Tribunalul Bucureşti a despăgubit pentru 9 ani de hărţuială judiciară nejustificată

Tribunalul Bucureşti a acordat 2.000.000 lei daune morale unui poliţist achitat după 500 de zile de arest preventiv

Cristian Ionel Şerban, poliţist la o secţie din Capitală, acuzat de trafic de influenţă, ţinut 500 de zile în arest preventiv (perioada 30.01.2002 - 13.06.2003), cercetat penal şi purtat prin instanţe timp de 3222 zile (perioada 30.01.2002 - 25.11.2010) pentru ca într-un final să fie achitat, a obţinut de la magistraţii Tribunalului Bucureşti daune morale de 2.000.000 de lei.

Poliţistul a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, cerând 7.890.081 de euro pentru consecinţele produse de cercetarea sa judiciară timp de 3.222 zile (din care 500 de zile în arest) finalizată cu soluţia de achitare: sutele de zile de detenţie în condiţii degradante, anii în care a fost privat de salariu şi traumele fizice şi pishice suferite.

El a fost arestat pentru 30 de zile de un procuror militar la 30.01.2002 (dată la care procurorii încă mai aveau dreptul de a aresta) şi acuzat în mod fals de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, că a primit 1.000 de dolari de la un denunţător pentru a interveni pe lângă procurori în vederea obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul în care acesta din urmă era învinuit.

Poliţistul a trăit o adevărată dramă judiciară, împotriva sa montându-se un sistem infernal în scopul de a-l condamna cu orice preţ. Condamnat în prima instanţă în 2002, la 4 ani de închisoare pentru trafic de influenţă, omul a trăit pe pielea sa un proces care nu se mai termina, în care cauza i-a fost de cinci ori trimisă la rejudecare, pentru ca în final Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 162/F/28.05.2010, să-l achite pentru infracţiunea de trafic de influenţă în temeiul art. 11 pct. 2 litera a din C.pr.penală raportat la art.10 al. 1 litera d) din C.pr.penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4218/25.11.2010 ICCJ - Secţia Penală. În tot acest timp, poliţistul a formulat o zeci de plângeri penale la adresa magistraţilor implicaţi în actul de justiţie, care au încercat să-şi ascundă ilegalităţile, încercând să-l condamne prin orice mijloace.

Procesul civil s-a judecat în şedinţă secretă

Judecătoarea Crina Liliana Buricea, de la Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a admis în parte acţiunea poliţistului prin sentinţa civilă nr. 565 din 09.03.2012 (dosar nr. 10922/3/2011) prin care a decis următoarele: "Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată. Admite în parte acţiunea precizată. Obligă pârâtul la plata sumei de 4839,8921 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea salariilor neîncasate. Obligă pârâtul la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de daune morale. Respinge celelalte pretenţii, că neîntemeiată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică azi 9.03.2012."

În motivarea sentinţei s-a arătat: "În perioada detenţiei reclamantul a fost lipsit de modul său de viaţă obişnuit, de relaţiile cu familia şi prietenii, fiind obligat să suporte privaţiunile specifice detenţiei, dar şi condiţiile improprii de dormit, hrana, igienă. Acestea au făcut ca reclamantul să suporte suferinţe fizice, dar şi psihice (probate de altfel, îndestulător cu actele medicale depuse la dosar), accentuate de perioadă relativ lungă de detenţie, ale căror consecinţe pot fi înlăturate prin acordarea unor despăgubiri băneşti în măsură să-i asigure resursele financiare necesare reluării, pe cât posibil a modului sau de viaţă obişnuit (...) Tribunalul apreciază că se impune admiterea în parte a capătului de cerere privind daunele morale, cu obligarea paratului la plata sumei de 2.000.000 lei, suma de natură a acoperi prejudiciul moral suferit şi care, prin stabilirea în mod global, va acoperi toate pagubele pricinuite reclamantului atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. Însă, pentru aceleaşi motive reţine ca satisfacţia echitabilă pretinsă, cu acest titlu, respectiv suma de 7.890.081 euro, este disproporţionata în raport de consecinţele negative ce pot fi identificate în concret"

