Iubirea revelează sacrul în profan

În cazul în care iubirea este trăită intens, plenar şi profund, ea ne inundă întreaga fiinţă şi face să apară o minunată stare de exaltare amoroasă, inefabile stări de transă benefică sau poate chiar să declanşeze apariţia unor stări enigmatice şi copleşitoare de extaz.

Transfigurare şi mister

Iubirea, fie că este împărtăşită sau nu, fie că este trăită sau nu în reciprocitate, catalizează declanşarea în universul nostru lăuntric a celor mai frumoase şi profunde trăiri, care ne colorează într-un mod paradisiac existenţa. Mai ales atunci când energia iubirii nu se amestecă cu alte energii inferioare, grosiere din fiinţă, ea declanşează în microcosmosul nostru lăuntric trăiri magice, sublime, divine, de neuitat. Atunci când iubirea este intensă, profundă şi copleşitoare, fiind împărtăşită la unison, datorită stării de reciprocitate dintre cei doi iubiţi, ea le permite acestora să intre într-o stare în care sacrul li se dezvăluie şi li se revelează în profan.

Dacă atunci cei doi iubiţi păstrează nealterată puritatea şi abnegaţia frenetică a începuturilor, această stare de revelare a sacrului în profan prin intermediul iubirii lor se păstrează aproape nealterată. Graţie acestei trăiri complexe şi ample, cei doi iubiţi descoperă divinul în întreaga manifestare. În cazul acelora care cunosc taina transfigurării această stare de revelare a sacrului în profan este continuă şi chiar devine din ce în ce mai amplă şi intensă. În loc să dispară, ea se accentuează pe zi ce trece şi îi conduce la stări de extaz divin.

În astfel de stări de extaz divin, cei doi iubiţi trăiesc la unison o expansiune beatifică în nemărginire. Atunci ei simt că Divinul îi îmbrăţişează şi totodată descoperă cu uimire că fiinţa lor dilatată în nemărginire îmbrăţişează, într-o stare de preafericire, totul cel misterios în care ei există neîncetat. (A.M.)