noi la şcoală. Dacă istoria oficială se întinde pe câteva zeci, poate sute de mii de ani, în schimb perspectiva spiritualităţii este tulburător de vastă, aproape de neînţeles pentru mintea umană obişnuită.

Analele albastre
Tratatul de istorie religioasă tibetană „Analele Albastre”, scris în sec. al XV-lea şi tradus pentru prima oară în Occident de George Roerich în 1949, începe prin evocarea istoriei neamului SAKYA (din care a descins Buddha Gautama). Se menţionează astfel că, după distrugerea universală imediat anterioară ciclului cosmic în care trăim noi acum, a urmat o nouă creaţie. În prima perioadă după creaţie, viaţa fiinţelor umane dura mai multe miliarde de ani. După această primă perioadă, este detaliat un şir de nu mai puţin de 1,2 milioane de regi (se precizează că există şi alte variante istorice, conform cărora ar fi fost de fapt „numai” 880.000 de regi) înainte de naşterea lui Buddha.

Astfel, civilizaţia umană ar avea o vechime de miliarde de ani. Tradiţia hindusă afirmă la rândul ei că viaţa Universului şi a planetei Pământ este împărţită în cicluri de evoluţie calculate precis, cicluri referitoare atât la evoluţia Universului în general, cât şi la umanitate. Într-o prezentare simplificată, fiecare ciclu al dezvoltării speciei umane durează mai mult de 4 milioane de ani planetari, iar după un număr precis de cicluri specia umană dispare, pentru a fi apoi din nou manifestată – conform voinţei divine. Un ciclu evolutiv planetar începe cu o perioadă de maximă înflorire spirituală (SATYA YUGA sau Epoca de aur), după care urmează un declin spiritual, o decădere lentă.

Trecând prin alte două epoci intermediare (TRETA YUGA şi DVAPARA YUGA, Epoca de Argint, respectiv de Bronz), urmează aşa-numita Epocă întunecată sau Epoca de Fier, KALI YUGA, perioadă caracterizată de o maximă decădere spirituală a umanităţii, alterarea valorilor morale şi un materialism exacerbat.

Este epoca pe care o trăim noi acum şi aproape întreaga istorie „oficială” face parte din Kali Yuga, deşi unele tradiţii (de exemplu cea indiană, cea greacă, cea mayaşă şi mitologia egipteană străveche) mai păstrează unele amintiri ale Epocii de Bronz, în care fiinţele umane puteau intra în contact direct cu Zeii şi aveau acces în lumile paralele spirituale.

Tradiţia mayaşă
La rândul ei tradiţia mayaşă împarte evoluţia planetară în cicluri ale rasei umane şi afirmă că sfârşitul fiecărui ciclu este marcat de un cataclism. Conform acestei istoriografii, noi trăim acum în perioada celui de-al cincilea soare, al cărei sfârşit este preconizat a avea loc în anul 2012, prin modificarea axei globului pământesc. Aceleaşi cicluri „solare” se regăsesc cu uimitoare similitudini şi în tradiţia iraniană ... Am putea continua această trecere în revistă cu toate vechile tradiţii care mai sunt cunoscute.

De aceea, dacă ne întrebăm cum este posibil ca vechile tradiţii de pe întreaga suprafaţă a Pământului să fie atât de asemănătoare (mai ales că se presupune că pe atunci oamenii nu aveau posibilitatea de a călători), răspunsul cel mai probabil este că toate tradiţiile sunt inspirate de o sursă comună: adevărul. Şi ele afirmă lucruri similare pur şi simplu pentru că aceasta este realitatea. (A.M.)