Închis într-o celulă neaerisită cu deţinuţi fumători

Poliţistul Cristian Ionel Şerban, achitat în data de 25 noiembrie 2010 de magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a arătat în cererea de dezdăunare pentru eroarea judiciară că a fost închis într-o celulă de 3/2,5 metri plină de fum de ţigară şi că, deşi era nefumător, nu avea cum să le ceară celorlalţi deţinuţi să renunţe la ceea ce era singura lor plăcere - fumatul.

Cristian Ionel Şerban: "Camera nu era mai mare de 8 metri pătraţi, maxim trei metri lungime şi 2,5 metri lăţime, cu două rânduri de paturi, pe fiecare rând aflându-se câte două paturi suprapuse. Nu puteai să cobori din pat decât pe rând datorită culoarului foarte îngust ce delimita cele două rânduri suprapuse de paturi. Lumina era tot timpul artificială, nici noaptea nu se stingea neonul firav ce clipea frecvent. Există o mică fereastră prevăzută cu un geam opac ce se deschidea doar în tipul oscilant (foarfecă), nu mai mult de câţiva centimetri, lăsând să pătrundă o mică adiere de aer "proaspăt", asta doar dacă stăteai lipit de geam căci, în interior, rotocoalele albe de fum de ţigară stăpâneau totul. Fumatul era singura preocupare a celorlalţi deţinuţi, unii dintre ei deja condamnaţi la pedepse definitive cu executare în regim de detenţie şi care nu aşteptau decât trecerea timpului."

Nevoile fiziologice erau deopozitate în celule, în PET-uri

Cristian Ionel Şerban, poliţistul achitat după aproape nouă ani pentru trafic de influenţă a mai arătat că celulă în care a stat închis nu era prevăzută nici cu toaleta, nici cu apă curentă. Acesta a explicat că ieşirea la toaletă se făcea doar de trei ori pe zi, câte cinci maxim zece minute, în care trebuia să-şi satisfaci nevoile fiziologice, să se spele ori să-şi spele vasele sau hainele.

Cristian Ionel Şerban: "Camera de baie era una singură la aproximativ 12-14 celule cu câte 3-4 deţinuţi, în fapt o cameră nu mai mare de 6 metri pătraţi, cu două toalete stil "turcesc" (în fapt o simplă "gaură" în pardoseală), fără nici un paravan între ele, situate la 20-30 cm una de alta, fără nici un paravan nici faţă de restul camerei, astfel încât cei care se spălau pe dinţi ori îşi spălau hainele sau vasele trebuiau să stea lângă cei ce-şi făceau nevoile fiziologice. De asemenea, duşurile erau situate chiar deasupra toaletelor astfel încât dacă unul dintre deţinuţi îşi făcea dus, cel care stătea pe cealaltă toaletă era în mod implicit udat. Uneori nevoile fiziologice erau depozitate în peturi de 5 litri care rămâneau pe parcursul zilelor în incinta celulei."

Pâinea era aruncată deţinuţilor direct pe podeaua camerei

Poliţistul a arătat în cerere că apa de băut care curgea la robinetul toaletei era "aparent potabilă", cu sedimente care o făceau inutilizabila, însă, în lipsa unei alte surse de apă, era nevoit să o consume, iar mâncarea oferită în perioada arestului de către instituţie era de proastă calitate, insuficientă şi servită în condiţii insalubre: "Astfel, pâinea era oferită prin vizeta celulei dimineaţa foarte devreme, iar dacă nu apucai să ajungi să o preiei, era pur şi simplu aruncată pe podeaua camerei. Camera ... (n.n. - altă celulă în care a fost închis Cristian Ionel Şerban) se afla la primul etaj al arestului. În această cameră se aflau deţinuţii care "beneficiau" de desfăşurarea unor activităţi gospodăreşti, beneficiind şi de un spor de drepturi printre care: toaleta se afla în cameră, vorbitoarele şi pachetele se puteau realiza la un interval mai mic de timp ca o recompensă pentru serviciile "gospodăreşti" efectuate.

