Orgoliul în iubire

Orgoliul este o emoţie chinuitoare şi penibilă care este în legătură cu egoul nostru şi pe care o manifestăm mai ales atunci când ni se pare că ne este imposibil să ne exprimăm în mod profund şi sincer adevăratele sentimente.

Feluritele forme de orgoliu apar, fie atunci când în noi se dezlănţuie şi apoi se amplifică impulsul de a ne despărţi de celălalt, cu toate că simţim că între noi există o puternică iubire care ne leagă, fie atunci când simţim că iubim şi această constatare ne sperie şi dorim să fugim cât mai repede de manifestarea acelei iubiri copleşitoare, fie atunci când, în mod prostesc, considerăm că nu suntem la înălţimea aşteptărilor celuilalt, fie atunci când, gândind într-un mod aberant, considerăm că nu suntem pregătiţi pentru a ne angrena în acea relaţie amoroasă, cu toate că aceasta nu este adevărat, fie atunci când nu avem aproape deloc încredere în noi înşine, mai ales din cauza faptului că ne imaginăm, în mod aberant, că celălalt nu ne place şi nu ne poate iubi din cauza unor defecte reale sau presupuse care, de fapt, sunt minore şi pe care adeseori celălalt nici măcar nu le observă, fie din cauza presupusei absenţe a anumitor reuşite, care în realitate pentru celălalt sunt neesenţiale, fie din cauza stării noastre precare de sănătate, fie din cauza unor complexe de inferioritate legate de poziţia socială, de haine, de propria locuinţă, de locul de muncă sau de profesie, fie din cauză că ne credem prea graşi corporal. Tot ceea ce ne rămâne atunci când renunţăm la iubire din aceste motive pe care le-am enunţat anterior şi chiar şi din altele, pe care nu le-am descris, este orgoliul. (A.M.)