Leonard Doroftei: “Visam să mă fac copil”
Ziarul Atac, 24 octombrie 2010, Ora 17:14
- |
-
- Tweet
Boxerul care a făcut istorie în boxul românesc, îşi împarte acum timpul între familie şi o şcoală de box pe care a deschis-o lângă Ploieşti, unde ajută copiii nevoiaşi să îşi termine şcoala.
Potrivit www.adevărul.ro , Doroftei vorbeşte despre susţinerea necondiţionată a familiei sale şi despre cum l-a disciplinat acest sport, transformându-l într-un profesionist.
“Mi-a plăcut să mă bat de mic copil, să alerg şi să fac şi altele, în afară să fur, nu că nu aş fi avut îndemânare, dar mi-ar fi fost ruşine de mine. Când am ajuns, însă, în sala de box, am învăţat să respect o regulă şi asta m-a ajutat foarte mult să nu mai fiu golan, ci să fiu un sportive”.
“După o muncă de patru ani până la epuizare maximă am ajuns să am un tiltu mondial. Am fost şi bun dar şi norocos că am avut această şansă. Nu m-a interesat cum sunt privit pentru că i-am respectat pe cei din jur şi ei m-au respectat pe mine. Înainte de acest titlu mondial aveam o carieră completă de boxer”, a mai spus acesta.
Tilul de campion mondial la profesionişti pe care la câştigat la ajutat foarte mult pe plan financiar. Dacă până atunci strânsese medalii şi cupe, abia tocmai de atunci Moșu’ a început să strângă bani.
“Am copilărit în cartierul Dorobanţi, undeva la periferia Ploieştiului, loc care reprezenta Raiul pe Pământ în copilăria mea. Pe stradă eram foarte mulţi copii şi nu era deloc greu să găseşti, la orice oră, prieteni de joacă. Mă jucam de-a hoţii şi vardiştii, pititea, fotbal, leapşa, lapte gros, bâza, dar şi altele. Aveam o gaşcă de cartier, iar pe strada pe care am locuit eu erau foarte mulţi copii de vârsta mea”.
La vârsta de 6 ani, tatăl său a murit
“La şase ani tata a murit şi am rămas doar cu mama. Mai am un frate şi o soră dar sunt mult mai mari decât mine şi nu aveam mult contact cu ei. Mama eram mai tot timpul plecată la muncă, aşa că programul zilnic mi-l făceam eu singur şi de cele mai multe ori alegeam să mă joc, afară. Visam să mă fac copil. Nu am avut vise, nu mă gândeam ce o să devin, îmi plăcea viaţa pe care o aveam”, a conchis acesta.
La vârsta de 6 ani, tatăl său a murit
“La şase ani tata a murit şi am rămas doar cu mama. Mai am un frate şi o soră dar sunt mult mai mari decât mine şi nu aveam mult contact cu ei. Mama eram mai tot timpul plecată la muncă, aşa că programul zilnic mi-l făceam eu singur şi de cele mai multe ori alegeam să mă joc, afară. Visam să mă fac copil. Nu am avut vise, nu mă gândeam ce o să devin, îmi plăcea viaţa pe care o aveam”, a conchis acesta.