Aceste activităţi "gospodăreşti" constau în principal în cărarea pachetelor deţinuţilor de la camera ofiţerului de serviciu până la camera unde se repartizau, ajutarea personalului desemnat cu împărţirea alimentelor, igienizarea toaletelor, spălarea holurilor, etc. Mai mult, pentru efectuarea acestor activităţi deţinuţii primeau un spor de zile-munca, în fapt se considerau că executate mai multe zile decât cele efective de detenţie, ceea ce permitea eliberarea condiţionată în condiţiile art. 59 al. 2 din Codul Penal"

Nevoit să bea apă de la un robinet montat la 10 cm de gura toaletei

"Camera era ceva mai mică chiar decât anterioară ..., dar în ea se aflau doar trei deţinuţi (faţă de patru în cealaltă cameră). Camera beneficia de un geam ceva mai mare, dar tot prevăzut cu o deschidere oscilantă, prin care răzbătea ceva mai multă lumină naturală. În cameră se afla un WC "turcesc" prevăzut, la câţiva zeci de centimetri de gura toaletei, cu un robinet prin care curgea o apă tulbure pe care eram nevoit să o folosesc pentru consum. Deasupra WC-ului se afla un duş. Tot timpul gaura toaletei trebuia astupată cu jumătăţi de sticle pentru a împiedica şobolanii să pătrundă în cameră. Mirosul toaletei răzbătea în toată camera, neexistând nici un fel de paravan între WC şi locul unde se aflau paturile"

Gardienii îi reproduceau în batjocură pasaje intime din scrisori

În afară de condiţiile de detenţie precare pe care trebuia să le îndure, Cristian Ionel Şerban a arătat că trebuia să sufere şi batjocura gardienilor, care îi reproduceau pasaje intime din scrisorile pe care acesta le primea de la logodnica lui. Poliţistul s-a plâns astfel că obligativitatea citirii corespondentei deţinuţilor de către o persoană special desemnată în acest scop încalca dispoziţiile articolului 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului. Poliţistul a arătat că i se permitea să scrie doar de două ori pe lună, iar atunci i se punea la dispoziţie doar o coală de hârtie şi un pix "care de cele mai multe ori scria cu foarte mare dificultate".

Sănătatea fizică şi psihică i-a fost afectată de condiţiile de detenţie

Cristian Ionel Şerban a relatat judecătorilor că dreptul la aer, pe care l-a considerat iniţial că insignifiant, a devenit ulterior singura lui preocupare zilnică din perioada detenţiei. Atunci când condiţiile meteorologice o permiteau, deţinuţilor li se permitea să se plimbe o jumătate de oră pe zi într-o cameră de patru metri pătraţi, cu ziduri de beton şi cu o plasă deasupra.

Poliţistul a suferit afecţiuni ireversibile cauzate de modul defectuos în care era spălată lenjeria de pat, lumina fluctuanta a neonului din cameră şi fumul înecăcios. Cristian Ionel Şerban a depus la dosar acte medicale din care reiese că în perioada arestului preventiv a fost diagnosticat de mai multe ori cu o formă de nevroză manifestată printr-o multitudine de simptome aparent fără nici o legătură unele cu altele: palpitaţii, lipsa de aer, dureri sau înţepături în dreptul inimii şi toracelui, senzaţia de nod în gât, dureri abdominale, greaţă, cefalee, ameţeală, senzaţie de teamă, tremurături sau contracturi musculare, nervozitate, oboseala, furnicături ori arsuri la nivelul braţelor, degetelor, buzelor sau fetei, frisoane alternând cu senzaţia de căldură, senzaţia de leşin iminent mergând chiar până la leşin.